George Arion – Detectiv fără voie. Integrala Andrei Mladin. Laudatio pentru romanul poliţist. A treia ediţie, revăzută şi adăugită. Prefaţă de Ion Bogdan Lefter. Crime Scene Press
Iubitorii romanului poliţist şi iubitorii romanelor semnate de George Arion au avut o mare surpriză la recentul Salon internaţional de carte Bookfest – apariţia intregralei Andrei Mladin. Sunt adunate în acest volum masiv de aproape 800 de pagini, absolut toate romanele care îl au drept erou pe Andrei Mladin (spre deosebire de recentele două ediţii, incomplete) . Se găsesc; „Atac în bibliotecă”, „Profesionistul”, „Ţintă în mişcare”, „Pe ce picior dansaţi?”, „Prefer căpşuni”, „La o vedere”, „Misterul din fotografie”, „O răpire”, „Fortăreaţa nebunilor”. Volumul mai dispune de o addenda cu „Criminalul suprem. Un mansucris al lui Andrei Mladin” şi de File din dosarul lui Andrei Mladin, cu texte critice despre acest erou, de la apariţia sa până astăzi.
Ne permitem să reproducem un fragment din prefaţa criticului literar Ion Bogdan Lefter care spune esenţialul despre volum:
„Culegerea e originală ca montaj prozastic de mari proporţii. Chiar şi atunci când există personaje care migrează de la un roman la altul, istoria literaturii şi a soluţiilor de editare a recurs rareori la publicarea compactă a mai multor cărţi distincte între coperţi unice. George Arion şi-a asumat riscul.
Ansamblul Detectivului fărăvoie se deschide cu un prolog, Criminalul suprem, scris special pentru prima ediţie, cea din 2001. Punere în atmosferă, cu doze consistente de mister şi de echivoc. Situaţii ambigui, personaje diverse, umanitate vag-decadentă. Cititorul atent se poate amuza descoperind că cele patru povestiri «montate» în text sunt preluări din Anchetele unui detectiv singur (fără titlurile din romanul-mozaic publicat în 2003): protagonistul citeşte mai întâi «câteva pagini dintr-o carte de povestiri poliţiste», de fapt bucata Urma de sânge din Anchetele...; bucata a doua, citită cu voce tare de un «învăţăcel», e Necunoscutul în negru; a treia, Sanatoriul groazei, ar fi fost găsită şi citită dintr-o revistă uitată într-un local (!); iar a patra, Sechestrata, e iarăşi citită dintr-«o carte de proze poliţiste scurte», fără menţiunea că e vorba despre una publicată cu câţiva ani mai devreme chiar de către Arion.
Urmează romanele şi modulele cu Mladin, cu unele inversiuni faţă de cronologia primelor apariţii: Atac în bibliotecă, Profesionistul şi Ţintă în mişcare sunt reluate cursiv din primele două cărţi «poliţiste» ale autorului, apoi, intercalate, vin la rând modulele din Pe ce picior dansaţi? şi Trucaj, şi anume Pe ce picior..., Prefer căpşuni, La o vedere, Misterul din fotografie şi O răpire, şi se adaugă acum, la ediţia 2015, Fortăreaţa nebunilor (în care, la prima publicare, din 2011, fusese reluat epilogul de la O răpire, marcând continuitatea).
Montajul conservă alerteţea «materiei prime» din cele cinci cărţi reasamblate ca succesiune de zece secvenţe (inclusiv prologul adăugat). Romanele sau «modulele» nuvelistice cu Mladin nu erau – oricum – lungi (doar Fortăreaţa... avea, în formatul din 2011, aproape 300 de pagini). Iar ritmul narativ şi stilistica iuţită despre care am vorbit fac perfect acceptabil proiectul publicării compacte a ciclului.
(...)
Mai rămâne de spus ceva despre momentul special al carierei lui George Arion. Se-ntâmplă ca «integrala Andrei Mladin» să apară într-o foarte favorabilă conjunctură internaţională pentru autorul nostru, căruia au început să-i apară cărţi traduse în străinătate: mai întâi Atacul în bibliotecă în Marea Britanie (Attack in the Library, 2011), apoi Nesfârşita zi de ieri (ca Cible royale, 2014) şi din nou Atacul... (Qui veut la peau d'Andrei Mladin?, 2015), ambele în Franţa. Bulgărele de zăpadă a început să se rostogolească şi despre traducerile din Hexagon se scrie, se «postează» pe site-urile «polar»-e, iar autorul e tot mai des invitat la amplele şi numeroasele festivaluri şi mari conferinţe consacrate genului în spaţiul franco-belgian. De unde şi o foarte recentă traducere în limba... turcă, în curs de publicare.
Cu atari premize, «detectivistul» George Arion, remarcabil prozator român, cu mare şarm, prolific într-un gen ale cărui pieţe sunt mult mai dezvoltate în alte părţi ale Europei şi ale lumii ca la noi, cu un public cu adevărat larg şi cu «infrastructuri» instituţionale solide şi bogat- ramificate, e pe cale să devină o autentică vedetă internaţională. Vor urma alte şi alte traduceri care vor circula pe arii tot mai extinse, căci – spuneam – bulgărele de zăpadă a început să se rostogolească...
Recapitulând: George Arion e un veritabil «caz» în istoria literaturii române, dedicat unui gen pe care exegeţii noştri îl privesc cu exagerată mefienţă. E – de fapt – un remarcabil, sofisticat prozator şi «autor-orchestră» al «poliţismului» autohton, furnizor de mari delicii de lectură, cu un bilanţ de pe-acum impunător. Un «caz» pe care – reiau şi conchid! – criticii «detectivişti» au urgenta datorie să-1 «elucideze»”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
