În The Year of Living Biblically (Anul în care am trăit după Biblie), Jacobs îşi propune să urmeze, literal, toate cele peste şapte sute de reguli şi porunci din Vechiul Testament, laolaltă cu cele din Noul Testament. Cartea a fost aleasă pentru ecranizare de Paramount Pictures şi Plan B Productions.
Ideea mi-a venit de la cineva din familie: unchiul Gil. Sau mai degrabă fostul unchi. Gil s-a însurat cu mătuşă-mea şi a divorţat apoi, peste câţiva ani, dar rămâne cel mai controversat membru al familiei mele. Deşi celelalte rude n-au niciun fel de preocupări religioase, Gil echilibrează foarte bine balanţa - nu găseşti om mai religios ca el pe faţa pământului. Este un omnivor spiritual - înghite orice. A început ca evreu, apoi a fost hinduist, a devenit guru, a stat opt luni pe o bancă dintr-un parc din Manhattan fără să vorbească, a fondat un cult hippie undeva în nordul statului New York, a trecut la evanghelism, iar în ultima dintre reîncarnările sale religioase e un evreu ultra-ortodox şi locuieşte la Ierusalim. S-ar putea să fi uitat o etapă sau două... mi se pare că la un moment dat a încercat chiar şintoismul. Dar aţi prins ideea.
Oricum, într-o anumită etapă din drumul său spiritual, Gil s-a hotărât să aplice Biblia literal. Fără metafore şi interpretări. Biblia spune "îţi vei lega banii de mână" (Deuteronomul, 14:25), aşa că Gil s-a dus la bancă, a scos trei sute de dolari, apoi i-a legat la mână cu o sfoară. Biblia spune să-ţi faci ciucuri la colţurile hainelor (Numeri 15:38), prin urmare, Gil şi-a cumpărat câteva papiote de aţă de la mercerie, a făcut din ele nişte moţuri şi le-a cusut la gulerul cămăşii şi la mâneci. Când a ajuns la pasajul din Biblie unde scrie să dai bani văduvelor şi orfanilor, Gil a ieşit în stradă şi a-nceput să ia trecătorii la întrebări: căuta un orfan sau o văduvă ca să le dea nişte mărunţiş.
Acum un an şi jumătate, în timp ce luam prânzul într-un restaurant fast-food, îi povesteam prietenului meu Paul despre viaţa bizară a unchiului Gil. În acel moment am avut o revelaţie. Asta trebuie să fac! Trebuia să iau şi eu Biblia şi să o aplic cuvânt cu cuvânt. Şi asta din mai multe motive.
În primul rând - şi fac mărturisirea asta întrucât Biblia îmi cere să spun mereu adevărul (Proverbe 26:28) - aveam nevoie de un subiect pentru o carte. În urmă cu câţiva ani am scris o carte despre ce înseamnă să citeşti Encyclopaedia Britannica în întregime, de la A la Z, sau, ca să fiu mai exact, de la a-ak (muzică din Extremul Orient) la Żywiec (un oraş din sudul Poloniei, cunoscut pentru berea sa). Ce puteam eu să fac, în continuare? Singura aventură intelectuală, demnă să-i urmeze celei dintâi, era să încep să studiez Biblia, cartea care a influenţat cel mai mult lumea, best-seller al tuturor timpurilor.
Un al doilea motiv - acest proiect putea fi paşaportul meu pentru o călătorie în lumea spiritualităţiiă. Urma nu doar să studiez religia, ci chiar să o trăiesc. Dacă în inima mea aş fi avut "un loc gol pentru Dumnezeu", o asemenea căutare mi-ar fi permis să îl umplu. Dacă personalitatea mea ar fi avut o latură mistică ascunsă, anul următor avea să o scoată la lumină. Dacă voiam să-mi înţeleg strămoşii, acum era ocazia cea mai bună, fiindcă urma să trăiesc la fel ca ei - doar cu mai puţini leproşi în peisaj.
Iar în al treilea rând, acest proiect mi-ar fi permis să analizez uriaşa şi fascinanta problemă a interpretării literale a Bibliei. Milioane de americani pretind că înţeleg Biblia la modul literal. Conform unui sondaj Gallup din 2005, numărul celor care cred asta reprezintă aproape 33 de procente din populaţia Statelor Unite. Un sondaj făcut de Newsweek în 2004 ridică procentul chiar până la 55 %. Se spune că interpretarea literală a Bibliei - şi cea creştină, şi cea iudaică - este reperul politicii americane atât în chestiunea Orientului Mijlociu cât şi în problema homosexualităţii, a cercetărilor despre celulele stem, în materie de educaţie, avort şi tot aşa, până la reglementarea comercializării de bere în ziua de duminică.
Dar eu bănuiam că lumea mai mult vorbeşte despre cum e să înţelegi "literal" Biblia, când de fapt nimeni nu face altceva decât să aleagă ce-i place. Oamenii extrag din Biblie doar părţile care se potrivesc cu propriile lor idei, indiferent dacă e vorba de idei de dreapta sau de stânga. Aşa ceva nu era de mine. M-am gândit, la început, cu destulă naivitate, că o să curăţ frumos Biblia de toate interpretările posibile şi atunci o să am dinaintea ochilor adevărata Carte Sfântă, cea care se ascunde dedesubt. Aveam de gând să fac asta ca şi cum aş fi fost cel mai înrăit fundamentalist. Să fac tot ce spune Biblia, să scot la iveală tot ce e mare şi atemporal în Biblie, dar să descopăr şi ceea ce e depăşit.
I-am spus soţiei mele, Julie, care e ideea mea, şi-am avertizat-o că planul meu s-ar putea să ne schimbe viaţa, şi nu puţin. Cu un mic oftat, mi-a spus doar atât: "Speram că o să te apuci şi tu să scrii biografia lui Eleanor Roosevelt, sau ceva în genul ăsta". Eu mă aşteptam să spargă nişte farfurii sau să-şi smulgă părul din cap.
Toată lumea - familia, prietenii, colegii - şi-a manifestat aceeaşi îngrijorare: că n-o să-mi mai revin la normal după experienţa asta. Că o să ajung să am grijă de stupi la o mănăstire sau că o să mă duc să trăiesc la Ierusalim cu unchiu-meu Gil.
Într-un fel, îngrijorarea lor era firească. E imposibil să te scufunzi cu totul într-un stil de viaţă religios, timp de doisprezece luni, şi apoi să ieşi la suprafaţă ca şi cum nu ţi s-ar fi întâmplat nimic. Pentru mine, cel puţin, a fost imposibil. Treaba e cam aşa: dacă vechiul meu eu şi cel actual s-ar întâlni la o cafea, probabil că ar vorbi ca doi oameni normali, dar fiecare ar ieşi din cafenea, clătinând din cap şi spunându-şi: "Tipu' ăsta e dus cu pluta".
Aşa cum se întâmplă cu mai toate pelerinajele biblice, acest an m-a dus în locuri pe unde n-aş fi crezut vreodată că o să calc. Chiar nu credeam că o să pasc vreodată oile în Israel, sau că o să alint un ou de porumbel. Sau că o să-mi găsesc alinarea în rugăciune . Nu credeam că o să ascult fermieri amish făcând bancuri despre amish. Nu mă aşteptam să descopăr ce fiinţă plină de defecte sunt. Şi nu ştiam că sunt atâtea ciudăţenii în Biblie. În fine, nu mă aşteptam să aflu bucurie şi mângâiere citind Biblia - aşa cum spune psalmistul.
Din volumul cu acelaşi titlu, în curs de apariţie la Editura Philobia
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
