te strâng pe cristalinul siluitor în pleoape
de-ntreb ecoul unde se descompune-n clime
corp fără de zăbavă prea sus şi mult aproape
mai neumbrit ca vremea ce galeş ne desparte
culorile te schimbă dinspre perdeaua trasă
vreau străzii să-l închipui ci totdeauna lasă
tăcerea cum tresaltă prin golurile sparte
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels