David nu vrea să asculte poveştile de vis ale lui Oma, pe care ile spunea fiilor ei, Peter şi Thomas, şi-i adormea buştean în epocacomunistă. Nu vrea să asculte nici poveştile Cristinei, spuse cuvoce lină, rar şi adormitor, tocmai bune de închis ochii unuicopilaş seara. Nu ascultă nimic, ci doar aşa, pe bucăţele, dar înschimb e un mare fan al revistelor. Lângă capul lui este un vraf dereviste, gata de răsfoit. Pentru el totul este o revistă, de la obucată de foaie albă, care şi ea trebuie citită pe îndelete, chiardacă nu scrie nimic pe ea, până la revista-foto a lui tata, masivăşi greu de ţinut în mânuţele lui, darămite de mânuit, aşadar derăsfoit. Totul trebuie răsfoit. Dat de la dreapta la stânga, cumişcări egale sau iuţi. Acum citeşte pe-ndelete cotorul roşu alunei cărţi mult lăudate şi spune, cum zice el, bazaconii, după ce-ociteşte de-a fir a păr. O fi o carte slabă. Şi vede că nu prea arece citi, aşa că cere imperios "Leviste, eu vleau leviste". Aşa căDavid nu-şi poate începe sau sfârşi ziua fără reviste.
Acum, ar fi nedrept să spun că David chiar crede că o factură deaparat video, ce-i drept un pic colorată, dar plină de cifre şilitere gri spre negru poate fi o revistă. Aşa că bucuria mare asufleţelului său, zâmbetul ce-i deschide chipul, seninătatea carerăsare pe obrajii lui sunt aduse de un produs glossy, eventual cumulte poze de femei şi bărbaţi. Mai degrabă de femei. Râde şi punedegetul pe un chip de femeie, iar apoi îi găseşte un nume numai deel ştiut. Spre pildă de-acum cu revista în braţe o descoperă pe"Pisoaia, ea se cheamă Pisoaia". Noi ne mirăm de numele găsit, darce să-i faci, zice Daviduţ-liebeluţ Pisoaia, Pisoaia rămâne. Şidescoperim degrabă trăsăturile feline ale Pisoaiei, cu mănuşile einegre de lână sub care-şi ţine ascunse ghearele de fiară.
Am văzut cine-i şi Pisoaia asta, dar nu pentru multă vreme, căciDavid, odată ce numeşte personajul feminin demn de cheltuiala derevistă lucioasă, care îţi scapă printre degete, gata, şi-a epuizatde-acum interesul pentru ea şi trece mai departe fără regrete. Şicum vedem că multe chipuri de femei trec nenumite, adică lipsite deidentitatea davideană, îl întrebăm de curiozitate "Da' pe ea cum ocheamă?" Davidchenul se opreşte din graba de-a termina de răsfoitîn mai putin de un minut o revistă de vreo două sute de pagini.Cade pe gânduri. Trebuie să zică ceva, el, meşterul numelor defemei la minut. S-a hotărât, pe ea, uite pe asta din pagina de lastânga, o cheamă Plini. Şi altele nu. Şi pune degetul apăsat pehaina ei. Mulţumit de realizare, Davidel, cum îi spune de obiceiTantieni, strămătuşa lui, începe să zâmbească şi-i apare gropiţa peobrazul stâng, pe care nu ne-o arată decât atunci când este pedeplin mulţumit de-o faptă a lui. Mult râvnită de noi, s-o vedem şisă ne minunăm de cât de frumos este copilul. Ptiu, ptiu, să nu-ldeochem. Are ceva roşu pe el?!? Noroc că da şi-i apărat de deochi.Aşa. Îi apare gropiţa de bucurie lui Daviduţ pe obrazul stâng şi,spre bucuria noastră, vedem că apare şi una mică pe obrazul drept.Măi să fie. Chiar aşa.
Încă o realizare a familiei Sragher. Gropiţele de pe obrajiicopilului. Sau o fi o realizare a lui şi noi doar ne-o asumăm?Numai că Plini, sărmana de ea, îşi trăieşte gloria efemeră la felde repede ca şi celelalte femei botezate de Daviduţ. Dispare într-oclipită din faţa ochilor noştri, înainte de-a putea vedea ce aredin Plini fata din poză. Asta şi spre disperarea mută şi neştiută aproducătorilor revistelor, care s-ar fi aşteptat ca pe niştechipuri fotografiate cu greutate să zăbovească mai mult privirile.Dar ce poţi cere unui copilaş de trei ani care în numire vedesingura împlinire?!? Dă o groază de pagini deodată şi-apare ofigură care-i atrage atenţia cu osebire. David se opreşte mai multăvreme asupra chipului. Se gândeşte şi nu întârzie să ia decizia.Numele e ca şi dat: "Aceasta se cheamă Loewa". Dixit. Nu se poatesă-i spunem altfel. Aşa că, indiferent ce ar putea crede alţii, eatot Loewa se numeşte. Nu încape îndoială. Cu toate că n-are părbogat, aşa, de leoaică, ci tuns scurt şi negru, la modă, ea totLoewa este. Ne întoarcem în deşert, cu mintea, să vedem unde amputea s-o plasăm, aşa, pe leoaica lui David. Numai că-n clipaurmătoare iubitu, cum îi zicem noi, ne aduce iar în fruntariileEuropei şi ne taie porţia de visare. "Gata", zice intempestiv.Timpul de numire a fotomodelelor a luat sfârşit. Aruncă revista pejos, iar noi mai apucăm să auzim doar ţipătul Pisoaiei,turtită-ntre coperţi.
Decembrie 2008
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
