Ziarul de Duminică

Când Moartea spune o poveste formidabilă/ de Stelian Ţurlea

Când Moartea spune o poveste formidabilă/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea

16.09.2011, 00:02 163

Cum să nu fii atras de o carte care este prezentată în cel mai incitant mod cu putinţă? Toate comunicatele, toate semnalările apărute în presă afirmă că ne-am afla în faţa unei cărţi senzaţionale, care a captivat de la publicare şi a căştigat milioane de fani. O carte despre care "The Australian" scria că "este un act înalt de inventivitate şi supleţe emoţională", iar "Herald Sun": "E o carte superbă pe care o veţi recomanda fiecărui om pe care îl veţi întâlni." Un roman care a primit opt premii: 2006 - Commonwealth Writers Prize for Best Book (South East Asia & South Pacific), Horn Book Fanfare, Kirkus Reviews Editor Choice Award, School Library Journal Best Book of the Year, Publishers Weekly Best Children Book of the Year, Booklist Children Editors' Choice 2007 - Book Sense Book of the Year 2009 - Pacific Northwest Young Readers Choice Master List.

Cine e autorul? Un australian care, la 30 de ani, părea să fie unul dintre cei mai inovatori romancieri ai zilelor noastre. Odată cu publicarea cărţii de faţă, el a devenit un "fenomen literar". A crescut - spune editura - ascultând poveşti despre Germania nazistă, despre bombardarea Munchenului şi despre evreii care erau mânaţi spre lagăre prin micul oraş natal al mamei lui. A ştiut dintotdeauna ce poveste voia să aştearnă pe hârtie. "Aveam în minte aceste imagini cu băieţi mărşăluind impecabil şi salutând cu Heil Hitler şi ideea că toată lumea în Germania gândea la fel - declara Zusak într-un interviu cu "The Sydney Morning Herald". Dar mai existau copii rebeli care nu respectau regulile şi oameni care îi ascundeau pe evrei şi pe alţi oameni în casele lor. Aşadar, Germania nazistă avea şi o altă latură". Aceasta ar fi prima surpriză. A doua surpriză: o carte în care povestitorul este... Moartea! Cum poate un autor să-şi pună povestitorul să fie moartea însăşi? Simplu: chiar şi moartea, susţine Zusak, are o inimă. În plus, "pot fi amabilă. Agreabilă. Afabilă. Doar nu mă ruga să fiu drăguţă. Draguţă nu are nimic de-a face cu mine."

Acţiunea începe în Germania nazistă, în anul 1939. Liesel Meminger si fratele ei mai mic sunt duşi de mama lor să locuiască cu o familie socială într-un orăşel de lângă Munchen. Tatăl lui Liesel a fost deportat, sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar - Kommunist -, iar Liesel vede in ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei, Moartea apare prima oară şi-l ia pe fratele lui Liesel. Lângă mormântul fratelui ei, viata lui Liesel se schimbă atunci când ridică din zăpadă o carte, Manualul Groparului. Este prima ei carte furată.
Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi. Dar nu numai. Liesel învaţă să citească cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cântă la acordeon şi care este în viaţă pentru că, în primul război mondial, un evreu din Stuttgart a plecat în prima linie în locul lui - şi şi-a dat viaţa pentru Germania. Bărbatul a promis că va face oricând orice pentru familia aceluia şi curând îl va ascunde în pivniţa casei sale pe fiul celui mort demult. Începuse vânătoarea de evrei în Germania. Liesel, pe de altă parte, va fura cărţi de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului şi de oriunde le mai putea găsi.

De o sensibilitate remarcabilă, cartea e o imagine a Germaniei profunde în timp de război cum rar am mai întâlnit. E război, dar bubuitul tunurilor e atât de departe că nu se aude, e doar o ameninţare. Pentru locuitorii orăşelului, razboiul înseamnă adaposturi anti-bombardamente, rude plecate la luptă şi şiruri de evrei care defilează către lagărul din apropierea oraşului. Indiferent de părerile lor politice, toţi tac şi observă. Toate persoanejele, majoritatea tineri şi adolescenţi, aleargă după hrană, fură, se distrează, se spionează, duc o viaţă aparent normală pentru vremuri crunte.

După ce învaţă să citească, Liesel obişnuieşte să citească noaptea în pivniţă şi după câţiva ani, când primeşte o agendă cu foi albe, să-şi scrie povestea - "Hoţul de cărţi". Bombardamentul care face una cu pământul întrega stradă şi în care îi mor părinţii, vecinii, prietenii, o surprinde noaptea, scriind. E singura care scapă cu viaţă. Când se va sfârşi războiul, fata va pleca la Sydney, iar peste decenii, când va muri, îşi va aminti totul într-o ultimă discuţie cu Moartea, cea care afirmă undeva că "e bântuită de oameni".

Eroina e memorabilă, o rebelă cu suflet mare. Dar sunt şi alte personaje remarcabile - părinţii adoptivi ai lui Liesel, micul hoţ şi prieten al lui Liesel, Rudy Steiner, Ilsa Hermann, soţia primarului, care nu şi-a revenit după moartea fiului ei, în primul război, evreul Max Vandenburg, care scrie ilustrate şi poveşti cu tâlc pentru Liesel, pe pagini smulse din "Mein Kampf" şi vopsite.

Nu pot încheia relatarea despre această carte specială, fără să subliniez cum celebrează Markus Zusak puterea limbajului, care îi poate încuraja pe adolescenţi să citească. "Cuvintele. De ce trebuiau să existe? Fără ele, nu ar mai fi nimic din toate astea. În lipsa lor, Fuhrerul nu era nimic. Nu ar fi prizonieri care şchiopătează, nevoia de consolare sau de trucuri cu vorbe care să se facă să ne simţim mai bine. La ce sunt bune cuvintele?"

Markus Zusak - Hoţul de cărţi. Editura RAO. Cu ilustraţii de Trudy White. Traducere din limba engleză de Adelina Vasiliu.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO