„Când sunt întrebat care sunt cărţile mele pe care le consider cele mai importante, răspund aproape automat Nostalgia, Levantul şi Orbitor. De fiecare dată simt însă, obscur, că fac o nedreptate. Că las deoparte, uitată într-o zonă umbrită a minţii, o a patra carte majoră a mea, pe care de un sfert de secol mă străduiesc s-o uit, ca pe-o iubire veche şi nevindecată încă. E corpusul poemelor mele lirice, scrise în tinereţe, într-un efort continuu, halucinant şi epuizant, care-a durat doisprezece ani. A fost epoca în care mi-am trăit viaţa, fără rest, numai şi numai în poezie. Când privesc în urmă, văd imediat acea flacără strălucitoare, acea căutare disperată de forme noi, acea continuă măsurare a puterilor într-un inegal skandenberg cu poezia, care-ar fi putut face, numai ea, opera mea completă. Când, prin 1992, am hotărât să nu mai scriu poezie a fost o sinucidere simbolică în speranţa unei renaşteri. Mi s-a dat apoi, într-adevăr, şansa unei noi vieţi în literatură, dar o viaţă nu separată de prima, ci izvorâtă în întregime din ea. Poezia a găsit o cale de-a curge mai departe în scrisul meu şi a rămas pentru mine, mai departe, chiar dacă dizolvată într-un epic translucid, sensul vieţii mele. Faptul că nici azi nu mă interesează nimic altceva, în efemerul şi enigmaticul lumii, decât poezia este moştenirea acelei epoci îndepărtate. Cititorul va găsi în acest volum, reproduse integral, cele şase volume de versuri publicate de mine, la care va adăuga, poate, «dîn citit ori amintire», al şaptelea volum, Levantul, care, din motive evidente, nu şi-a găsit locul aici.“ (Mircea Cărtărescu*)
Sunt reproduse volumele Faruri, vitrine, fotografii (1980), Poeme de amor (1983), Totul (1985), Dragostea (1994), Cincizeci de sonete (2003), Nimic (2010). În total, aproape 800 de pagini de poezie bună, un eveniment.
*)Mircea Cărtărescu – Poezia. Editura Humanitas
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
