Mai mult decât oricare bestseller internaţional, mai mult decâttraducerile volumelor unor deţinători de Goncourt sau Nobel pentruliteratură, pentru mine, cele mai însemnate evenimente editorialeale anilor 2010 şi 2011 sunt două reeditări. Cărţile despre carevorbesc au apărut în anul 1982, la editura Litera şi au fostreeditate de Humanitas şi Tracus Arte, respectând cu fidelitatetextul şi grafica ediţiilor originale. Titlurile lor sunt: Aercu diamante (Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Florin Iaru,Ion Stratan) şi Cinci (Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, IonBogdan Lefter, Mariana Marin, Alexandru Muşina).
Paradoxal şi trist este că întoarcerea asta în timp, cu aproape30 de ani, mi-a făcut bine. Asta pentru că acum 30 de ani practicamexerciţiul speranţei, iar acum exersez resemnarea. Mă uit acum lacele două volume reeditate ca şi cum aş fi găsit, rătăcite în temiri ce cutie, propriile-mi fotografii din tinereţe. Din vremea încare lucrurile mergeau (sau stăteau) prost iar eu visam că, odatăşi odată, vor merge (sau vor sta) bine. Visul ăsta nu-l mai visezde ceva vreme, la fel cum nu mai visez nici alte vise frumoase pecare le-am visat odinioară. Mă găsesc la 30 de ani distanţă depropriile iluzii, contemporan, astăzi, cu tot atâtea deziluzii.
Mă plec cu recunoştinţă în faţa celor nouă autori (şi cugraficianul şi fotograful Tudor Jebeleanu - zece) pentru că mi-auprilejuit o aşa tandră întâlnire cu mine însumi, cel de demult. Peatunci ei, cei zece, "erau frumoşi, erau şi tineri, şi încă numurise nimeni..."
Altfel, versurile lui Ion Stratan: "Aici, unde noi am ajuns/Este mai bine ca binele/ Egali în prostie/ Aici este finele..."sunt, astăzi, mai actuale decât acum 30 de ani.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
