La Târgul de carte Bookfest, de luna trecută, printre evenimentele de primă mână s-a aflat şi lansarea traducerii în română a cărţii soţiei fostului preşedinte polonez, lider al Solidarităţii*). Danuta Walesa vorbeşte pentru prima dată despre sine. Cu sinceritate şi curaj, pe alocuri fără menajamente. Avea nouăsprezece ani când a plecat din satul natal din Mazovia, pentru a veni la Gdańsk. Doi ani mai târziu, a devenit soţia lui Lech Wałęsa. A născut opt copii. În perioada în care soţul ei a fost, în repetate rânduri, trimis în arest pentru atitudinea de opozant, în perioada evenimentelor din august 1980, după înfiinţarea Sindicatului Liber „Solidaritatea“, în perioada Legii Marţiale, când Lech Wałęsa a fost internat – în toate aceste momente de cumpănă, a avut grijă să protejeze ceea ce era, pentru ea, valoarea supremă: familia. În anul 1990, în Seimul Poloniei libere, a stat alături de soţul ei, când acesta a depus jurământul de preşedinte. Niciodată nu i-a plăcut să i se spună Prima Doamnă. Evita interviurile. De glorie, n-a avut nevoie.
„Cineva m-ar putea întreba: dac-aş fi ştiut cum va arăta viaţa mea, aş mai fi plecat din satul natal, m-aş mai fi scăldat o dată în aceeaşi apă? Da! Pentru că nici măcar în vise nu mi-am putut imagina o asemenea viaţă. Şi pentru că eu am nevoie de stimuli puternici, îmi trăiesc din plin emoţiile. Iar viaţa alături de Lech Wałęsa şi tot ceea ce s-a întâmplat în această viaţă mi-a oferit stimulii de care aveam eu nevoie, chiar dacă au existat şi clipe dramatice.
Îi sunt recunoscătoare sorţii pentru tot ce mi-a dat. Sunt recunoscătoare că eu, Danuta, venită dintr-un sat uitat de lume, am reuşit să pătrund în lumea largă, am ştiut să simt intuitiv cum trebuie să mă comport.
Greutăţile îndurate, renunţările, umilinţele şi înjosirile au fost răscumpărate de momentele frumoase pe care le-am trăit: evenimentele din august 1980, primirea, în numele soţului meu, a Premiului Nobel pentru Pace, întâlnirile cu Sfântul Părinte Papa Ioan-Paul II.
Şi, într-adevăr, dac-aş putea întoarce timpul înapoi, n-aş schimba nimic. Cu peste patruzeci de ani în urmă, în 1969, n-am greşit, căsătorindu mă cu soţul meu. Nu regret nimic!”
Jurnalistul Piotr Adamowicz (n. 1961), care a prelucrat textul Danutei Walesa, a intrat în Mişcarea de Opoziţie Tânăra Polonie în 1979; în anii 1980-1981, a activat în Comisia Naţională a Sindicatului Liber „Solidaritatea“, la Gdańsk. În perioada Legii Marţiale, a fost internat de regimul comunist; în anii optzeci, a colaborat cu mişcarea clandestină „S“. Din 1988, este ziarist. De mulţi ani, este corespondent la Gdańsk al agenţiei France Presse. A mai colaborat şi cu alte agenţii de presă: Reuters (britanică), DPA (germană), ANSA (italiană), TV NBC (americană). A fost corespondent al publicaţiei Życie Warszawy până în anul 1993, apoi, până în 2010, al ziarului Rzeczpospolita. Dublu-laureat al concursului Asociaţiei Jurnaliştilor Polonezi. Autor al biografiilor din Opoziţia în Republica Populară Polonă. Dicţionar biografic 1956-1989 (Centrul Karta); co-autor, împreună cu A. Drzycimski şi A. Kinaszewski, al publicaţiei Gdańsk-ul în opinia lui Wałęsa (Gdańsk, 2008); participant la proiectul de cercetare al Institutului de Studii Politice (PAN) „Solidaritatea“. Structurile organizatorice şi mişcarea socială, 1980-1989 (red. A. Friszke). Împuternicit de B. Borusewicz, A. Hall, B. Rybicka-Grzywaczewska şi M. Grzywaczewski, B. Lis, M. şi D. Tusk, D. şi L. Wałęsa, pentru contactele cu Institutul Memoriei Naţionale. Co organizator al serbărilor aniversare August ’80, consilier social al Fundaţiei Centrul Solidarităţii şi al Centrului European al Solidarităţii.
Aflată la Bucureşti, Danuta Wałęsa a acordat mai multe interviuri, unul dintre ele lui Lucian Mîndruţă, pentru revista The One, în care, înttre altele, a spus că principala sa îndatorire în viaţă a fost girja pentru copii şi familie: „Din acest motiv, atunci când soţul meu a devenit preşedinte, nu m-am mutat în capitală, la Varşovia. În anul 1980, când a apărut «Solidaritatea», soţul meu a devenit absorbit de politică. Asta se întâmplă şi astăzi, deşi nu mai ocupă nicio funcţie publică. În afară de aceasta, este pasionat de internet. Iar eu? Cu puţin timp în urmă am împlinit 65 de ani. Această carte şi amintirile readuse în minte în timp ce lucram la ea s-au dovedit a fi foarte importante pentru mine. Practic, mi-am trecut în revistă toată viaţa. Am devenit pe deplin o femeie matură, care timp de atâţia ani «a trebuit», iar acum nu mai «trebuie», ci «poate»”
*
* *
Cu prilejul lansării cărţii Danutei Walesa a fost readusă în discuţie şi autobiografia fostului preşedinte, tardusă şi publicată de aceeaşi editură, în urmă cu câţiva ani. Este vorba despre volumul Drumul spre adevăr. Autobiografie*), carte care aduce în faţa cititorului român o figură emblematică a istoriei recente a Poloniei şi a estului Europei, al cărei destin a fost legat indestructibil de căderea comunismului, în 1989, în Polonia, apoi şi în celelalte ţări-satelit ale Uniunii Sovietice. Lech Wałęsa (n. 1943) este un binecunoscut om politic, lider sindical şi activist pentru drepturile omului din Polonia. Provine dintr-o familie de ţărani înstăriţi, care şi-au risipit averea agonisită de un strămoş de pe vremea lui Napoleon. El însuşi a fost un copil sărac de la ţară, care a venit la oraş la mijlocul anilor 1960. S-a angajat muncitor şi a ajuns electrician la Şantierele Navale din Gdańsk. S-a implicat în lupta sindicală după grevele din decembrie 1970, înăbuşite brutal de autorităţi. În deceniul 1971-1980, a devenit liderul incontestabil al mişcării sindicale care a culminat cu întemeierea, în august 1980, a Sindicatelor Libere „Solidaritatea“, după cea mai amplă grevă generală din istoria postbelică a Poloniei. A fost arestat mai bine de un an în perioada cât în Polonia a fost decretată starea de război (1981-1983), iar după eliberarea din arest, a devenit adversarul numărul unu al regimului comunist din Polonia.
Începând din 1983, când i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace, lupta sa paşnică şi demersurile de restructurare a societăţii poloneze prin negocieri, puternic susţinute spiritual de Papa Ioan-Paul II, polonez de origine, au făcut din Lech Wałęsa, în viziunea Occidentului, un interlocutor preferat.
Cariera politică a lui Lech Wałęsa a lăsat locul, după mandatul de preşedinte al Poloniei (1990-1995), unei cariere de om de stat care, chiar dacă a pierdut alegerile ulterioare la care a participat, nu a încetat să ţină sus steagul Poloniei şi al „Solidarităţii“.
„””Dacă am bănuit cândva că voi sta în fruntea a milioane de oameni? Nu. Ştiam, în schimb, că am de realizat nişte obligaţii importante, sarcini ale momentului actual. De fapt, viaţa umană în sine este o sarcină, de vreme ce toată viaţa trebuie să căutăm adevărul. Dacă renunţăm la acest lucru, ne pierdem rostul. Fiecare a căpătat un talent pe care nu şi-l poate irosi şi, în acest sens, orice om are de efectuat o sarcină concretă. Nu există sarcini mai mari şi mai mici. Fiecare capătă sarcina cea mai mare. Pe măsura posibilităţilor sale. Chemarea noastră, a fiecăruia, nu este o măsură a chemării celuilalt. Şi eu, şi celălalt vom da socoteală în faţa lui Dumnezeu.
Ştiu că ceea ce am făcut şi fac e departe de perfecţiune. Mai ştiu că există mulţi oameni care, în locul meu, s-ar comporta mai bine. Dar aşa am văzut voinţa Domnului! Ea poate fi primită cu încredere şi umilinţă şi înfăptuită cât mai bine. Eu doresc să-mi îndeplinesc sarcinile cât mai bine, asta intenţionez. Oare întotdeauna mă achit de datorii aşa cum ar trebui? Nu eu sunt cel care să aprecieze asta.” - Lech Wałęsa
*) Danuta Walesa – Visuri şi secrete. Text prelucrat de Piotr Adamowicz. Traducere din limba polonă de Cristian Godun, Editura Curtea veche
Lech Walesa – Drumul spre adevăr. Autobiografie. Traducere din limba polonă de Constantin Geambaşu. Editura Curtea veche
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
