Ziarul de Duminică

Casa Covaci. O evocare de rămas-bun/ de Lucian Vasilescu

Aurel Covaci (13 februarie 1932 - 18 mai 1993) – unul dintre cei mai talentaţi şi mai prolifici traducători români. A „adus” în limba română opere fundamentale din engleză, franceză, spaniolă, germană, portugheză, rusă...

Aurel Covaci (13 februarie 1932 - 18 mai 1993) – unul dintre cei mai talentaţi şi mai prolifici traducători români. A „adus” în limba română opere fundamentale din engleză, franceză, spaniolă, germană, portugheză, rusă...

Autor: Lucian Vasilescu

30.10.2015, 00:08 1038

În tinereţe, pe când frecventa cursurile „Şcolii de literatură”, a fost condamnată la închisoare pentru „delict de uneltire contra ordinii sociale”. A executat doi ani, apoi i s-a interzis să-şi continue studiile. De la o vreme, a locuit la casa ei, pe strada Grigore Alexandrescu. Acolo, împreună cu soţul ei, primea în ospeţie „crema” lumii artistice – scriitori, artişti plastici, muzicieni, actori... „Seratele” cu pricina erau celebre în epocă. A trece pragul acelei case era un lucru demn de a fi consemnat în CV-ul oricărui vizitator. Apoi, în 1987, casa i-a fost demolată. N-a primit nicio despăgubire – i s-a repartizat doar o altă locuinţă, cu chirie, pe strada Theodor Aman, unde au continuat întâlnirile periodice cu artiştii. Poate cu mai puţină vervă şi cu mai puţină însufleţire ca odinioară (Nichita Stănescu, un obişnuit al casei, plecase la cele veşnice), dar au continuat. Chiar şi după ce soţul doamnei a plecat şi el, tot acolo, în 1993. Între timp, a publicat mai multe cărţi –memorialistică, evocări (îndeosebi cu accent pe biografia, opera şi moartea lui Nicolae Labiş, coleg de la „Şcoala de literatură” şi prieten din tinereţe).

Înainte de 1989, într-o lume beteagă, întâlnirile din casa ei erau o oază de normalitate. După 1989, într-o lume tot strâmbă, casa de pe Theodor Aman a continuat să funcţioneze ca un soi de capsulă în care nu pătrundeau noile şi „democraticele” mizerii politice şi sociale. Între timp, doamna, al cărei nume devenise un fel de instituţie, a împlinit 80 de ani, casa i-a fost „revendicată”, „moştenitorul” a câştigat procesul, a urmat un ordin de evacuare, apoi evacuarea.

Sentinţa judecătorească a fost definitivă şi irevocabilă. Aşa cum este şi moartea. Aceasta din urmă a fost ultimul „oaspete” al casei Stela şi Aurel Covaci.

Bântuită acum de pustietate, Casa Covaci n-a încetat, însă, să existe. S-a făcut doar mai mică şi sălăşluieşte în memoria şi în inimile celor foarte mulţi care i-au trecut pragul vreme de o jumătate de veac, acolo de unde nimeni şi nimic şi niciodată n-o va mai putea alunga pe Stela Covaci.

Stela Covaci (13 martie 1935- 22 octombrie 2015) – scriitor, memorialist, o doamnă-„instituţie” a prieteniei, generozităţii şi solidarităţii

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO