Recunosc, nu am pretuit niciodata (si nici nu am scris despre) poezia lui Stefan Aug. Doinas*. L-am considerat nu doar un suflet rece, fara miez, cu fals mister si profunzimi amagitoare, ci mai mult: un epigon al propriilor traduceri, fiind cand in faza Holderlin sau Trackl, cand in faza Goethe, Valery s.a.m.d. In schimb, am venerat intotdeauna la Doinas stofa analistului empatic de poezie, croiala culturii germane a eseului, chit ca, pentru mine, regatean sangvino-meridional cu fervori latino-romantice, laboratorul doinasian avea nu dogori de Athanor, ci raceala unei sali de autopsie.
Oricum, intr-o tara care cultiva poezia nimicniciei pana la dementa, sexualizarea limbajului si atitudinea mizerabilista, unde versificarea pare la fel de obligatorie fiziologic precum acneea si unde deficitul de cultura poetica, de filosofie lirica si eruditie religioasa este direct proportional cu ucigatoarea inflatie de veleitarism, grafomanie si vulgaritate analfabeta, e limpede ca modelul Doinas devine o tinta arzatoare. Pe de alta parte, fiind una dintre valorile exponentiale ale Cercului Literar de la Sibiu, impreuna cu I.D.Sarbu, I. Negoitescu, Radu Stanca, Ovidiu Cotrus, Cornel Regman, Nicolae Balota, Dominic Stanca s.a., personalitatea lui Doinas, optiunile sale intelectuale, ca si formele rezistentei estetice la dictatura reprezinta o referinta morala in planul literaturii noastre de dupa 1947. (Paranteza: nu cred ca este cazul sa ne batem in grupari, opunand net - cum propunea candva Virgil Nemoianu - valorile estetice ale Cercului sibian crezului de generatie practicat de criterionistii si autenticistii generatiei '27, sau dublandu-i concurential cu experienta scriitorilor din grupul "targovistean", ori cu oniricii lui Dimov etc., pentru bunul motiv ca o mana cu cinci degete face mult mai mult decat una cu unul singur. In tot cazul, eforturile facute in ultimii ani de oameni ca V. Nemoianu, Ion Vartic, Ov.S. Crohmalniceanu, Nicolae Balota pentru reevaluarea Cercului literar de la Sibiu merita toata atentia).
Scrise rece, scortos, aulic, aproape didactic, la patru ace, cu inerenta morga germanica, evocarile lui Doinas, atat de nimerit prilejuite de Ziarul de duminica, suplinesc oarecum absenta condimentelor si aromelor prin calitatea aluatului si eleganta servirii. Marturii cutremuratoare (Blaga pe moarte, "auzea cum carnea sa se surpa, prabusirea i se parea o oroare si-l impingea spre blasfemie") si marturii de-o tulbureala socanta (Olga Caba si schimbarea de sex a Ericai in Eric Tecau, "Olga se plimba la brat cu un barbat care era sotul ei, dar care cu cativa ani inainte fusese femeie"). Nu aflam de ce A.E. Baconsky "era un adversar declarat al gruparii noastre", nici de ce "Marin Preda nutrea o adversitate aproape agresiva fata de toti prietenii mei din Cercul literar sibian", nici de ce l-a scos Gheorghiu Dej pe George Ivascu de la inchisoare pentru a-l pune sef la Contemporanul, dupa ce tot din ordinul sau fusese intemnitat in cazul Patrascanu, dupa cum nu aflam nimic despre viata Uniunii Scriitorilor pastorita de oamenii lui Achim, sau nimic despre motivul real al anului doinasian de detentie fata de cei sapte cu care a fost "gratulat" I.D.Sarbu. Aflam, in schimb, ca sotia lui Pierre Emmanuel era fiica unui magnat chinez, ca el era catolic fervent dar una dintre fiicele lui trecuse la ortodoxie, ca Ioan Alexandru a refuzat orice ajutor banesc din partea Fundatiei "pour une entraide intellectuelle", ca poemele lui Holderlin din perioada nebuniei ii placeau enorm lui Cioran, aflam detalii de studentie ardeleneasca de dupa dictatul de la Viena (rivalitatea culturala dintre grupul de studenti medicinisti condusi de Victor Papilian si grupul celor de la Litere, Filosofie si Drept, animat de Liviu Rusu si Lucian Blaga), aflam ca Ov.S. Crohmalnieceanu i-a sugerat poetului tactica mottourilor inventate, intru amagirea Cenzurii sau ca Negoitescu a fost acela care i-a inscris in PCR pe Doinas, Regman si Eugen Todoran, in urma sicanelor facute de Erdosy Pal zis Pavel Apostol. Doinas facand parte dintr-o "gasca de zurbagii" in clasele a V-a si a VI-a (tocmai el?!?). Doinas apropiat al cuplului Nina Cassian-Al.I.Stefanescu, in casa carora ii vede/ aude pe Gogu Radulescu si Vasile Dumitrescu cum intonau, ironic fireste, imnuri si marsuri legionare. Doinas dezvaluind profunda admiratie a Cercului pentru personalitatea lui G. Calinescu, astfel incat "trecerea" la E. Lovinescu echivaleaza oarecum un paricid in oglinda, sau, oricum, o reactie compensatorie. Doinas acid fata de I.D.Sarbu ("relatarile sale se situeaza de cele mai multe ori la granita flua dintre realitate si fictiune") subtil ironic fata de Geo Bogza ("mersul lui de inginer hotarnic masura parca latifundii literare proprii") cu pagini de verdict ravasitor fata de I. Negoitescu (74-80), cu socul revelatiei ca Paul Everac scria un perfect teatru al absurdului ante-Ionesco (p. 50) sau cu imaginile soldatilor rusi "eliberatori" (110) retezand ciresii pentru cateva cirese si conducand un car cu fan stand pe un fotoliu-stil asezat in varful claii... De ne-ar fi tarana usoara!
*) Stefan Aug. Doinas, Evocari, Editura Fundatiei Pro, 138 pag.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
