La fel ca si dumneavoastra, trec zilnic pe langa cersetori. Chiar trec, adica nu ma opresc. Aproape niciodata nu le las vreun ban. Am si motive, construite cu grija. Primul este acela ca nu sunt bogat. Ba chiar mei degraba saracut. De unde Dumnezeu sa dau?
Al doilea - ca exista multi cersetori care nu merita, am vazut eu la televizor, scriu ziarele, sunt din aia constituiti in retele, se bat pe locurile cu vad, sau sunt copii care varsa banii unui "rege" al zonei, sau falsi infirmi, sau din aia care beau tot ce primesc, sau chiar infractori de drept comun. Al treilea motiv este acela ca sunt prea multi cersetori, e plin orasul, chiar daca mi-as rupe un picut de la gura n-as putea sa le dau tuturor si, cum nu stiu pe ce criteriu as putea sa-i selectez, nu dau nici unuia.
Cat de jalnice sunt aceste scuze... Daca nu-i poti ajuta pe toti, nu ajuti pe nimeni!? Si ce importanta poate avea daca, uneori, vei lasa unui betiv, unuia care nu e paralizat, ci "doar" scheletic sau unui om care, teoretic, ar putea munci? Sunt oricum mult mai nefericiti decat tine! In fine, sa vorbim despre posibilitatile financiare. De ce oare ne imaginam ca, daca e sa facem un act de caritate, e musai sa fie consistent, deci nu ne este accesibil, deci nu-l mai facem? Extrem de comoda aceasta logica! O mie de lei as avea, dar, decat sa dau o mie de lei, mai bine nu dau nimic. Si stiti de ce? Pentru ca mi-e jena de cersetor! Si uite-asa, trec pe langa el, care ramane acolo, cu mana intinsa, fara macar sa-i dea prin gand ce tare era sa ma jenez.
Va fac o propunere. Mi-o fac si mie. Haideti sa nu ne mai jenam! De cate ori nu s-au afisat, pe ecranul televizorului, numerele de cont ale donatiilor pentru un amarat care are nevoie de un transplant sau alta interventie chirurgicala in strainatate ori ca sa supravietuiasca unui nenorociri?! De cate ori n-au fost teledonuri?! Cate articole de acelasi gen n-am citit! De fiecare data mi-am zis: "Ei, sa depuna aia care au, io ce sa donez, o suta de mii!?". Da, o suta de mii! Sau chiar mai putin! Orice ajutor conteaza pentru cel care are nevoie de ajutor. O mie de donatori modesti pot face mai mult decat unul inlesnit. Si stiti ceva? Cred ca se gasesc mai usor...
Mutatis mutandis, asa se poate salva si cultura. Nu e chiar o mare scofala, cum ofteaza unii. Pe palierul "de masa" suntem noi, consumatorii de cultura: fiecare carte pe care o cumparam contribuie la supravietuirea si chiar relansarea literaturii. Iar la nivelul de sus se afla gesturile gratuite pe care le pot face institutiile si factorii de influenta: daca un abonat al talk-show-urilor ar arunca macar o vorba despre aceeasi carte, altfel s-ar vinde ea. Si altfel si-ar salva el sufletul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
