Ziarul de Duminică

CARTEA DE ARTĂ/ Reli, file de poveste

CARTEA DE ARTĂ/ Reli, file de poveste
24.03.2010, 15:28 161
Aurelia Mocanu, Criza clastică, EdituraPrintech
Nu-mi mai amintesc, in amănunţime, cum a ajuns Harun* s-o punăpe Darr, pupăza vorbitoare, in plic, dar ştiu că, imediat după ce afăcut asta, la sfârşitul călătoriei sale fantastice in căutareaMării de poveşti, timpul s-a urnit iar din loc, ceasurile auinceput din nou să meargă, iar Harun şi-a dat seama că era ziualui. In oraşul cel trist in care locuia Harun, la ţărmul unei măriindurerate, plină de "peştiposaci", lucrurile o luaseră şi mai tarerazna atunci când Rashid, tatăl său, incetase să mai spună poveşti.Erau poveşti de toate soiurile, poveşti minunate, poveşti cu cap şicoadă sau istorii fără nicio noimă, toate nişte născociri care nicimăcar nu erau adevărate. Fără ele, insă, timpul rămânea nemişcat,viaţa devenea searbădă, iar oamenii nici nu mai aveau o zi denaştere, pentru că, fără poveşti, degeaba se mai născuseră.
In această convingere stăruie dintotdeauna Aurelia Mocanu. Nuştiu dacă broderia de poveşti in care s-a invăluit şi in care mergeinfăşată pe stradă i se trage de la tristeţea oraşului in carelocuieşte sau de la numeroşii criticiposaci care il umplu, dar ea,in lipsa basmelor, pare că se ofileşte. Ea naşte poveşti sau leprovoacă, unelteşte intâlniri intre oameni, urzeşte poveşti cu saufără cuvinte, surprinzătoare, incitante, amăgitoare şi intotdeaunauluite in faţa frumuseţii acestei lumi. Una dintre primele eipoveşti de succes e un volum de versuri, "Ibrişim" (Premiul ASPRO,2001), in care toarce iţe de proză poematică fină, din speciaorfevreriilor lui Francis Ponge: "Prelung, intunecos şi murdar, unhoit de delfin euxin se crapă ca interiorul unei mandoline vechi,căzute pe lespezi. Beluga albă, Grindelul cel agitat: şefi detriburi de delfini ce veghează primordiali oceanul. Nu dormvreodată, ca şi ceilalţi Mari ai apelor, rechinii. Ferocii trebuiesă-şi vânture uniform bronhiile, ca o penitenţă. Pe când delfinulnu doarme, pentru că are mereu de spus ceva." Ca şi delfinii ei dinapele elene, Aurelia are mereu ceva de spus. Vorbeşte la telefonmai mult decât şeful Pentagonului, trece in turbion prin toatesălile de expoziţie ale Bucureştilor lăsând in urmă roiuri de vorbememorabile (dar nu intotdeauna confortabile), scrie cronici de artă(sau le vorbeşte, la Radio România Cultural), vernisează expoziţii,cunoaşte pe toată lumea şi face, prin gesturi bruşte din bagheta samiraculoasă, ca toată lumea să se cunoască, să se imprietenească şisă-şi spună poveşti. Cronicile ei, cel puţin acelea din ultimiiani, par ţesute din ibrişimul scornelilor, şi, intr-o formulă derară adecvare la obiect, pictează in vorbe: "Dorin Creţu arată acondotier imblânzit de un fular Hermes, la fereastra inaltă aatelierului său de pe cheiul Senei", sau "Ţinând parcă in mână unsmoc din coada motanului din Cheshire, Cristian Răduţă a trecutdincolo, in oginda harului, inainte de 20 de ani", sau "Cuţinuta uşor adusă şi oblică, cu portret de spiriduş ager - craniurotund şi ras, ochi cenuşii, adânci, ca un dublu ochean, nas mic şiascuţit, gura mai mult pecetluită, tânărul grafician ieşean TudorPătraşcu este absorbit in ultimii ani de Alhemie". Iarpersonajele-plasticieni despre vorbeşte au, majoritatea, numezografisite: Victor Vladimir Ciobanu este Viviverde, Lili Pancu -Lili de lavandă, Vasile Celmare - Bazileu de Breaza, iar Suzana Dan- Suzidana.
De curând, de când a devenit doctor in istoria artei, şi-aspus sieşi Relly Poppins. Şi câtă dreptate onomastică are! Când stăsă apară, se iscă vântul, ceasurile prind să-şi rostogolească acelemai repede, şi, dinspre Foişorul de Foc, se lasă intr-un târziu pepământ, imbrăcată in poncho-uri peruviene, in kimono-uri sau inburnuzuri berbere chiar ea, dra Poppins.
Şi, de parcă n-ar fi fost de ajuns, de parcă tot acestcaleidoscop halucinant de măşti povestite trebuia să-şi articulezeo piesă şi mai descumpănitoare, iată că Aurelia Mocanu ne-a oferito lucrare doctă, dar nu rigidă, care să ne amintească de vocaţia eipentru sinteză şi pentru privire panoramată: "Criza clastică.Aspecte ale esteticii fragmentului, simptom al deconstrucţiei şiretorică fecundă a elipsei", apărută la Editura Printech, 2010.Despre această piesă "grea" din bibliografia Aureliei Mocanu, carea ales fragmentul ca trăsătură definitorie a modernităţii şipostmodernităţii, Ioana Vlasiu spunea: "De la Brâncuşi şiGiacometti la Louise Bourgeois până la personaje funambuleştipentru care nici un spectacol nu este suficient de extravagant, caMatthew Barney, faţă de care Dali rămâne o umbră palidă de lainceputul secolului trecut, de la Hans Bellmer la Francis Bacon, dela Mircea Spătaru la Darie Dup şi Mircea Roman, Aurelia Mocanureface o istorie a artei secolul XX printr-o lentilă bine aleasă,fragmentarul, cu care măreşte pentru noi articulaţii fine,interstiţii şi corelaţii semnificative."
Cum volumul este, de fapt, incă una dintre poveştilerellypoppinsiene care urnesc timpul din loc, ne-am dat seama,inainte să-ncălecăm pe-o şa, că azi e ziua ei. La mulţi ani!

*) Salman Rushdie, Harun şi Marea de poveşti, Editura Polirom,2007

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO