Poetul Horia Badescu apartine primei generatii a cenaclului si revistei studentesti clujene Echinox. A publicat poezie, proza, critica literara si eseu. Din anul 1995, a intrat in diplomatie; intre 1994-1998, a fost director adjunct si apoi director al Centrului Cultural Roman din Paris. In prezent se afla tot in capitala Frantei, in calitate de consilier cultural al Ambasadei Romaniei.
- Ati publicat pana acum numeroase volume de poezie, doua romane, eseuri. Care este explicatia acestei febrilitati creatoare?
- Am saizeci de ani, d-le Radu Constantinescu, am publicat vreo douazeci si cinci de carti, iar prima, "Marile Eleusii", a aparut acum treizeci si doi de ani, in 1971. Pare mult in raport cu scriitorii "zgarciti" - cu ei si cu noi -, cu autorii unei unice sau a doar doua, trei carti. Pare putin insa daca ne gandim la cei care ne-au lasat zeci, uneori sute de titluri. Si nu pare atat de impresionant daca ne gandim ca, in marea lor majoritate, sunt de fapt plachete de poezie, un fel de poeme mai ample, alcatuite din poeme mai mici. Efervescenta? Eu nu pot sa traiesc fara sa scriu, fara sa indur bucuria si suferinta trudei care da sens fiecarei zile. Brancusi spunea ca "atunci cand nu mai suntem copii, suntem deja morti" - si o spunea tocmai in sensul acestei suferitoare bucurii a creatiei, care nu poate exista in afara uimirii in fata miracolului lumii, in fata spectacolului tragic si grandios al vietii si al mortii. Lumea este facuta sa fie povestita, deslusita si inventata, scoasa din nefiinta propriei fiinte. Cand nu voi mai putea scrie, voi fi deja mort.
- Critica literara a acordat o atentie speciala dimensiunii poetice a creatiei dvs., definindu-va drept "lider al poeziei echinoxiste". Puteti defini concis in ce consta spiritul generatiei Echinox?
- E adevarat, sunt in primul rand poet. Dar unul care - si critica a recunoscut acest lucru - n-a amestecat niciodata genurile intre ele. Cat despre apelativul de "lider", la care faceti referinta si pe care il datorez unui eminent condei critic caruia nu-i displace, se pare, poezia mea, el imi atribuie prea mult, in cadrul unei miscari literare in care o asemenea perspectiva n-a operat niciodata. Echinoxul a fost un spatiu literar al egalitatii absolute, constituit prin libera asociere a unor tineri literati de indubitabila valoare, o miscare literara care s-a validat tocmai prin confirmarea, in timp, a acestora si s-a impus ca expresie a unei sume de valori. Eu nu sunt cu nimic mai "lider al poeziei echinoxiste" decat oricare dintre congenerii mei. Echinoxul a fost, am mai spus-o, semnul si expresia unor tineri scriitori reuniti prin credinta in dreapta asezare a gandului si destinului lor, in realitatea transformarii libertatii interioare in libertate de creatie. Echinoxul a fost reabilitarea emotiei, a sufletului in literatura. Lui, sufletului, dar si libertatii de a fi, ridicata impotriva nevoii de-a exista numai, dar si setei de transcendenta intr-o lume fanatizata de existenta, le-a raspuns spiritul echinoxist.
- Sunteti preocupat de relatia poezie-sacru. Credeti, asadar, ca lirica trebuie raportata si la alte valori decat cele estetice? Ce este, atunci, poezia?
- Nici vorba. Sacrul, transcendenta sunt imanente valorii estetice a poeziei. Natura poeziei este ontologica si poemul nu se valideaza decat in orizontul transcendentei. Discursul poetic se fondeaza ca nivel transcendent al limbajului, incarcatura ontica da poemului acel "ceva in plus" care estompeaza literaturitatea poeziei. Poemul este nu numai "o explozie a Fiintei sub limbaj", cum afirma Robero Juarroz, ci si o implozie a limbajului in Fiinta. Cum scriam in eseul "La mémoire de l'Etre - la Poésie et le Sacré", aparut la Editions du Rocher, poezia este memoria Fiintei, iar poeticul, ca virtualitate ontologica, "stilul" acesteia. Dar cine stie ce este poezia cu adevarat, altminteri decat scriind-o?
- Romanul "Zborul gastei salbatice" a fost tradus recent in Franta. La fel si unele dintre poemele dvs. Pornind de la experienta personala, pe ce cale credeti ca poate ajunge literatura romana sa fie cunoscuta in Occident ?
- «Zborul gastei salbatice» a fost publicat de Editura Gallimard la sfarsitul anului 2000, in acelasi timp cu eseul «La mémoire de l'Etre», inedit in Romania. In afara acestora, incepand cu 1990, mi-au aparut un numar de volume de poezie in Franta si Belgia - unele in traducere, altele scrise in franceza -, in Canada si Vietnam. Nu stiu daca exista cai deosebite. Ceea ce stiu este ca primul care trebuie sa se ingrijeasca de iesirea in lume a scrierilor sale este autorul insusi. Sindromul paternalist, de care suferim multi dintre noi, convingerea ca unii sau altii trebuie sa ne aiba in grija si sa ne arate lumii nu sunt cel mai profitabil mod de a vedea lucrurile. Autorul trebuie sa fie primul care sa isi aiba in grija traducerea propriei opere. O buna, daca nu excelenta, traducere. Fara aceasta, nici o editura nu-i va da atentie, oricate ocazii s-ar ivi, iar aceste ocazii apar cel putin o data in viata fiecarui autor.
Cat despre literatura romana, aceasta nu este necunoscuta in Occident. Ea nu e insa cunoscuta, e adevarat, in formidabila ei bogatie si nici la valoarea ei adevarata. Cum am face ca lucrurile sa stea altfel? Aceasta este o lunga si alta discutie. Ar fi de vazut aici rolul care revine institutiilor statului si uniunilor de creatie, dar si fiecarui membru al acestor uniuni. Ar fi de discutat necesitatea vitala a subventiilor pentru editarea si traducerea operelor literare in alte limbi, o politica de «ademenire» si formare a traducatorilor pentru limbile de circulatie, de promovare a acestor traduceri.
- Cand inca mai locuiati la Cluj, ati fost presedintele Societatii Culturale "Lucian Blaga". Plecat in diplomatie, v-ati continuat proiectele culturale incepute in tara, drept care, la sfarsitul lunii mai, ati organizat la Paris cea de a sasea editie a Zilelor "Lucian Blaga". Ce ecou au acestea in inima Europei?
- E adevarat. incepand din 1995 si pana acum am reusit sa organizez sase editii pariziene ale Festivalului International «Lucian Blaga». Cum as fi putut face altfel ? Cum as fi putut uita mobilul si miza care m-au impins sa creez, in 1991, acest festival, caci ideea si «paginarea» lui imi apartin ! Asa cum ideea de a crea Societatea "Blaga" i-a apartinut distinsei poete Doina Cetea. Lucian Blaga este un poet enorm, un poet pentru secolul XXI, a carui poezie si al carui mod de a intelege esenta acesteia si a actului poetic, din perspectiva transcendentei, raspunde pe deplin acestui alt fel de a concepe lumea, cunoasterea si arta, la care se raporteaza spiritualitatea occidentala in noul mileniu. Poate ca noi nu percepem, inca, sfarsitul aventurii formale in afara orizontului ontic. Inca! Blaga, poetul transcendent, Blaga, filosoful misterului, e contemporan cu poezia occidentala a acestui veac, raspunde orizontului de asteptare al lectorului occidental. Sa ne amintim si de numele celor care au fost onorati la Paris cu Premiul Societatii "Blaga": Michel Camus (din pacate, recent disparut dintre noi), Yves Broussard, Jean Poncet, André Doms, Jean-Luc Wauthier, Sanda Stolojan, Diem Chau, Paula Bentz-Fauci, Arthur Haulot si, in acest an, Werner Lambersy, poeti si traducatori ai lui Blaga, de mare substanta si nobila tinuta. Sa amintesc ca si in acest an, la 24 mai, editia a VI-a a reusit sa gaseasca ecou prin tema propusa: «Ontologia suferintei la Blaga si in poezia universala» in sufletul a mai bine de 40 de poeti din Franta, Belgia, Spania, Portugalia, Tunisia, Iran, Peru si Romania.
- Cum se impaca scriitorul cu diplomatul Horia Badescu? Profesia stimuleaza vocatia, sau o descurajeaza ?
- Profesia mea ramane scrisul. Diplomatia a fost si este doar posibilitatea de a sluji, pe cat m-au tinut puterile si priceperea, literatura si cultura romana, de a-mi plati, intr-o lume care mai mult cere decat da, datoria fata de spiritualitatea si limba in care am venit pe lume. Diplomatia mi-a dat posibilitatea sa fac acest lucru si mi-a permis sa vad si sa judec, pe viu, o lume care-mi fusese interzisa atatia ani. Diplomatiei i-am dat uneori nepermis de mult din timpul scriitorului, din viata lui, i-am adus in sprijin respectul si pretuirea de care ma bucur aici, in lumea literara si nu numai. E un schimb cinstit, nu?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
