Abundenţa de titluri care de care mai atrăgătoare, deşucheate, nostime sau care te pun pur şi simplu pe gânduri de la recent încheiatul Târg de carte Bookfest mă îndeamnă să iniţiez, pentru cel puţin câteva săptămâni, această nouă rubrică în Ziarul de duminică. Despre cărţi-surpriză, greu de încadrat în vreun gen.
Andreea Esca – Ce-am făcut când am tăcut, Editura Humanitas
În mod cert, este un om ştiut de toată lumea, despre care este imposibil să nu fi auzit cineva, de aproape două decenii zi de zi la pupitrul ştirilor celui mai popular post de televiziune, Protv, cu micile pauze, inerente odihnei, în weekenduri. O femeie frumoasă, de un optimism exuberant, sigură pe ce spune şi ce face, care stârneşte încă, după atâţia ani, entuziasmul fanilor înainte de toate pentru că, printr-o alchimie numai de ea ştiută, este credibilă în tot ce întreprinde.
Născută în 1972, la Bucureşti, absolventă a liceului Gheorghe Lazăr din Capitală şi licenţiată în jurnalism, este gazda Ştirilor ProTV de la ora 19.00, din anul 1995, şi directorul editorial al revistei The ONE, din anul 2006. Parcursul ei profesional începe în ianuarie 1992, când se angajează la SOTI (Societatea pentru o Televiziune Independentă), unde este reporter, realizator şi prezentator de ştiri. În 1994 câştigă o bursă Soros şi urmează la televiziunea CNN, în Atlanta, SUA, programul de pregătire profesională CNN International Professional Program, devenind colaborator al televiziunii amintite. Din 2001 este ambasadorul Fundaţiei Renaşterea, care are ca scop prevenirea şi combaterea cancerului mamar. Deţinătoare a numeroase premii de recunoaştere profesională şi socială, Andreea Esca şi-a publicat prima carte, Bună seara, România, bună seara, Bucureşti, în anul 2002.
Dacă cineva s-a întrebat vreodată ce face Andreea Esca atunci când nu prezintă ştirile şi mai ales cum a ajuns unde este şi ce fel de om este, această carte, binevenită, e un răspuns.
„Andreea Esca este ştirea României – susţine Cristian Tudor Popescu. Sunt generaţii care au crescut cu ea în minte, pe ecranul ProTV. Însă o jurnalistă de ştiri profesionistă nu le vorbeşte oamenilor cu chiar cuvintele ei. Oricât ar fi de ataşantă, trebuie să rămână şi impersonală, să nu lase să se vadă prea mult dincolo de chip şi voce. În cartea aceasta, Andreea Esca simte nevoia să ne spună cuvintele ei. Să ne transmită ştiri despre ea şi despre oameni, altfel decât la televizor. Andreea păşeşte dincoace de ecran, printre noi.“
„Când un om cu un contur public pronunţat îşi schimbă registrul de comunicare, lumea devine atentă şi curioasă – e de părere Radu Paraschivescu. Andreea Esca îşi asumă riscurile şi, plecând de la microfonul ştirilor, se instalează în faţa computerului. Rezultatul e un autoportret din cuvinte. Ştim, e-adevărat, că autoportretul clasic presupune de obicei o strategie a avuabilului. Artistul îşi alege o postură convingătoare, iar noi, privitorii, îl vedem în primul rând cu ochii lui. Ce-am făcut când am tăcut e un portret atipic, şi asta nu doar fiindcă frazele ţin loc de culori. E atipic şi fiindcă Andreea Esca nu-şi falsifică amintirile şi viaţa. E sinceră, cordială, sensibilă. Preferă să fie autentică în loc să-şi dea cu fard pe viaţă. Îşi păstrează anumite candori şi nu se sustrage nostalgiilor. Scrie neîmpovărată de propriul brand, ci înveselită de gândul că le poate spune şi altora poveşti despre copilărie, adolescenţă şi prima iubire.“
„Îmi plac poveştile adunate sub acelaşi «acoperiş»... ca să le citesc pe nerăsuflate – spune autoarea. Aşa că am ales pentru această carte mult din ceea ce am scris în revista The ONE, dar şi alte întâmplări despre care n-am avut vreme să vă povestesc. Şi eu am descoperit, de exemplu, ce scria Tudor Chirilă pe blogul său cumpărându-i cartea în care adunase toate postările, pentru că nu am răbdare să urmăresc constant un blog, dar citesc cărţi. Aşa că m-am gândit că vreau să le spun poveştile mele şi celor care nu citesc revista număr de număr sau acelora care nu sunt pasionaţi de reviste glossy.”
O carte din care reiese că Andreea Esca e un om ca noi toţi, doar mai ferm în convingeri, în acţiuni, în planuri, inevitabil şi în progres. Într-un lung dialog (vreo cincizeci de pagini!) cu Radu Paraschivescu, inclus în această carte, spune că „dacă nu ştii de unde ai plecat, nu ştii nici încotro te îndrepţi”. Dovedeşte că ştie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
