Cresus
Confesiunile unui bancher toxic
Editura Publica
Cum bine subliniaza postfatatorul, inca din primul paragraf, publicarea acestei halucinante povesti a devenit evenimentul anului trecut la Paris. Cresus a fost un rege celebru in antichitate, ale carui bogatie si noroc au devenit legendare. Sub pseudonimul Cresus se ascunde un fost director al unei banci franceze, unii spun ca ar fi fost numarul doi, care a ales anonimatul din ratiuni evidente. Pentru ca, in premiera, un bancher marturiseste fapte greu de imaginat din lumea bancara. Pentru ca, in premiera, apar episoade ale falimentului celebrei banci americane Lehman Brothers si sunt dezvaluite numele actorilor implicati in crah. Pentru ca, in premiera, se merge cat de departe se poate cu demistificarea meseriei de bancher. Pentru ca, in premiera, avem, in sfarsit, descrierea informata si minutioasa a unei escrocherii dirijate din interior. Nici nu mai conteaza daca bancherul si-a scris sau nu singur povestea, daca l-a ajutat un ziarist financiar sau autorul e chiar un ziarist financiar sau, si mai mult, autorul este unul colectiv. "Pseudonimul, mai spune postfatatorul, poate ascunde un grup de frustrati care au dorit sa se razbune pe sistem sau unul de idealisti care au sperat sa contribuie la reformarea acestuia. In mod sigur insa lectura cartii va pune sub semnul nelinistii si al indoielii orice viitoare intalnire bancher-client sau bancher-bancher." Cartea scrisa de "Cresus" este atat de captivanta, incat poate fi citita si ca un roman politist – si ca in cazul acelora nu trebuie povestita viitorului cititor. Concluzia autorului merita insa evidnetiata: "Citim peste tot ca aceasta criza are si partea ei buna. Ca sa puna capat exceselor, remunerarilor delirante, premierilor pentru tot felul de esecuri. Ca se va reinventa capitalismul.(...) Dar, in toate cele opt luni care au trecut, ce s-a intamplat in realitate? Bancherii vor raspunde oare de acum incolo cu propriile bunuri cum se intampla odinioara la marile fime? Nu. Au disparut paradisurile fiscale? Nu. S-a renuntat la miraculoasele asunzatori reprezentate de clandestinitatea dublei contabilitati? Da. Au avut bancherii decenta sa dea banii inapoi? Nu. Chiar s-a imbunatatit transparenta conturilor? In niciun caz. Ce-au facut ministrii de finante si sefii de stat care se intalnesc din ce in ce mai des pentru a-si contracara neputinta? Nimic. Sau mult prea putin. Trebuie sa privim realitatea in fata: ei bine, da, soiul acesta de bancheri din care am facut si eu parte este putred. Da, s-au imbuibat douazeci de ani, si inca o data da, nu se gandesc la altceva decat ca festinul sta sa reinceapa. Nimeni nu isi doreste sa renunte la autoreglare.(...) Situatia ramane extrem de grava, iar increderea inca nu a revenit in piete. Regulile financiare trebuie reformate din radacini. Dar cei responsabili nu vor sa auda nimic. Asadar, criza se va prelungi. Si nu opt luni, cum si-au inchipui la inceput unii magnati, ci mai degraba un an, poate chiar doi. Cel putin."
Traducere de Doru Mares. Postfata de Cristian Sima.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
