E de departe înţeles că fanii acestei scriitoare irlandeze vor fi încântaţi de acest nou roman şi, cum ei sunt mulţi, ne-am gândit să ne oprim şi asupra acestui roman, al optulea apărut în româneşte, la Editura Allfa, după „Cadoul”, „Cartea viitorului”, „Mulţumesc pentru amintiri”, „P.S.Te iubesc”, „Suflete pereche”, „Dispăruţi fără urmă”, „Prietenul nevăzut”.
Cecelia Ahern (n. 1981, Dublin, Irlanda) a absolvit Facultatea de Jurnalism şi Media şi a debutat la vârsta de douăzeci şi unu de ani cu romanul „P.S. Te iubesc” (2004 – Editura Allfa, 2005), bestseller internaţional. Este fiica fostului prim-ministru al Irlandei, Bertie Ahern. Romanele ei au fost publicate în 46 de ţări şi s-au vândut în peste 13 milioane de exemplare.
Eroina, Lucy Silchester, găseşte într-o zi pe mocheta garsonierei ei o invitaţie la o întâlnire cu Viaţa. Viaţa ei. Lucy citise despre asemenea întâmplări într-o revistă. Nu ajunge din motive diverse, la întâlnire. De fapt, Lucy nu face mai nimic din din ce ar dori, viaţa ei fiind presărată de minciuni. Şi-a părăsit iubitul pentru că relaţia nu mai mergea – dar de fapt a fost părăsită; a demisionat fiindcă nu era de acord cu politica firmei – dar de fapt a fost concediată; îşi evită prietenii şi familia etc. Din clipa în care se întâlneşte cu Viaţa ei, care de fapt e un bărbat, minciunile încep să iasă la iveală şi treptat Lucy va învăţa să spună adevărul despre ceea ce contează cu adevărat pentru ea. Dă, la final, şi sfaturi: „Câtă vreme sunteţi pe aceste pământ, Viaţa vă stă alături. Aşa cum revărsaţi iubire, afecţiune şi atenţie asupra soţilor, soţiilor, părinţilor, copiilor şi prietenilor de-o viaţă care vă înconjoară, trebuie să faceţi acelaşi lucru şi cu viaţa voastră, pentru că vă aparţine, sunteţi voi, vă sare în ajutor şi vă încurajează, chiar şi atunci când simţiţi că nu mai puteţi face nimic. Renunţasem la viaţă pentru o vrme, dar ceea ce am învăţat este că, dacă se întâmplă asta şi, mai ales, când se întâmplă, viaţa nu te abandonează. A mea nu m-a abandonat. Şi vom fi împreună până în clipa finală, când ne vom privi şi ne vom spune: «Îţi mulţumesc că ai stat până la sfîârşit.»”
Povestea e simplă. Dar se ţine. Jocul de imaginaţie propus de scriitoare e interesant. Ca la un psihiatru, eroina are şansa să se schimbe, chiar dacă nu-i place. Uşor stereotip, previzibil, cu poticneli, o face. Important este că romanul, fără pretenţii, este alert, chiar dacă cu unele lungimi, se citeşte uşor şi, în mod cert, transmite optimism cititorilor – mai ales cititoarelor, care vor fi încântate, trecând uşor peste inconsistenţa unor personaje.
Cecelia Ahern – Întâlnire cu Viaţa. Traducere din engleză şi note de Marilena Iovu. Editura Allfa
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
