Din lumea lui Matache
Reţete şi obiceirui culinare de altădată reintrepretate de Dan-Silviu Boerescu
Editura Integral
O minunată istorie culinară a Bucureştilor, cu reţete, interviuri şi imagini seducătoare.
„Între cei care au marcat evoluţia gustului la noi se prenumără şi un personaj devenit emblemă a apetenţei noastre pentru carnea prelucrată, cu dibăcie şi meşteşug, în fel şi chip. Bucureştiul nu a fost niciodată un oraş vegetarian, aşa că a avut nevoie întotdeauna de un Matache Măcelaru’. Un astfel de personaj, atestat istoric, a intrat apoi, definitiv, în subconştientul colectiv, ca maestru de carmangerie, propunând clienţilor cea mai bună selecţie de fleici, cotlete sau antricoate, dar şi ca artist consacrat al produselor fine din carne de calitate, fiartă cu mirodenii şi afumată cu dichis.
De numele său se leagă un minunat monument de arhitectură bucureştean – Hala Matache, construcţie de referinţă de la sfârşitul secolului XIX, ridicată între 1887 şi 1899, în apropierea Căii Griviţei şi a Gării de Nord, dar dispărută, în ciuda protestelor societăţii civile, în 2013, pentru a face loc noului Bulevard Uranus. Templu al mâncării, Hala Matache (având drept corespondent, pe Calea Călăraşilor, Hala Traian) a găzduit mai bine de un secol spaţiile comerciale, un mall avant la lettre, din care o parte însemnată a Bucureştiului se aproviziona cu de-ale gurii şi cele necesare bunului trai.
Eponimul deloc întâmplător al acestei clădiri istorice este negustorul Matache Loloescu care, anterior, deschisese o măcelărie «cu de toate» la intersecţia Căii Buzeşti cu Calea Griviţei, intuind potenţialul comercial al răspântiei. De altfel, mult înainte ca Matache să-şi deschidă, prin 1879, afacerea, aici exista Piaţa Cuibul cu Barză, loc de întâlnire şi popas al birjarilor şi căruţaşilor care veneau cu mărfuri dinspre Târgovişte. Matache Măcelaru’ a fost, însă, micul vizionar care a reuşit să dea locului o nouă dimensiune comercială, provocând, practic, Primăria să înceapă, după numai un deceniu, construirea unui spaţiu dedicat mult mai mare – Hala.
Jupân iscusit, pentru a-şi convinge clienţii de prospeţimea produselor sale, Matache pusese în faţa prăvăliei mai mulţi butuci pe care se tranşa carnea, oferind, astfel, nu doar un spectacol stradal inedit, ci şi un certificat de calitate live. Tradiţia carmangeriei şi mezelăriei s-a păstrat aici peste timp, mult după dispariţia fizică a lui Matache Măcelaru’ (pe la 1900). Până în 1989, bunăoară, clădirea a aparţinut unui abator, iar hala propriu-zisă a rămas funcţională până în 2010, după care, într-un noian de controverse a sfârşit prin a fi demolată, asemenea altor clădiri-monument din zonă, precum Hotel Marna sau Cinema Feroviar.
...Dincolo de orice, e suficient să pomeneşti de Matache Măcelaru’ pentru a ne reaminti cu toţii că, odinioară, românii ştiau să mănânce cu gust, proaspăt şi sănătos - ceea ce, în sine, reprezintă un element de patrimoniu cultural în sens larg, nu doar o referinţă culinară antologică.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
