Artista plastică Manuela Botiş s-a întors de curând de laShanghai, unde a expus la Pavilionul Românesc de la ExpoziţiaMondială. Tânăra plasticiană clujeană nu este la prima experienţăde acest fel. A mai fost prezentă în China în 2005, la cea de adoua Bienală Internaţională de Artă de la Beijing, în 2008 la atreia Bienală, dar şi la expoziţia mondială prilejuită de JocurileOlimpice, Olympic Fine Arts, organizată în campusul olimpic dinBeijing. Anul 2010 a fost cu totul special. Trei expoziţii peparcursul unei singure luni, la concurenţă cu artişti din întreagalume care râvneau să ajungă pe simezele din China nu este puţinlucru. Despre detaliile acestei aventuri artistice extraordinare,Manuela Botiş mi-a vorbit pe îndelete, cu ochii pe sutele defotografii care stau mărturie experienţei unice trăite.
- Aţi fost prezentă la Expo 2010 din acest an de la Shanghai.Există oare vreun artist care să nu-şi dorească în adânculsufletului o asemenea participare? Cum aţi ajuns aici? Cum aţi fostselectată?
- Să începem cronologic, căci Shanghai-ul a fost abia a treiaetapă a prezenţei mele artistice pe pământ chinezesc în acest an,prezenţă care a început cu participarea la cea de a patra ediţie aBienalei Internaţionale de Artă de la Beijing. Aici totul estegrandios: sălile de expunere, numărul de artişti şi de lucrăriprezentate, vizitatorii. Chinezii ţin foarte mult la aceastăBienală, de aceea au şi investit foarte mult în ea. Au dorit ca easă devină brandul cultural al Beijing-ului şi al ţării, prin caresă-şi poată promova imaginea artistică în întreaga lume. Se pare căau reuşit, deoarece la ora actuală ea este cea mai mare expoziţiede artă din Asia. Câteva cifre mi se par elocvente. IstoriaBienalei începe în 2003, când au fost prezenţi artişti din 45 deţări. În acest an, din cele peste 12.000 de lucrări propuse decirca 4.000 de artişti din 93 de ţări şi regiuni ale lumii, juriula selecţionat 562 (398 de piese realizate de artişti chinezi),aparţinând unui număr de 535 de artişti, între care patru dinRomânia: Petru Lucaci, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici,Virginia Videa şi Vasilica Chifu din Bucureşti şi subsemnata. A maiexpus în cadrul bienalei şi sculptorul american de origine românăPaul Mircea Goreniuc. Având drept temă Ecologia şi casa, aceastăediţie a bienalei a dorit ca, prin forme ale limbajului artistic,să trezească conştiinţa oamenilor în sensul protejăriimediului.
- Cum aţi ajuns să expuneţi la Bienală ?
- Începând cu ediţia a doua a Bienalei, jurizarea şi selecţia aufost făcute de gazde. Aşa că, după ce am primit invitaţia departicipare, am ales câteva dintre ultimele lucrări, le-amfotografiat, le-am trimis la Beijing şi… am primit un răspunspozitiv. Mi-a fost selectată o lucrare de mari dimensiuni, acrilicpe pânză, intitulată Fascinaţia spiritului chinezesc. Urmaaşadar să plec din nou în China şi m-am gândit să folosesc acestprilej pentru a-i face cunoscuţi şi pe talentaţii mei eleviclujeni, de la Cercul de Pictură al Liceului Teoretic GheorgheŞincai. Precedentul unei asemenea expoziţii fusese creat cu doi aniîn urmă, când, după cutremurul din primăvara lui 2008 din regiuneaSâciuan, m-am gândit să fiu alături de acei oameni greu încercaţi,printr-un gest de solidaritate. M-am sfătuit atunci cu domnulambasador Viorel Isticioaia şi cu doamna Tatiana Isticioaia,consilierul cultural al Ambasadei noastre la Beijing, şi aşa a fostorganizată o expoziţie cu lucrări care au fost apoi donate şivândute în beneficiul sinistraţilor. Acum, în 2010, tot prinAmbasadă am aflat că autorităţile chineze au lansat unproiect-pilot de eradicare a sărăciei în judeţele Jinping şi Malipodin provincia Yunnan. Ce alt gest sincer de prietenie am fi pututface decât unul artistic? Şi, în plus, tot în aceeaşi perioadă,fuseserăm invitaţi de către domnul secretar de stat Ferdinand Nagy,comisarul expoziţiei, să expunem şi la Pavilionul Românesc dincadrul Expoziţiei Mondiale de la Shanghai. Puteam, aşadar, cu unsingur efort organizatoric şi financiar, să organizăm douămanifestări artistice aproape simultan. Aşa a apărut ArtŞincai.
- În ce constă Art Şincai? Şi cum aţi procedat ca săpregătiţi lucrările pentru expunere ?
- Art-Şincai este numele proiectului cultural finanţat deMinisterul Culturii din ţara noastră şi de CARION România, care aprins viaţă cu sprijinul Ministerelor de Externe din România şiChina, al Ambasadei României la Beijing şi al Asociaţiei GheorgheŞincai, Cluj-Napoca. Practic, privind retrospectiv, lucrurile nu aufost atât de complicate. Cum am procedat? Am plecat din ţarăpregătită cu 60 de lucrări de pictură, grafică şi fotografie dincolecţia personală, precum şi cu piese ale unui grup de 23 de elevide la Liceul Teoretic Gheorghe Şincai din Cluj Napoca, unde suntprofesoară; câte 30 pentru fiecare dintre ele. Ca să nu ne costemult transportul lucrărilor cu avionul, am hotărât să le înrămăm laBeijing. Am cerut din ţară mai multe oferte de preţ, iar încapitala chineză ne-am dus direct la magazin, am plătit şi amînrămat toate cele 60 de lucrări. În toate aceste demersuri amavut-o alături pe mama mea, care m-a însoţit în China şi m-a ajutatsă o scot cu bine la capăt.
- Unde a fost organizată prima expoziţie?
- Prima expoziţie, al cărei vernisaj a avut loc la sfârşitullunii septembrie, a fost organizată în noul sediu al MinisteruluiChinez de Externe din Beijing, ocazie cu care a fost inaugurată şisala de expoziţie a instituţiei. Aşa cum am spus, manifestarea aavut un scop umanitar. Ne-am exprimat solidaritatea cu demersulautorităţilor chineze şi am donat lucrările aduse, semnate de mineşi de elevii mei, dar şi de artişti români consacraţi, precumpictorii Petru Lucaci şi Teodor Botiş. Diploma de onoare, ca şiscrisoarea de mulţumire primite din partea Ministerului de Externechinez nu au făcut altceva decât să dea o expresie oficialăsentimentelor emoţionante de prietenie la care am fost martori peparcursul zilelor petrecute aici.
- Unde au fost expuse celelalte lucrări duse în China?
- Celelalte 30, semnate tot de pictorii Petru Lucaci şi TeodorBotiş, de mine şi de 23 de elevi clujeni, au fost pregătite specialpentru Expo 2010 de la Shanghai şi au fost expuse înPavilionul Românesc în prima jumătate a lunii octombrie. Îmiamintesc că la vernisaj, alături de doamna Mihaela Chitic,directorul Pavilionului nostru, a luat cuvântul şi regizorulAlexandru Darie, care a prezentat în continuare, împreună cuactorii Teatrului Bulandra, piesa Linia - Oraşul încotro?Era 1 octombrie, Ziua Naţională a Chinei, şi a fost o zi plină desuccese pentru artiştii români. În cele cinci zile cât am rămasacolo, expoziţia a fost vizitată de mii de persoane. De altfel, totatunci a fost premiat şi vizitatorul cu numărul două milioane carea păşit pragul Pavilionului Românesc de la inaugurarea sa, pe 1mai. Aş mai putea adăuga faptul că, dintre toate ţările prezente laShanghai, doar China şi noi am avut ideea de a expune lucrăriplastice semnate de copii.
- Ce aţi făcut cu acestea după închiderea ExpoziţieiMondiale?
- Zilele trecute am primit un telefon din China şi mi s-a spuscă toate pavilioanele de la expoziţie vor fi demolate, cu excepţiacelui chinezesc. În acest context, am fost întrebată dacă artiştiiromâni vor ca lucrările lor să fie repatriate sau sunt de acord caele să rămână în China, în cadrul unui muzeu care va fi inauguratla anul în Shanghai, muzeu în care fiecare ţară va avea spaţiul eiexpoziţional. Evident că noi am optat pentru a doua variantă, aşacă, peste ani, când elevii clujeni vor călători în China, îşi vorputea admira acolo lucrările copilăriei.
- Cine sunt aceşti tineri clujeni despre care îmi vorbiţi cuatâta entuziasm?
- Sunt viitori, actuali şi foşti elevi ai liceului amintit:Antonio Popa, Mira Pop, Georgia Brebenaru, Andrei Duşa, AlexandruFarcas, Nona Pop, Paula Burz, Nora Neagoe, Cristina Iovanescu,Astrid Andone, Antonia Popovici, Carmen Bălănean, Mihaela Simionaş,Teodora Fartan, Irina Patrichi, Mălina Puia, Florin Pop, DianaBerindean, Oana Pop, Maria Ghiuruţan, Christine Laza, AlexandraKnobloch, Ing. Ioana Aşchilean.
Cel mai tânăr are 5 ani, iar cel mai în vârstă - 24. Au lucrattoată vara cu un entuziasm de nedescris. Veneau la mine la atelierşi îmi arătau în ce stadiu sunt, îmi cereau îndrumări, se sfătuiauîntre ei. Le-am cerut acordul în ce priveşte donarea lucrărilor şiau fost toţi de acord. Mai mult, au acceptat ca preţul înrămăriitablourilor să fie suportat de fiecare dintre ei. Precizez căfoarte mulţi dintre elevii noştri fac parte din CerculPrietenilor Chinei, cu mulţi simpatizanţi în judeţul Cluj. Dealtfel, Liceul Gheorghe Şincai este unul dintre liceeleaflate în atenţia Institutului Confucius, înfiinţat laCluj-Napoca în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai; de aceeaavem în şcoală doi lectori chinezi care ţin cursuri opţionale delimbă, cultură şi civilizaţie chinezească în limba engleză. Şiîntotdeauna sala este plină, deşi, se ştie, programul şcolar esteîncărcat.
- Cu ce amintiri deosebite v-aţi întors din aceastăexperienţă artistică?
- Fotografiile pe care le avem acum în faţă îmi evocă, fiecareîn parte, câte un moment emoţionant, o întâmplare, un dialog, carenu sunt altceva decât inestimabile lecţii artistice pentru un tânărcreator. Fiecare imagine are povestea ei. Şi, dintre toate, am sămă opresc la întâlnirea cu artistul Jone Lee Tian. Acesta, de zeceani, s-a "autoexilat" la Marele Zid Chinezesc, unde lucrează fărăîntrerupere. Familia lui locuieşte în Beijing şi îl viziteazăsăptămânal, aducându-i aici mâncare şi alte lucruri necesareexistenţei. Iar el şi-a amenajat lângă Zid un atelier şi trăieştenumai pentru pictura lui. De fapt, termenul pictură esteimpropriu, deoarece peisajele sale sunt realizate nu pe carton saupânză, ci în ceramică, după o tehnologie numai de el ştiută. Fără afi propriu zis pictate, plăcile ceramice obţin nuanţele cromaticeprin arderi succesive. Efectul este copleşitor. Bineînţeles căafacerile rămân afaceri, Jone Lee Tian este vizitat de numeroşiturişti, dar şi de multe delegaţii oficiale şi vinde ceea celucrează.
- Jone Lee Tian este singurul plastician care locuieşte şilucrează la Marele Zid?
- Pentru moment da, dar trebuie imediat să adaug că succesul luinu a rămas fără ecou şi a dat idei autorităţilor locale, în căutarede noi atracţii turistice pentru vizitatorii care vin la Zid.Într-una dintre zile, m-am întâlnit cu domnul Han Guowei, unuldintre directorii Societăţii Marelui Zid. Iar domnia-sa mi-aprezentat proiectul multiplicării experienţei lui Jone Lee Tian şia înfiinţării unui fel de… Montmartre chinezesc. Despre ce estevorba? În apropierea Zidului exista un cartier locuit de ţăraniicare lucrau pământurile din împrejurimi. Oamenilor li s-au oferitalte case, s-au mutat, autorităţile au restaurat vechile locuinţetradiţionale, extrem de pitoreşti şi de interesante, fiecare cugrădina sa, şi vor înfiinţa aici un Sat al Artelor. Începândcu anul următor, vor fi invitaţi artişti din toată lumea, pictori,muzicieni, scriitori care vor locui aici contra unei chirii modiceşi vor avea la dispoziţie, fiecare, un mic magazin la stradă, undeîşi vor putea vinde produsele.
Iar acum, surpriza! Am aflat că în 2011 Jone Lee Tian va veni înRomânia, la Bucureşti şi la Cluj, cu o expoziţie organizată deMinisterul Chinez de Externe. Prezenţele plastice româneşti înChina, aduc, prin reciprocitate, artişti chinezi la noi… Unei mâiniîntinse i se răspunde cu o altă mână întinsă prieteneşte. Este olecţie pe care de prea multe ori o ignorăm; şi nu mă refer acumdoar la familia noastră, a plasticienilor…
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
