Personaje:
Edith Jackson
Sam Jackson
TABLOUL 3
Se aude sunând telefonul.
Sam: Cine-o mai fi?
Edith: Lasă-mă să răspund eu. Dacă sunt tot dezvoltatorii ăiaimobiliari vreau să le spun vreo două... Astupă-ţi urechile, nuvreau să auzi ce cuvinte voi scoate din gură.
Se duce la telefon.
Edith: Alo!
Ascultă câteva clipe.
Edith: Cine e? N-aud prea bine. A, tu eşti, Mark?
Ascultă.
Edith: Bine, Mark, dar n-ai nici o soluţie?
Ascultă din nou.
Edith: Mark, s-a răcit mâncarea!
Ascultă din nou.
Edith: Noi te aşteptăm. Trebuie să vii. Nu se poate să nu vii.Ţi-am pregătit ceva minunat. Trebuie să găseşti o soluţie. Pa!
Pune receptorul în furcă.
Sam: Ce mai e?
Edith: E un baraj al poliţiei. Din pricina lui Paul Atkinson.Controlează toate maşinile. S-a făcut o coadă imensă pe şosea.Poliţia e convinsă că un vagabond l-a ucis şi l-a jefuit peAtkinson. Au semnalmentele făptaşului.
Sam: Mark ăsta întotdeauna a fost cam mototol. De ce a trebuitsă ocolească exact pe o şosea unde e un baraj?
Edith: Nu vreau ca să-i iau apărarea, dar de unde să ştie bietulom?
Sam: Asta cam aşa e.
Edith: Spre cinstea ei, poliţia s-a mişcat repede. Au dejasemnalmentele ucigaşului.
Sam: Asta e bine. E foarte bine.
Edith: Vagabondul ăla a mai comis omoruri. Are cinci crime laactiv. Nu-mi place că bântuie prin peisaj. Sper să nu bată la uşanoastră, căutând adăpost.
Sam: Mai bine închide uşa aia. Iar eu o să-mi iau pistolul, casă-l am la îndemână.
Edith se duce să încuie uşa, Sam scoate un pistol dintr-o cutiede pantofi. Edith revine.
Edith: Păcat că n-am instalat un sistem de alarmă!
Sam: Din pensia unui fost poliţist? Pus pe liber înainte devreme?
Edith ia un bibelou din vitrină.
Edith: Mai ţii minte de la cine avem bibeloul ăsta deporţelan?
Sam: De la Ingrid?
Edith: Nu, iubitul meu... De la Parker.
Sam: Da, da... Ai dreptate. Ce frumos că fiecare invitat de-alnostru ne-a adus câte un cadou...
Edith: Aşa ne aducem aminte şi mai bine de ei.
Sam: Ba nu, zgârcita aia de Kate nu ne-a adus nimic.
Edith: Acum mi-aduc aminte. Se lăuda peste tot că e strânsă lapungă şi de aia are de toate.
Sam: O hapsână!
Rămân amândoi pe gânduri.
Sam: Sincer: mie mi-e foame!
Edith: Mai ai răbdare, dragule! Mark trebuie să ajungă până laurmă. Nu e departe de noi.
Sam: O să-mi mai pun o băutură. Şi-o să-mi aprind şi-oţigară.
Edith: Tutunul dăunează grav sănătăţii. Scade fertilitatea.
Sam: La anii mei, nimic n-ar mai creşte-o!
Sam îşi aprinde o ţigară.
Edith: Tu ai fost în casa lui Mark. Cum e? N-aş vrea să păremnişte umili în comparaţie cu el.
Sam: E casa unui fandosit, ca atâtea altele în ziua de azi.Mobilă modernă, picturi pe pereţi din care nu pricepi nimic, untelevizor cât un dulap... Totul de serie.
Edith: Oribil!
Sam: N-am să-mi dau pick-up-ul din casă ca să-mi iau unCD-player, n-o să-mi înlocuiesc televizorul cu lămpi cu o plasmă,şi n-am să renunţ la mobila noastră din bătrâni.
Edith: Inspiră pace şi armonie. Se cunoaşte mâna meşterilor dealtădată. Aveau dragoste pentru obiecte. Acum, totul iese pe bandărulantă. Nici nu mai ştii în ce casă ai fost, toate seamănă întreele.
Sam: Mai ţii minte? Danielle a apreciat gustul nostru. A zis căe un retro de bun gust.
Edith: Şi lui Vance i-a plăcut la noi.
Sam: Dacă stau să mă gândesc bine - şi mă gândesc bine - mulţiau fost uimiţi de locul în care stăm.
Edith: Ce păcat că nu-i mai putem invita pe la noi!
Sam: Da, e cam greu să ne mai facă vreo vizită La drept vorbind,nici nu mi-aş dori-o! Unii nu s-au arătat chiar atât de încântaţide modul în care i-am primit.
Edith: Nu exagera! Cei mai mulţi ne-au apreciat şi bucatele pecare le-am pus pe masă, şi conversaţia pe care au purtat-o cunoi...
Sam: Dacă zici tu...
Dă drumul la radio.
Radio: Emisiunea noastră Voci de dincolo continuă... Oavem lângă noi pe doamna April Deaver. Dânsa susţine că deseori aluat legătura cu oameni care nu mai sunt printre noi. DragăApril...
Sam închide furios radioul.
Sam: Ce prostie! Voci de dincolo... Mulţi şarlatani mai sunt pelumea asta!
Edith: Dar dacă biata femeie chiar are puteri paranormale şivorbeşte cu morţii?
Sam: Eu n-am vorbit cu niciunul şi nu cred în nici o putereparanormală. Trebuie să ai buba la creier ca să crezi într-oaiureală ca asta.
Edith: Nu fi aşa de categoric. Dar nu vreau să ne încontrăm petema asta. Dar uite... Întotdeauna m-am întrebat cum e atunci cândmori. Se zice că înainte de a închide definitiv ochii, îţi veziîntreaga viaţa ca pe un film rulat cu mare viteză.
Sam: Aşa se zice. Nimeni nu poate să ştie nimic precis. Darînainte de inventarea cinematografului, ăia din bătrâni cevedeau?
Edith: Habar n-am. Am leşinat de vreo două ori. Atunci mi s-apărut că sunt ca într-un tunel plin de lumini în care înaintam cu obucurie imensă în suflet.
Sam: Aşa ceva am simţit şi eu când am fost rănit. Dar îmi părearău că te părăsesc.
Edith: O, dragule, cât de mult m-ai iubit!
Sam: Şi încă te mai iubesc. Nu-mi închipui ce m-aş fi făcut fărătine.
Edith: Când n-o să mai fiu, vreau să mă incinerezi. Nu vreau sămă molfăie viermii.
Sam: Nu fi morbidă! Mai e până atunci.
Edith: Suntem la sfârşitul vieţii, Sam! N-o să ne mai bucurămmult timp unul de altul.
Sam: N-avea nici o grijă, mai e mult până atunci. Şi-o săadormim împăcaţi, fiindcă lăsăm în urmă o operă cum n-a mai creatnimeni. Numele nostru va fi în veci pomenit.
Edith: Oare?
Sam: Aşa va fi, draga mea!
Edith: Apropo: nu te-am mai văzut lucrând în ultima vreme. Numi-ai mai arătat nici un tablou. Ai împărţit atelierul în două,l-ai despărţit cu o draperie, şi nu-mi mai dai voie să mă uit lalucrările tale.
Sam: Nici tu nu mi-ai mai arătat nicio pânză.
Edith: Asta cam aşa e. Dar să ştii că pe vreme rea sunt maipuţin inspirată.
Sam: Aşa ceva se întâmplă şi cu mine. Dar am în atelier unulgata. Vrei să ţi-l arăt? Deşi, nu... Mai bine după ce vineMark.
Edith: Cum să nu! Adu-l aici imediat! Ba nu! Ai dreptate. Maibine îl aduci aici când o să fie şi Mark. Surpriza va fi şi maimare.
Sam: Cum vrei tu! Mi-a ieşit ceva nemaipomenit.
Edith: Grozav! Şi zici că vom fi nemuritori?
Sam: Bag mâna-n foc pentru asta.
Edith: Ştii ce mi se pare uimitor?
Sam: Spune, dragă!
Edith: Faptul că lucrăm în maniere atât de diferite. Eu sunt maidelicată, mai sensibilă... Tu abordezi lucrul în forţă. Şi, cutoate acestea, ne înţelegem atât de bine...
Sam: Cu atât mai bine... Cu atât mai bine... După ce n-o să maifim, se va face un vernisaj grandios. Toţi se vor uita cu uimire lalucrările noastre. Criticii nu vor şti ce cuvinte să mai foosească,vizitatorii vor fi puhoi... Vor fi licitaţii pe sute de mii dedolari.
Edith: Şi banii ăştia ... Ce se va face cu ei?
Sam: Doar ţi-am spus... Se vor duce în contul Asociaţieipoliţiştilor ieşiţi la pensie înainte de termen.
Edith: O idee grozavă!
Sam: Dar şi mai mult îi va uimi altceva.
Edith: Ce?
Sam: Unii artişti creează pentru a fi faimoşi în timpul vieţiilor. Alţii - pentru bani. Iar alţii - pentru a-şi umple ceasurilede plictiseală, sau pentru a-şi alunga singurătatea. În timp cenoi...
Edith: ... în timp ce noi...
Sam: Noi n-am urmărit nimic din toate astea. Noi am făcut... cumse spune? Artă pentru artă.
Se aude un zgomot, ca un ciocănit la uşă.
Edith: Să fi ajuns Mark?
Sam: Să fim precauţi - să nu fie cumva ucigaşul ăla hăituit. Uncriminal urmărit de poteră e un pericol. E ca o maşină de ucis.
Edith: Nu mă mai speria!
Sam îşi ia pistolul şi se duce în hol. Edith se uită îngrijoratăpe fereastră.
Edith: Măcar să mai am timp să folosesc cuponul ăla dereduceri!
Sam revine.
Sam: Nu-i nimeni la uşă. Ni s-a părut.
Edith: N-o lua prea în uşor. Mie nu mi s-a părut.
Sam: O fi trosnit vreo creangă în livadă.
Edith: Mie mi s-a părut că zgomotul s-a auzit din pod.
Sam: În pod n-avem nici măcar şoareci. Iar de urcat acolo nu sepoate sui decât din casă. Linişteşte-te!
Edith: Bine, bine... Dar e o beznă afară...
Sam: Iar ploaia cade în continuare în duşmănie. Până acum vizitas-ar fi încheiat, dacă nu era potopul de-afară.
Edith: Nu-i nici o grabă. Numai Mark să se poată strecura prinbarajele alea. Ce nebunie! Din pricina unui infractor totul e datpeste cap!
Sam: Mark o să ajungă până la urmă. Nu mai ţii minte cât aîntârziat Loly? Peste cinci ore!
Edith: A, da, când a fost viscolul ăla... Eram atât de obosităîncât am fost cam nepoliticoasă. I-am dat zor cu bucatele, m-am şiîncurcat, am adus felul doi înainte de felul unu, încât biata fatăo fi fost jenată, simţind că vrem să scăpăm cât mai iute de ea. Darîţi spun, mi-era al naibii de somn.
Sam: Nu-ţi mai face probleme, a fost prea drăguţă ca să nereproşeze ceva. Mie mi s-a părut că s-a simţit bine la noi.
Edith: Toţi s-au simţit bine la noi, nu-i aşa, dragule?
Sam: Poţi să fii sigură. Ţi-am mai spus.
Edith: Da, dar într-un fel s-au simţit cei care ne-au vizitatprimăvara sau toamna, şi altfel cei pe care i-am invitat pe o vremeca asta. Pe unii i-am plimbat prin livadă, au admirat priveliştea,au cules mere...
Sam: Dacă vrei, putem renunţa la invitaţiile din iarnă, sauatunci când e o vreme ca asta
Edith: În nici un caz! Cum o să renunţăm la plăcerea noastră ceamai mare - aceea de a primi musafiri?
Sam: Aşa zic şi eu!
Edith: Celor care au nenorocul să vină pe o vreme ca asta leputem arăta tablourile pe care le-am pictat. Doar toate au casubiect livada noastră minunată.
Sam: De ce să le arătăm? Asta trebuie să fie o surpriză pentruposteritate.
Edith: Nemuritori?
Sam: Absolut!
Edith: Dacă zici tu... Şi va fi un vernisaj minunat?
Sam: Cum n-a fost altul.
Scurtă pauză.
Edith: Ştii la ce mă gândesc?
Sam: Zi!
Edith: Mă gândesc la amărătul ăla de ucigaş. Noi stăm aici laadăpost, fără grijă, înconjuraţi de obiecte frumoase... Iar el seascunde prin tufişuri, trece prin bălţi, ud până la piele şiflămând.
Sam: Întotdeauna te gândeşti la alţii... Dar individul îşimerită soarta. E un criminal. A ucis de mai multe ori. Parcă aşami-ai spus.
Edith: Numai să nu se întâlnească Mark cu el.
Sam: Doamne fereşte!
Scurtă pauză - fiecare rămâne cu gândurile lui.
Edith: Nu vrei o cafea? Am în ibric. Am pus o farfurioarădeasupra. E încă fierbinte.
Sam: O cafea ar fi tocmai bună.
Edith toarnă cafea în două ceşcuţe. Îi întinde una lui Sam.
Sam: Spune-mi, unde mai găseşti ceşcuţe frumoase ca astea? Acumcafeaua se bea din nişte căni mizerabile, sau din pahare deplastic. Pfui! Lumea modernă!
Edith: Boabele de cafea le-am râşnit în râşniţa aia rămasă de labunica. Jose a înnebunit când a văzut-o. Imediat a vrut să ocumpere. A zis că dă oricât.
Sam: Mi-a stricat tot cheful cu insistenţele lui. Nici n-am maimâncat desertul. Dar şi tu eşti de vină: cine te-a pus să-i arăţirâşniţa?
Edith: De unde să ştiu că-i plac lucrurile vechi?
Sam: Mai rămânea să-i arăţi piuliţa de alamă şi râşniţa demăcinat piper. Asta mai rămânea.
Edith: Am greşit, dragule, am greşit...
Sam: Ei, ce-a fost, a fost... Ne-am ţinut tari. N-am înstrăinatrâşniţa. Niciodată n-am înstrăinat nimic.
Edith: Nu credeam că te-a afectat atât de mult întâmplareaaia...
Sam: Gata. Am uitat. Mai îmi pui puţină cafea?
Edith îi umple din nou ceşcuţa.
Sam: Mulţumesc.
Edith: Dacă stau şi mă gândesc, şi tu ai făcut o greşeală.
Sam: Care?
Edith: Ştii tu... Cu doamna Rose.
Sam: Ce-i cu doamna Rose?
Edith: Să nu-mi spui că ai uitat...
Sam: Pe crucea mea dacă ştiu despre ce vorbeşti...
Edith: Ei, ai uitat... Atât de mult i-au plăcut merele dintr-unpom de pe la mijlocul livezii, încât ţi-a cerut să i-l vinzi,zicând că vrea să-l planteze în curtea ei. Acum îţi aduciaminte?
Sam: A,da... Dar n-am luat-o nicio clipă în serios. I-am zis căpomul acela era rezervat pentru altcineva.
Edith: A fost de-a dreptul cătrănită din pricina refuzului tău.De-atunci nici c-am mai văzut-o.
Sam: Nici c-aş vrea s-o mai văd! O zgripţuroaică lipsită demaniere. O japiţă.
Edith: N-a avut parte de pomul pe care îl râvnea.
Sam: Culmea e că n-a avut parte nici cel pentru care îlpăstrasem. Dar ce-i cu Mark? E scandalos să întârzie atât!
Edith: Ar fi culmea să nu mai poată veni. Ar fi pentru primadată când cineva nu ar putea să ne onoreze invitaţia.
Sam: Mi-ar părea rău să fie aşa... După toate pregătirileastea... Ar fi un fiasco.
Edith: Hai să nu disperăm...
Sam: M-ai văzut pe mine vreodată disperat? Ba nu, am fost osingură dată disperat. În tinereţe, când s-a rupt cu tine o creangădintr-un pom în care te-ai căţărat. Te-ai lovit atunci foarte tarela cap. Cine te-a pus să te urci în mărul acela?
Edith: Chiar ai fost disperat?
Sam: Nici nu vreau să-mi mai amintesc. Mi-era teamă să nu tepierd. Te-am dus la spital, te-am vegheat nopţi în şir... Am avutnoroc: te-ai făcut bine.
Edith: Am avut un şi mai mare noroc: accidentul acela a fost unmiracol. Am simţit salvarea mea ca pe o iluminare a întregii melevieţi. De-atunci m-am simţit şi mai ataşată de tine şi ţi-am urmatplanurile. De-atunci am început şi eu să pictez.
Sam: Ţi-am predat doar câteva lecţii. N-a fost nevoie de multe.Ai un talent nativ extraordinar!
Edith: Tatăl tău n-a fost prea încântat că mi-am revenit.
Sam: Cine? Beţivanul ăla? A fost împotriva ta de când te-avăzut. A zis că o să fii pierzania mea. Nici măcar la nuntă n-avenit - cine ştie prin ce cârciumă o fi zăcut în timp ce noi nejuram credinţă unul altuia. Un nenorocit de ratat!
Edith: Nu vorbi aşa - la urma urmei, a fost tatăl tău!
Sam: O lacrimă n-am vărsat când s-a dus pe cealaltă lume. Mi-aterorizat mama, m-a terorizat şi pe mine. Când ne-a văzut livada ascuipat pe pomi. Iar noi îl invitasem cu tot dragul - doar-doar s-omai îmbuna.
Edith: Invitaţia aia a fost o greşeală.
Sam: Sper să ardă în iad, pentru că numai necazuri am avut dinpricina lui.
Edith: Uneori îmi zic că mai bine a fost de mine pentru că numi-am cunoscut părinţii.
Sam: Nu-i aşa. Uite, de pildă eu regret că n-am adus-o niciodatăpe mama aici. S-a prăpădit de durere pe un pat de spital. A fost osfântă, ea s-ar fi simţit minunat în casa noastră. Ce minunat s-arfi simţit la noi! Ce mândră ar fi povestit vecinilor desprelucrarea noastră
Edith: Ce mi-ai povestit mi-a adus aminte de Suzan. Toată searacât a stat aici numai de mama ei ne-a povestit. Cât de bună e lasuflet, ce grijă a avut de ea şi de ceilalţi patru fraţi ai ei, cumle-a vegheat viitorul...
Sam: A turuit ca o moară stricată. Noi n-am mai avut loc săscoatem o vorbă. A durat mult până am făcut-o să tacă. Groaznicesunt femeile cu limbariţă! Doar când a ajuns în livadă n-a mai datdin meliţa aia afurisită.
Edith: Mie nu-mi plac nici mutălăii. E groaznic să le scoţivorba cu cleştele. Se uită la tine cu ochi nevinovaţi şi nu zicdecât "da" sau "nu". Smith era unul dintre ăştia. Cât ne-am căznitca să aflăm ce-i place şi ce nu-i cade bine la ficat! Întâmplător,pregătisem mai multe feluri de mâncare.
Sam: În seara aceea puteai să saturi cu bucatele tale un plutonîntreg!
Edith: Nici chiar aşa! Dar vreo zece persoane tot s-ar fi pututsătura. Până azi nu-mi iert risipa pe care am făcut-o atunci. Amaruncat o groază de mâncare. Te rog să mă ierţi - ţi-am cheltuitbanii!
Sam: Ţi-a fost învăţătură de minte!
Edith: Să ştii că da!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
