Memento mori
Cancerul
Mai târziu, Jobs avea să speculeze că s-a îmbolnăvit de cancer din cauza anului istovitor pe care l-a trăit, începând cu 1997, la conducerea Apple şi Pixar. Făcuse pietre la rinichi şi se alesese cu alte afecţiuni tot fugind de la o companie la alta şi întorcându-se acasă atât de epuizat, încât abia putea vorbi. "Probabil acela a fost momentul în care cancerul a început să se dezvolte, pentru că sistemul meu imunitar era destul de slăbit la vremea aceea", spunea el.
Nu există nicio dovadă că epuizarea sau un sistem imunitar slăbit cauzează cancer. Totuşi, problemele de la rinichi au condus, în mod indirect, la depistarea cancerului. În octombrie 2003 a dat, din întâmplare, peste un medic urolog care îl tratase în trecut şi care i-a recomandat să facă o tomografie computerizată la rinichi şi uretere. Trecuseră cinci ani de la ultima investigaţie. Noua tomografie nu a arătat nimic în neregulă la rinichi, dar a evidenţiat o pată neagră pe pancreas, ceea ce l-a făcut pe medic să-i ceară să se programeze pentru un control la pancreas. Nu a făcut-o. Ca de obicei, era expert în ignorarea informaţiilor pe care nu dorea să le proceseze. Dar doctoriţa a insistat. "Steve, este ceva cu adevărat important", i-a spus după câteva zile. "Trebuie să o faci".
Tonul vocii ei era suficient de imperativ pentru a-l determina să se conformeze. S-a dus la control într-o dimineaţă şi, după analizarea tomografiei, doctorii s-au întâlnit cu el pentru a-i da vestea proastă că este vorba de o tumoare. Unul dintre ei chiar i-a sugerat să-şi pună afacerile în ordine, un mod politicos de a spune că ar mai avea doar câteva luni de trăit. În seara aceea i-au făcut o biopsie prin introducerea unui endoscop pe gât, până la intestine, astfel încât să poată ajunge cu un ac la pancreas pentru a preleva câteva celule din tumoare. Powell îşi aminteşte că doctorii soţului ei au plâns de bucurie. S-a dovedit a fi o celulă insulară sau o tumoare neuroendocrină pancreatică, care este rară, dar creşte mai încet şi, din acest motiv, are mai multe şanse de a fi tratată cu succes. A avut noroc că tumoarea a fost depistată atât de devreme - ca rezultat secundar al unui control de rutină al rinichiului - astfel că putea fi extirpată chirurgical înainte să se răspândească definitiv.
Una dintre primele persoane pe care le-a sunat a fost Larry Brilliant, pe care îl cunoscuse la ashram în India. "Mai crezi în Dumnezeu?", l-a întrebat Jobs. Brilliant a răspuns că da şi au discutat despre numeroasele căi către Dumnezeu despre care le vorbise gurul hindus Neem Karoli Baba. Apoi Brilliant l-a întrebat pe Jobs ce s-a întâmplat. "Am cancer", i-a răspuns Jobs.
Art Levinson, membru al consiliului director al Apple, prezida şedinţa consiliului propriei sale companii, Genentech, când i-a sunat telefonul şi a văzut numele lui Jobs apărându-i pe ecran. În pauză, Levinson l-a sunat înapoi şi a primit vestea despre tumoare. Avea unele cunoştinţe despre biologia cancerului, iar firma sa producea medicamente anticancerigene, aşa că i-a devenit sfătuitor. La fel şi Andy Grove de la Intel, care se luptase şi învinsese cancerul de prostată. Jobs l-a sunat în aceeaşi duminică, iar Grove a venit cu maşina acasă la Jobs, unde a rămas timp de două ore.
Spre groaza prietenilor şi soţiei, Jobs a decis să nu facă operaţia pentru extirparea tumorii, care era singura soluţie medicală certificată. "Chiar nu voiam să mă taie, aşa că am vrut să văd dacă nu dau rezultate şi alte lucruri", mi-a spus el după câţiva ani, cu o undă de regret. A respectat mai ales o dietă vegetariană strictă, cu mari cantităţi de morcovi proaspeţi şi sucuri de fructe. La această dietă a adăugat acupunctura, un soi de leacuri din plante şi, din când în când, alte câteva tratamente pe care le-a găsit pe internet sau din discuţii cu oameni din ţară, inclusiv cu un mediu. Un timp s-a aflat sub influenţa unui doctor care conducea o clinică de vindecare naturală din sudul Californiei şi care încuraja folosirea ierburilor organice, curele de fructe, detoxifierea frecventă a intestinelor, hidroterapia şi exprimarea tuturor sentimentelor negative.
"Nu era pregătit să-şi deschidă trupul, asta constituia marea lui problemă", povesteşte Powell. "Este greu să convingi pe cineva să facă asta". Totuşi, ea chiar a încercat. "Trupul există pentru a servi spiritul", susţinea ea. Prietenii l-au îndemnat insistent să facă operaţia şi chimioterapie. "Steve a vorbit cu mine când încerca să se facă bine mâncând rahat de cal şi rădăcini din rahat de cal şi i-am spus că e nebun", rememorează şi Grove. Levinson îmi relatează că "stăruia în fiecare zi" pe lângă Jobs şi i se părea "extraordinar de frustrant că, pur şi simplu, nu mă puteam conecta cu el". Aceste lupte aproape că le-au distrus prietenia. "Nu aşa se tratează cancerul", a inistat Levinson când Jobs i-a vorbit despre tratamentele sale pe bază de dietă. "Nu poţi rezolva problema asta fără operaţie şi fără s-o ataci cu chimicale toxice". Chiar şi nutriţionistul Dean Ornish, un adevărat pionier în metode alternative şi nutriţionale de tratare a bolilor, a făcut o lungă plimbare cu Jobs şi a insistat că, uneori, metodele convenţionale sunt alegerea corectă. "Ai mare nevoie de operaţie", i-a spus Ornish.
Încăpăţânarea lui Jobs a durat nouă luni de zile de la diagnosticul din octombrie 2003. O parte a acestei încăpăţânări era produsul laturii întunecate a felului în care distorsiona el realitatea. "Cred că Steve îşi doreşte atât de mult ca lumea să fie într-un anumit fel, încât ajunge să decidă că este în acest fel, specula Levinson. "Uneori nu merge aşa. Realitatea nu iartă". Reversul capacităţii sale extraordinare de concentrare consta în înclinaţia teribilă de a filtra lucrurile cu care nu dorea să aibă de-a face. Această atitudine a condus la multe dintre marile lui realizări, dar putea şi da greş. "Avea această capacitate de a ignora lucrurile pe care nu voia să le înfrunte", explică Powell. "Pur şi simplu aşa e croit". Fie că era vorba de probleme personale care ţineau de familie şi mariaj, sau de chestiuni profesionale tehnice ori de afaceri, de probleme de sănătate sau cancer, uneori Jobs pur şi simplu nu se implica.
În trecut fusese recompensat pentru ceea ce soţia lui numea "gândire magică" - convingerea că poate decide ca lucrurile să fie aşa cum doreşte el. Dar cancerul nu funcţionează aşa. Powell i-a recrutat pe toţi cei care îi erau apropiaţi, inclusiv pe sora lui, Mona Simpson, pentru a încerca să-l convingă. În iulie 2004, o tomografie a arătat că tumoarea crescuse şi, posibil, se extinsese. Acest lucru l-a obligat să înfrunte realitatea.
Jobs a suferit intervenţia chirugicală sâmbătă, 31 iulie 2004, la Centrul Medical Universitar Stanford. Nu i s-a aplicat o "procedură Whipple" completă, prin care este extirpată o mare parte din stomac, intestine şi pancreas. Doctorii au luat-o în considerare, dar au optat, în final, pentru o abordare mai puţin radicală, o procedură Whipple modificată prin care au extirpat doar un fragment din pancreas.
În ziua următoarea, Jobs a trimis angajaţilor săi un email, utilizându-şi PowerBook-ul conectat la un dispozitiv AirPort Express din camera de spital, prin care şi-a anunţat operaţia. I-a asigurat că tipul de cancer pancreatic de care suferea "reprezintă aproximativ 1% din cazurile totale de cancer diagnosticate anual şi poate fi vindecat prin intervenţie chirurgicală, dacă este diagnosticat la timp (al meu a fost)". A spus că nu necesită chimioterapie sau radiere şi că intenţionează să revină la lucru în septembrie. "L-am rugat pe Tim Cook să răspundă, cât timp lipsesc, de operaţiunile curente ale Apple, ca să nu ratăm ceva. Sunt sigur că pe unii dintre voi o să-i sun mult prea adesea în august şi de-abia aştept să vă văd în septembrie".
Un efect secundar al operaţiei avea să devină o problemă pentru Jobs din cauza dietelor sale obsesive şi obiceiurilor ciudate de a se purga şi de a posti, pe care le avea încă din adolescenţă. Pentru că pancreasul produce enzimele care permit stomacului să digere mâncarea şi să absoarbă nutrimente, extirparea unei părţi din acest organ îngreunează obţinerea unei cantităţi suficiente proteine. Pacienţii sunt sfătuiţi să se asigure că iau mese dese şi că ţin dietă, cu o mare varietate de proteine din carne şi peşte, precum şi cu produse lactate integrale. Jobs nu făcuse niciodată aşa ceva şi nici nu ar fi făcut vreodată.
A stat în spital două săptămâni, iar apoi s-a luptat să-şi recapete puterile. "Îmi amintesc că m-am întors acasă şi că am stat în balansoarul acela", mi-a spus el, arătându-mi un balansoar din sufragerie. "Nu aveam putere să merg. Mi-a luat o săptămână până să pot merge în jurul casei. M-am luptat să merg în parc, la câteva case depărtare, iar apoi mai departe şi, în şase luni, aproape că mi-am recăpătat forţele."
Din nefericire, cancerul se răspândise. În timpul operaţiei, doctorii găsiseră trei metastaze la ficat. Dacă l-ar fi operat cu nouă luni înainte, l-ar fi putut prinde înainte de răspândire, deşi nu vor fi niciodată siguri de lucrul acesta. Jobs a început chimioterapia, ceea ce i-a complicat şi mai mult problemele nutriţionale.
Ceremonia de absolvire de la Stanford
Jobs şi-a ţinut secretă lupta continuă cu cancerul - a spus tuturor că "s-a vindecat" - la fel cum a ţinut secret diagnosticul în octombrie 2003. O astfel de discreţie nu era surprinzătoare; era parte a naturii sale. Mai surprinzătoare a fost decizia de a vorbi foarte personal şi în public despre diagnosticul său de cancer. Deşi ţinea rareori discursuri, cu excepţia ocaziilor în care făcea prezentări de produse pe scenă, a acceptat invitaţia Universităţii Stanford de a susţine alocuţiunea de deschidere la ceremonia de absolvire. Era într-o dispoziţie contemplativă, după spaima provocată de cancer şi împlinirea a şaizeci de ani.
Pentru a fi ajutat cu discursul, l-a sunat pe strălucitul scenarist Aaron Sorkin (Oameni de onoare, Viaţa la Casa Albă). Jobs i-a trimis câteva idei. "Asta a fost în februarie, după care nu am primit nicio veste de la el, aşa că l-am ţârâit din nou în aprilie şi mi-a spus «O, sigur că da» şi i-am mai trimis câteva idei", povestea Jobs. "Când, în cele din urmă, l-am prins la telefon, îmi tot spunea «da, da», însă a venit începutul lui iunie şi tot nu mi-a trimis nimic".
Jobs a intrat în panică. Întotdeauna îşi făcuse propriile prezentări, dar niciodată nu ţinuse un discurs la o ceremonie de absolvire. Într-o noapte a stat şi a scris singur discursul, fără alt ajutor decât nişte idei de la soţia sa. Drept urmare, a ieşit o cuvântare foarte intimă şi simplă, un produs perfect, pur şi personal al lui Steve Jobs.
Alex Haley a spus odată că propoziţia "Să vă spun o poveste" este cea mai bună modalitate de a începe un discurs. Nimeni nu se dă în vânt după prelegeri, dar tuturor le plac poveştile. Şi tocmai aceasta a fost abordarea aleasă de Jobs. "Astăzi vă voi spune trei poveşti din viaţa mea", a început el. "Asta este. Nu e mare lucru. Doar trei poveşti".
Prima era despre abandonarea Colegiului Reed. "Am renunţat la orele obligatorii care nu mă interesau şi am început să particip la cele care păreau mult mai interesante". A doua era despre cum concedierea de la Apple s-a dovedit a fi benefică. "Greutatea succesului a fost înlocuită de lejeritatea unui nou început, când nu eşti foarte sigur de nimic". Studenţii erau neobişnuit de atenţi, în ciuda unui avion care zbura în cercuri pe cer cu un banner care îndemna la "reciclarea tuturor deşeurilor electronice", iar cea de-a treia poveste i-a subjugat. Era despre diagnosticarea cu cancer şi despre conştientizarea pe care i-a adus-o:
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
