Ziarul de Duminică

Bucăţi mici şi talent mare/ de Elisabeta Lăsconi

Bucăţi mici şi talent mare/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

26.09.2013, 23:55 181

Proza scurtă este un soi de Cenuşăreasa, cu puţine şanse de a străluci, pentru că romanul acaparează balul ficţiunii. Poate fiindcă are alte convenţii, supusă conciziei şi densităţii. Hispaniştii au grijă să ne reamintească refuzul lui Jorge Luis Borges de a scrie un roman, când exprima tot ce-şi dorea în douăzeci şi ceva de pagini. Însă uneori provoacă surpriză şi clipe de graţie, când un volum concentrează schiţe, povestiri sau nuvele memorabile.

Există scriitori contemporani ca Eric-Emmanuel Schmitt care scriu cu aceeaşi uşurinţă şi eleganţă povestiri şi nuvele, romane scurte şi romane ample. Dar există scriitori care evită romanul, aşa cum o face Alice Munro, scriitoarea canadiană comparată cu A.P. Cehov, care a publicat din 1968 şi până în 2012 peste zece de volume de proză, dintre care unul singur, doar în aparenţă roman de natură autobiografică.

Alice Munro s-a născut în 1931 în Ontario într-o familie puternic legată de pământ şi cu o solidă educaţie religioasă. S-a afirmat mai târziu, datorită opţiunii pentru o viaţă izolată şi a editurilor canadiene, cu prezenţă discretă pe marea piaţă editorială. A publicat primele povestiri în reviste prestigioase, au urmat volume de proză scurtă încununate de premii. Două dintre cărţi au fost ecranizate. Trăieşte în acelaşi ţinut, lângă lacul Huron.

Prea multă fericire cuprinde zece naraţiuni şi relevă o mare unitate interioară, ce se naşte din alegerea unor femei ca personaje. Ele par femei obişnuite, dar autoarea le desprinde încet-încet măştile care le-au acoperit chipul atât de bine încât se confundă cu el, dar în viaţa fiecăreia s-a petrecut ceva zguduitor, de cele mai multe ori în tăcere, nevăzut de cei din jur.

Fie că se numesc Joyce, Sally, Marlene şi Charlene, ele ascund un secret, care aparţine copilăriei sau trecutului imediat, iar autoarea înregistrează cu fineţe drama interioară: un timp dedicat unei ferme şi unui bărbat se încheie prin destrămarea cuplului, timpul curge prea iute pentru o mamă al cărui fiu înzestrat ca să reuşească în viaţă dispare şi-i găseşte urma într-o bandă, cruzimea unor fetiţe provoacă moartea unei micuţe handicapate.

Nuvelele ce deschid şi închid volumul sunt şi cele mai dramatice, prin subiect, personaje şi substratul lor psihologic. În „Dimensiuni”, Doree  este o cameristă, aparent o femeie banală, care nu iese în evidenţă prin nimic şi se menţine voit în umbră. Şi-a schimbat şi înfăţişarea, aşa că nu poate fi recunoscută după fotografiile din ziare, când a cunoscut o tristă celebritate. A trăit o dramă cumplită (soţui ei le-a ucis cei trei copii), urmând apoi suferinţa şi încercări neputincioase de a înţelege cum a putut trăi lângă un nebun criminal.

Nuvela ultimă, ce dă şi titlul cărţii, a întrunit superlativele criticii, este confesiunea Sofiei Kovalevskaïa, matematiciană strălucită, cu destin ieşit din comună: s-a născut în Rusia, într-o familie înstărită, sora ei rebelă Aniuta a intrat în cercurile anarhiştilor. Sofia are şi ea o personalitate neobişnuită: pasiunea pentru matematică o transformă în discipola unui mare profesor, călătoreşte şi trăieşte în Europa, se bucură de recunoaştere şi este admisă ca profesor universitar la Stockolm, unde se şi stinge din viaţă.

La începutul anului 2013, când Alice Munro şi-a aniversat cei 82 de ani, a anunţat că nu va mai scrie şi că se va dedica nepoţilor. Scriitoarea a obţinut marile premii ale Canadei: de trei ori Premiul oferit de Guvernatorul Canadei (1968, pentru cartea debutului, 1978 şi 1986), de două ori Giller Prize (1998 şi 2004). A fost distinsă în 1980 cu Booker Prize şi în 2009 cu Man International Booker Prize.

Scriitoarea a fost onorată în Franţa în 2010 cu titlul de cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor. Îi mai lipseşte din panoplie Premiul Nobel, în 2013 este una dintre cele mai serioase candidate, iar pe listele caselor de pariuri se află pe acelaşi loc patru de la „prima strigare” şi până acum, când mai sunt două săptămâni până la decernarea laurilor suedezi.

 

Alice Munro, Prea multă fericire, traducere din limba engleză de Ioana Opaiţ, Editura Litera, 2011, 320 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO