Sam Bourne este pseudonimul literar al unuia dintre cei mai îndrăgiţi jurnalişti din Marea Britanie, Jonathan Freedland, editorul executiv al prestigioasei publicaţii The Guardian. Colaborator al New York Times şi New York Review of Books şi prezentator BBC Radio, a fost recompensat, în 2014, cu premiul Orwell pentru jurnalism. Şi-a început cariera de scriitor în 2006 sub pseudonimul Sam Bourne, toate cărţile lui devenind foarte repede bestselleruri (între ele „Omorâţi-i pe cei drepţi!” şi „Ultimul testament”). A vândut în câţiva ani peste două milioane de exemplare.
Anul trecut a publicat un nou thriller – „A treia femeie”*) – şi îndată a apărut un interviu în care Sam Bourne declară că se întoarce la numele său de jurnalist (mai mult, romanul a apărut cu numele său real pe copertă). Între motive: „După zece ani (în care am avut pseudonimul), lumea s-a schimbat. În primul rând, social-media. Editorii mei îmi spun că cititorii vor acum să intre într-un contact direct cu autorul. În afara cazului în care acesta e mort, se aşteaptă ca el să fie pe Twitter sau Facebook. Iar un pseudonim le stă în cale.” Apoi: „Eroina romanului e o ziaristă care caută un bărbat despre care crede că e un ucigaş în serie. Acţiunea se petrece într-o Americă ce şi-a pierdut locul de superputere a lumii în favoarea Chinei. Cu alte cuvinte, dacă romanul vorbeşte despre jurnalism şi politică, de ce să ascund faptul că sunt un jurnalist care a scris despre politică pentru Guardian de mai bine de două decenii?”
Romanul a fost inspirat – o spune Freedland însuşi – de cartea lui Martin Jacques (fost editor al ziarului Partidului Comunist Britanic) „When China Rules the World. The End of the Western World and the Birth of a New Global Order” (2009), care susţine că marea Chină n-are niciun interes să treacă la democraţia de tip occidental, ci dimpotrivă, puterea sa economică va învăţa să opereze atât în interiorul, cât şi în afara sistemului internaţional existent, sponsorizând centrele chinezeşti existente în sistemul occidental în ideea de a-l uzurpa.
Bourne – Freedland are însă idei diferite de Martin Jacques: China a devenit o superputere, dar n-a depăşit Statele Unite, chiar dacă, cu inteligenţă şi perseverenţă, a reuşit să-şi creeze adevărate „enclave” pe teritoriul american – în cazul acesta, la Los Angeles, unde, pentru a-i proteja pe rezidenţii chinezi care lucrează în fabricile americane, a încheiat un tratat prin care a reuşit să-şi instaleze inclusiv o bază militară, în care, fireşte, regulile şi legile americane nu mai funcţionează. Iar anumiţi rezidenţi ai Bazei, militari şi ei, pot comite fărădelegi, inclusiv asasinate, pe teritoriul american.
Fireşte, acţiune a cu mult mai complicată decât atât. Pe scurt, două crime trec neobservate şi neluate în seamă de o polţie şi o adminitsraţie corupte (chiar de chinezi), dar a treia va schimba totul. Madison Webb, o ziaristă de succes, obsedată să descopere adevărul despre moartea sorei sale mai mici şi se convinge că totul face parte dintr-o conspiraţie. Surprizele apar la tot pasul.
„Un thriller incredibil de proaspăt şi foarte ingenios realizat.” – Sunday Times
*) Sam Bourne – A treia femeie, Editura RAO. Traducere de Cristina Tripon
Un thriller romantic
Ken Follett îşi demonstrează cu acest roman marele lui talent.
Născut în 1949 la Cardiff, Ken Follett este unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi scriitori. A debutat în 1970, iar romanul Prin urechile acului, din 1978, îl propulsează pe Ken în rândul autorilor de succes (obţine premiul Edgar şi se vinde în peste zece milioane de exemplare). Succesul cărţii îi permite lui Ken să-şi dea demisia, să închirieze o vilă în sudul Franţei şi să se consacre în totalitate scrierii. Urmează o mulţime de romane, multe trilogii de mii de pagini, dar în majoritate thrilleruri, cum este cel de faţă.
Acţiunea se petrece la Londra, înaintea izbucnirii primului război mondial, într-o atmosferă relaxată, în care vechea societate se străduieşte să-ţi păstreze obiceiurile, dar care şi urzeşte, în paralel, scenarii să-şi menţină puterea în ţară şi în Europa (sufragetele sunt oprimtae şi încă nu au reuşit să impună votul pentru femei, politica internaţională ţine în continuare de alianţe între casele domnitoare). Într-o asemenea atmosferă sosesc la Londra un prinţ rus, dornic să încheie o alinţă cu Marea Britani, pentru a împiedica un eventual război declanşat de Germania, dar şi un anarhist rus, evadat din Siberia, a cărui ţintă e prinţul, pentru a schimba cursul istroiei şi a împiedica încheierea unei alianţe în urma căreia milioane de mujici ruşi ar fi chemaţi la război. Atentatul reuşeşte, după ce anarhistul primeşte ajutorul unei fiice de care nu ştia, rodul iubirii cu o tânără prinţesă care ajunsese contesă în Anglia. Fireşte, acţiunea este mult mai complicată, o va descoperi cititorul
Dar din prima clipă trebui să atragem atenţia asupra artei lui Follett. Romanul înaintează molcolm în prima parte, în stilul vechii literaturi aşezate, ca spre final ritmul să se accelereze, pe măsură ce înaintăm în noul secol, cu toate schimbările lui. La finalul romanului scânteia primului război mondial chiar a fost aprinsă, nu la Londra, ci la Sarajevo – şi ce a urmat ştim. În carte, toate desfăşurările sunt anunţate într-un epilog alert, care ne duce până aproape de zilele noastre, exact în ritmul secolului XX. Un roman în care se îmbină perfect iubirea, pasiunea romantică, spionajul, chiar şi o privire socială. Un roman scris de un maestru.
*) Ken Follett – Omul din Sankt Petresburg, editura RAO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
