Sunt prea stresat, tensionat şi nerăbdător in momentul in carescriu acest articol pentru a mă putea concentra asupra unui subiectserios. Sunt in toiul unui concurs de care depinde in mare măsurămodul in care voi traversa criza. Prin urmare, permiteţi-mi sărămân in zona micilor speculaţii pe marginea unor teme care nu suntla zi.
Nu voi scrie, deci, nici despre sărăcia care ne aşteaptă, nicidespre guvern, nici despre FMI, nici nu vă voi mărturisi dacăregret că am votat cu Băsescu (poate regret, dar sigur nu regret cănu am votat cu Geoană), nici măcar despre retrogradarea echipeiPoli Iaşi in Divizia B, acolo unde ii este locul şi de unde va maiieşi, dacă dă Domnul, in următoarea campanie electorală, cândprimarul va mai avea nevoie de susţinerea suporterilor.
Completând un CV in format european, am dat peste o rubricăbanală pentru alţii, care m-a pus in incurcătură. Imi cerea săprecizez care sunt abilităţile mele tehnice. M-am uitat peste unelemodele: unii oameni depanează aparate electrocasnice, alţii sepricep la mecanică, alţii au hobby-uri incă şi mai meticuloase. Euunul am stat şi m-am tot gândit şi, ca să fiu sigur că nu-mi scapănimic, mi-am chestionat şi soţia. Da, a rezultat clar: nu mă preapricep la nimic in domeniul ăsta. Aşa că am scris sincer: "Nuam".
Nu ştiu să repar aspiratorul, calculatorul (nu mă pricep nicisă-mi instalez Windows-ul), nici să demontez broasca de la uşă,dacă e nevoie, nu ştiu să schimb garniturile la robinet, nu sunt instare să inlocuiesc plăcuţele de frână la maşină, nici măcar nuştiu să completez lichidele consumabile sau să schimbştergătoarele.
Nu pun parchet, nu montez geamuri, nu tencuiesc, nu pun gresie,faianţă, nu mi-am izolat singur pereţii. Când imi pică vreo prizăchem un electrician, când imi picură vreo ţeavă găsesc uninstalator şi tot aşa. Singur nu sunt in stare să fac nimic. Mint:săptămâna trecută am schimbat, cu chiu, cu vai, un intrerupător.Mi-am notat precaut pe o hârtie cum erau prinse firele şi amdeşurubat şi inşurubat la loc 3... şuruburi (ce altceva?), plusincă două care fixau totul. Am fost foarte mândru de mine insumi,un ceas am tot privit cât de frumos vine noul intrerurpător, cât detrainic este el prins in perete, culmea e că mai şi funcţiona(funcţionează incă). Doar pe nevastă-mea nu am reuşit să oimpresionez. Ce să-i fac, e mai greu, ea are doi fraţi şi un tatăpricepuţi la toate.
Problema nu e doar că nu mă pricep, ci mai ales că nu amrăbdare. Dacă trebuie să fac ceva care cere atenţie şi migală, măiau toate căldurile, imi creşte pulsul, injur şi gata, o las baltă.Nu vreau să invăţ pentru că nu e de mine. In plus, am două mâinistângi (deşi sunt, of, dreptaci). Când eram mic, eram cam singuruldin clasă care lua notă mică la lucru manual, atunci când trebuiasă batem cuie intr-o scândură: nu ştiu cum se făcea, că al meu seindoia inevitabil (lăsaţi prostiile, nimic nu e psihanalizabilaici). Nu am să uit niciodată ce corvoadă, ce tortură era sădecupez, cu trusa de traforaj, un arici. Ştiţi, ariciul are ţepi,ca să decupezi fiecare ţep in parte ai nevoie de răbdare, deatenţie, de fineţe. Eu consumam cam o duzină de pânze pentruferăstrăul ăla mic (ce era să fac dacă se rupeau?) şi vreo douăsăpunuri de-ale mamei. Şi mulţi, mulţi nervi. Fireşte, la final,ariciul meu semăna cu un bursuc dat cu gel, dar măcarincercasem.
Acum, aş face orice, doar treburi casnice nu. Sau măcar nu dinacelea care pretind atenţie şi răbdare, precizie. Sparg cu plăcerelemne, dacă este cazul, car saci cu pietriş, cu ciment, demolezpereţi, dar să nu mă pună cineva să demontez o priză sau sămigălesc ceva. Ţin minte că, in timpul facultăţii, un coleg decameră işi alunga plictiseala demontând yala de la uşă, desfăcând-oin mici particule (aşa mi se părea mie) şi asamblând-o după aceeala loc. Era ocupaţia sa intelectuală. Eu citeam, la altceva nu măpricepeam. Nici acum nu mă pricep. Nu sunt, cum se spune, bărbat incasă.
Mă descurc bine cu băieţelul meu de 10 luni, il fac să râdă, amgrijă de el, suntem, ce mai, foarte buni prieteni. Când era maimic, mă temeam să-l ţin in braţe, deveneam rigid şi nu ştiam ce săfac cu mâinile. De vreo două ori era să-l şi scap (o dată am şifăcut-o, dar ssst!). Acum aş face orice pentru el, dar, cândrămânem intre noi, băieţii, şi trebuie să-l imbrac sau să-ldezbrac, mă ia ameţeala. Când trebuie să-i mai montez şi scuteculPampers, simt că mă apucă un dor de soţie... Sărăcuţul rezistă câtrezistă, după aia mă ceartă in felul lui. Ce să fac, e vina mea căo femeie cu mâini agile a inventat bluziţa cu şase nasturi pentrunou-născuţi, trei pe o parte şi trei pe celalată, dispuşi pediagonală? Când in cele din urmă, ii inchei pe ultimii, mă uit şivăd că s-au descheiat primii. Şi, ca să-i inchei la loc, trebuie săumblu la ultimii trei... Şi tot aşa, până incep să-mi pierdcumpătul şi să bodogănesc, sub privirile amuzate ale micuţului careparcă râde de mine.
Acum câteva luni, am chemat un electrician să-mi schimbe panoulelectric. Era absolvent de istorie, savura ignoranţa mea evidentă(nu ştiam ce e aia "masă" pe la firele alea pe care le tot suceael) şi probabil că o raporta la pereţii acoperiţi de cărţi. Iipăream un lunatic. Mi-am amintit, ca să mă consolez, un eseu al luiAl. Paleologu, intitulat Despre bărbăţie. Autorul acuzaprejudecăţile care susţin "că un bărbat trebuie neapărat să sepriceapă la reparat o sonerie, de pildă, sau la alte lucrurimecanice, să se descurce in treburi administrative şi utilitare, săfie răzbătător, să nu fie credul, naiv, romanţios". Şi altele şialtele... Acelea care fac ca un bărbat să pară dur, intransigent,cinic, brutal, insensibil etc. Ei bine, moralistul incheia cu oconstatare care mi-a plăcut, dar care m-a şi pus pe gânduri:"Intrepiditatea sportivă sau războinică face frumuseţea sexului zistare, dar fapta cea mai bărbătească e de a citi Critica raţiuniipure şi cu atât mai mult, bineinţeles, de a o scrie". Ehei,nu-mi este dat mie să scriu aşa ceva, dar de amăgit mă mai potamăgi cu altele... Poate că nu e totul pierdut. Oare dacă imiinchei, anul ăsta, cartea despre bestiarul lui Cantemir, mă potsocoti bărbat? Chiar dacă nu ştiu să repar nimic prin casă?
Depinde de carte! Dacă nu imi iese, promit să mă dau pe brazdăşi să devin un bărbat priceput la cele practice.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
