Regizorul Mihai Vişinescu, cel care conduce Editura Alexis, recidivează. A publicat un nou album de o copleşitoare frumuseţe. Într-un interviu acordat „Ziarului de duminică”, în urmă cu mai bine de un an, spunea că „o carte este un spectacol”. O dovedea cu „Albumul unei prietenii”, abia apărut pe atunci, anume cea dintre poetul Nichita Stănescu şi pictorul Vladimir Zamfirescu, un album cu reproduceri minunate ale unor tablouri ale pictorului şi reproduceri la fel de minunate ale unor manuscrise ale poetului.
Acum scoate pe piaţă – din păcate tot în tiraj limitat şi tot cu difuzare „clandestină”, în sensul că albumul nu se poate găsi în librării, ci doar direct la editor; dar câţi îi cunosc adresa? – un album de fotografii intitulat „Bucureştii la fotograf”, cu o prefaţă de Ioana Pârvulescu, o introducere de Emanuel Bădescu şi „fotografii vorbite” de Dan C. Mihăilescu. Ca şi precedentul, este un album care impresionează inclusiv prin prezentare – o cutie format mare în care se găsesc reproduceri de o calitate uimitoare ale unor fotografii alb negru semnate de doi mari fotografi interbelici. Pe spatele fotografiilor se află repoduceri ale unor pagini din ziarele vremii, însoţite de „fotografiile vorbite” ale lui Dan C. Mihăilescu. Sunt în total cincizeci de fotografii, unele foarte cunoscute, altele mai puţin cunoscute. O întreagă poveste despre Bucureştii interbelici, nostalgică şi cutremurătoare. Un album adevărată operă de artă, fireşte foarte scump, pentru că şi tipărirea lui a fost extrem de costisitoare, reuşită doar cu sprijinul unor sponsori generoşi.
Cei doi fotografi din ale căror fotografii sunt reproduse în album se numesc Nicolae Ionescu şi Iosif Berman.
Nicolae Ionescu a trăit între 1903 şi 1974. A fost unul dintre cei mai buni fotografi ai Bucureştilor. În anul 1927, Ionescu s-a angajat în Serviciul Fotografic al Armatei Regale, apoi a pleacat în străinatate, la Lyon şi la Paris, dar a revenit curând în ţară şi a lucrat la mai multe publicaţii ale vremii. Pentru Nicolae Ionescu, fotografia reprezintă şi un mijloc de cunoaştere a locurilor şi a oamenilor. În fotografiile sale surprinde scene urbane, personaje care poartă amprenta grupurilor sociale din care fac parte sau, pur şi simplu, clădiri publice construite după moda timpului. Nicolae Ionescu este cu precădere fotograful lumii simple, al vieţii cotidiene, al străzii, mahalalei şi oborului. Voia să facă un muzeu al fotografiei, dar vremurile i-au fost potrivnice. La venirea comuniştilor, conştient că nu-şi va realiza niciodată visul, îşi donează o mare parte dintre fotografii Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Române. Abia în anul 2004, la 30 de ani de la moartea lui, s-a publicat un album cu ilustraţiile lui, intitulat Bucureştiul de altădată.
Iosif Berman (1892 - 1941), fotograf de origine evreiască, a lucrat ca fotoreporter alături de jurnaliştii Brunea Fox şi Geo Bogza. A fost fotograf de teren al sociologului Dimitrie Gusti şi fotograful oficial al Curţii Regale. Ca atare, fotografiile din albumul de faţă sunt cu totul diferite de cele ale lui Nicolae Ionescu, dar la fel de minunate.
Nicolae Ionescu, Iosif Berman, Bucureştii la fotograf/ Portrait of Bygone Bucharest, prefaţă de Ioana Pârvulescu, introducere de Emanuel Bădescu, fotografii vorbite de Dan C. Mihăilescu. Editura Alexis. Concept editorial – Mihai Vişinescu; coeditor – Mihai Scemtovici; traducere în engleză – Emilia Bratu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
