Asaltul asupra ratiunii se constituie, in cea mai mare parte, intr-un atac direct la adresa presedintelui american George W. Bush, pe care autorul, fostul vicepresedinte Al Gore, il considera, fara menajamente, rupt de realitate, conducator al unei administratii extrem de incompetente. Bush si administratia sa se fac vinovati de ignorarea avertismentelor clare de dinainte de 11 septembrie, facand din America un loc mai putin sigur, starnind "cuibul de viespi" din Irak, folosind un limbaj si o politica a fricii, in incercarea de a stabili o noua agenda publica, fara a lua in considerare faptele, dovezile sau interesul public. Volumul trece dincolo de criticile la adresa administratiei Bush, pentru a pune un diagnostic asupra starii in care se afla Statele Unite, ca democratie, caracterizata de un interes din ce in ce mai scazut al votantilor fata de viata politica, de un electorat neinformat si de un cinism in crestere alarmanta. Ceea ce ne comunica Gore este ca ratiunea, logica si adevarul par a juca un rol din ce in ce mai neinsemnat in procesul de luare a deciziilor, ca discursul natiunii a devenit mai putin centrat si clar, mai putin rational. Al Gore trece in revista si motivele sociale si culturale care au determinat un astfel de declin pe piata ideilor din Statele Unite, printre acestea numarandu-se influenta "nefasta" a radioului si televiziunii si rolul lor in manipularea opiniei, impiedicand in acelasi timp indivizii sa ia parte la dialogul national. Partial lectie de civism, partial manifest politic, dar si tratat de filosofie, Asaltul asupra ratiunii ne arata un Al Gore plin de patos si ardoare, cu totul diferit fata de Al Gore autorul unui adevar incomod. Cartea se afla in pregatire la Editura RAO.
Intr-un sistem care functioneaza corect, puterea judecatoreasca este un arbitru constitutional care garanteaza ca puterile statului nu isi depasesc atributiile, respecta drepturile cetatenesti si statul de drept. Cand James Madison propunea spre analiza Declaratia drepturilor, el explica faptul ca tribunalele ne vor apara drepturile si vor fi "o pavaza impenetrabila impotriva oricarei incercari a legislativului sau executivului de a prelua puterea".
Din pacate, administratia actuala a incercat din greu sa impiedice justitia sa ia decizii privind legalitatea si constitutionalitatea actiunilor sale controversate, impunand reguli care fac ca aceste controverse sa nu mai poata fi sanctionate de justitie - de exemplu, contestarile cu privire la capacitatea administratiei de a retine persoane fara proces. Administratia a reusit sa faca asta numind judecatori (precum Alito si Roberts) despre care stia ca vor respecta modul in care ea exercita puterea si sustinand atacurile impotriva independentei celei de-a treia puteri in stat.
Presedintele Bush nu este nici pe departe primul presedinte care incearca sa controleze justitia federala. Intr-adevar, lupta dintre John Adams si Thomas Jefferson viza, printre altele, si controlul majoritatii judecatorilor, pe care il doreau si federalistii si antifederalistii. Iar Franklin Delano Roosevelt a incercat, fara succes, sa mareasca numarul de judecatori care formeaza Curtea Suprema si sa o "umple" de judecatori care sa-i sustina programul New Deal.
Totusi, rareori a existat pana acum in istoria Americii un atac atat de sustinut impotriva independentei justitiei ca in anii in care Bush si Cheney au condus tara. Mai mult, administratia a sprijinit atacul impotriva independentei justitiei organizat de republicanii din Congres, care au incercat prin masuri legislative sa reduca jurisdictia tribunalelor in diverse chestiuni, de la habeas corpus, la juramantul de credinta. Pe scurt, administratia si-a demonstrat dispretul pentru rolul justitiei si a incercat, la fiecare pas, sa evite evaluarea constitutionalitatii actiunilor sale de catre justitie.
Un purtator de cuvant al lui James Sensebrenner, fost presedinte republican al Comisiei Juridice a Camerei Reprezentantilor, spunea: "Se pare, intr-adevar, ca exista o neintelegere - unii cred ca sistemul nostru a fost creat cu o putere judecatoreasca complet independenta".
Neintelegere?
Cativa politicieni de dreapta radicali i-au amenintat fatis si au incercat sa-i intimideze pe unii judecatori federali cu a caror filosofie nu erau de acord, chiar dupa ce un judecator a fost ucis la Atlanta, in timp ce prezida sedinta de judecata; chiar dupa ce sotul si mama unei judecatoare federale au fost ucisi la Chicago de catre un individ nemultumit ca i se respinsese un proces. Chiar dupa asemenea fapte, liderul republican al Camerei Reprezentantilor de atunci, Tom DeLay, raspundea amenintator la hotararile judecatoresti in cazul Terry Schiavo: "Va veni timpul cand cei raspunzatori vor plati pentru comportamentul lor".
Cand scandalul provocat de comentariul sau a devenit mai aprins, DeLay a sustinut ca isi alesese prost cuvintele, dar imediat a proferat alte amenintari impotriva aceleiasi instante, spunand: "Noi numim judecatorii, noi ii putem demite. Avem puterea financiara".
Mai mult, o multime de republicani importanti au facut cu regularitate amenintari similare. Congresmanul republican, Steve King, din Iowa, spunea: "Daca adoptam o lege, o anumita lege, si ei o resping, atunci autoritatea de care vor intelege este scaderea bugetului lor, asa le vom atrage atentia. Nu este metoda mea preferata. Metoda mea preferata este sa-i fac sa respecte Constitutia si legea. Dar sunt contraproductivi pentru tara noastra si, daca vrem sa aparam Constitutia, trebuie sa-i punem la punct".
Senatorul american John Cornyn, republican din Texas, facea o legatura directa intre ceea ce el numeste violenta de tribunal si opinia sa ca aceasta ar putea fi explicata de hotararile judecatoresti nepopulare: "Ma intreb daca poate fi o legatura intre perceptia care apare in anumite cercuri, in anumite ocazii, cand judecatorii iau decizii politice si totusi nu pot fi trasi la raspundere de opinia publica, si faptul ca nemultumirea se aduna si se aduna, pana cand unii recurg la acte violente, fara nici o scuza desigur, dar asta ma preocupa". Ce comentariu rusinos, provocator si periculos.
Michael Schwartz, seful de cabinet al senatorului republican Tom Coburn din Oklahoma, cerea destituirea in masa a unor judecatori pe baza ciudatei teorii de dreapta, conform careia presedintele poate pur si simplu sa declare ca, in opinia sa, un anumit judecator nu mai are un comportament corespunzator: "Atunci mandatul judecatorului se incheie pur si simplu", spunea acest functionar.
Oficialii republicani alesi si numiti care au facut aceste declaratii periculoase sunt reprezentantii unui sistem ideologic cu mult mai multi adepti in unele organizatii extremiste populare, care au facut din distrugerea independentei justitiei cel mai important punct de pe agenda lor politica. Tony Perkins, directorul Family Research Council (Consiliului de Cercetare a Problemelor Familiei), spunea: "Sunt mai multe moduri de a jupui o pisica si exista mai multe moduri de a demite un judecator". Perkins afirma ca avusese intalniri cu lideri republicani, in care se luase in discutie, in mod deschis, suspendarea finantarii unor instante ale caror hotarari nu le erau pe plac. "Se gandesc nu numai sa desfiinteze aceste tribunale si sa le reinfiinteze a doua zi, ci si sa le lipseasca de fonduri", mai spunea Perkins despre liderii republicani. Congresul isi poate folosi autoritatea de a aloca fonduri pentru "a indeparta un judecator si tot personalul curtii fara ca judecatorul sa poata face ceva", spunea el. Un alt purtator de cuvant influent al dreptei, James Dobson, care conduce grupul Focus on the Family, si-a indreptat mania impotriva Curtii de Apel din Circumscriptia a IX-a. El declara: "Foarte putini stiu asta, dar Congresul poate, pur si simplu, sa desfiinteze o instanta de judecata. Nu trebuie sa concedieze pe nimeni, sa-i puna sub acuzare ori sa duca toata aceasta lupta. Tot ce trebuie sa faca este sa spuna ca Circumscriptia a IX-a nu mai exista si instanta dispare". Prin asemenea amenintari, multi republicani creeaza o atmosfera in care este foarte posibil ca judecatorii sa ezite sa-si exercite independenta de teama razbunarii Congresului.
Aceste conceptii sunt total contrare spiritului Constitutiei americane. Au existat perioade in istoria Americii cand independenta judecatorilor a fost amenintata prin manevre politice, dar de-a lungul timpului, tot mai multi oameni au inteles ca independenta justitiei trebuie aparata.
Alexander Hamilton avertiza: "Independenta judecatorilor este, de asemenea, indispensabila pentru a apara Constitutia si drepturile cetatenilor de umorile rele pe care stratagemele unor intriganti sau influenta anumitor conjuncturi le raspandesc uneori printre oameni si care, desi cedeaza repede in favoarea unor informatii mai bune si unor reflectii mai atente, au tendinta sa duca, intre timp, la modificari periculoase ale sistemului de guvernamant si la persecutii grave impotriva minoritatii din comunitate."
Presiunea conservatorilor asupra judecatorilor federali a inceput cu adevarat in 1982, cand s-au reunit cativa studenti la drept conservatori de la Yale si de la Chicago University, sub indrumarea unor profesori de drept, precum Robert Bork si Antonin Scalia. Ei si-au luat numele de Federalist Society (Societatea Federalista). Acest grup era format, in mare masura, din tineri functionari din administratia Reagan hotarati, nici mai mult nici mai putin, decat sa populeze sistemul judecatoresc cu juristi care, ca si ei, aveau o viziune mult mai ingusta asupra drepturilor omului si puterii federale decat cea existenta in acel moment. In opinia membrilor acestei noi societati, instantele adaptau in mod gresit Constitutia la epoca moderna, in loc sa se conformeze strict intentiei celor care au redactat-o in secolul al XVIII-lea. Din acest grup facea parte si viitorul judecator al Curtii Supreme, Samuel Alito.
La cinci ani dupa ce a luat fiinta, finantat de fundatiile John M. Olin, Lynde si Harry Bradley, Sarah Scafe si Charles G. Koch, grupul a fost iritat si atatat cand Congresul a respins numirea judecatorului Robert Bork la Curtea Suprema. Federalist Society are filiale in toate facultatile de drept importante din tara. Prima lor mare victorie a fost respingerea atacului impotriva numirii judecatorului Clarence Thomas. La scurt timp, membrii grupului dominau Comisia Juridica a Senatului. Mai recent, s-a spus ca ascensiunea judecatorilor Roberts si Alito s-a datorat Federalist Society.
In urma controversei din jurul lobbyistului cazut in dizgratie, Jack Abramoff, si a excursiilor platite integral ale unor membri ai Congresului, excursii in care acestia faceau lobby, noua Camera a Reprezentantilor investita in ianuarie 2007 a scos in afara legii asemenea excursii ale congresmenilor platite de corporatii si se asteapta ca Senatul va face acelasi lucru, in curand. Dar s-a acordat surprinzator de putina atentie unor excursii similare platite de corporatii pentru judecatorii federali. Grupurile de interese au inceput sa gazduiasca seminarii de studii in statiuni scumpe pentru judecatori federali, pentru a-i invata pe acestia ideologiile lor conservatoare. Adesea, aceste grupuri cheltuiesc mii de dolari pe distractii, calatorii si altele asemenea pentru fiecare judecator care participa la seminarii. Unele dintre aceste reuniuni sunt mai echilibrate decat altele si par sa aiba ca obiectiv principal un schimb autentic de idei. Dar, de multe ori, "materia" prezentata a fost dominata in mare masura de ideologia de dreapta si asezonata cu cateva opinii diferite pentru a da impresia ca nu este vorba de o prezentare extrem de partinitoare.
Din volumul in pregatire la Editura RAO. Traducere din engleza de Liana Stan
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
