Vocabula summit evoca o intalnire la varf a unor importanti lideri politici intre care au loc discutii serioase despre marile probleme globale ale omenirii. Sau, cel putin, aceasta era acceptia cu care eram noi obisnuiti. Dar, surpriza! Iata ca exista si altfel de summit-uri; mai gustoase, mai aromate, mai prietenoase, departe de conflictele si de raca latenta din lumea politicii. Avem un exemplu ilustru si cat se poate de proaspat: recenta intalnire gastronomic internationala din capitala Spaniei, Madridfusi?n 2008 (21-24 ianuarie 2008), pe care organizatorii n-au ezitat sa o intituleze summit, ca o recunoastere a faptului ca e vorba despre o intalnire la varf si despre probleme de importanta internationala. Ce daca nu e vorba despre conflicte? Cu atat mai bine; prea ne-am obisnuit sa consideram serioase doar lucrurile neplacute. Aici e vorba despre lucruri pe cat de placute, pe atat de importante. A fost, in esenta, o intalnire a celor mai buni profesionisti ai momentului, cei mai inzestrati, creativi si originali chef-i, oameni despre care poti spune cu toata convingerea ca sunt deopotriva savanti si artisti. N-a lipsit elementul de spectacol, caci virtuozii si-au demonstrat competenta pe scena, creand "in direct" capodopere: nu doar feluri de mancare, ci adevarate mici sculpturi, pe care esti tentat sa le descrii in termeni de comentariu plastic: compozitii originale, colorit bogat sau subtil, contururi surprinzatoare, unele dintre ele purtand chiar nume putin zapacitoare (de pilda, Abstractiune marina), dar care surprind bine esenta fenomenului: a gandi bucataria ca arta. (De fapt, Abstractiune marina e numele unui delicios fel de mancare, alcatuit armonios din felurite animale si vegetale ale marii, din moluste si alge: o sinteza de arome oceanice.)
Recentul summit gastronomic de la Madrid a fost o manifestare culturala, in cel mai deplin inteles al cuvantului. A insemnat schimb si imbogatire; chef-i de felurite etnii si-au aratat mestesugul, fiecare aducand si oferind nuante noi si originale, din tara lui si din tarile pe unde a umblat, a invatat ori a lucrat. Rezultatul: o fuziune care, insa, nu inseamna catusi de putin globalizare. Dimpotriva, accentul a fost pus - foarte apasat - pe descoperirea/redescoperirea/pastrarea traditiilor, pe o cautare temeinica si o valorificare inteleapta a specificitatii, adica tocmai opusul uniformizarii.
Madridfusi?n, aflat la a sasea editie, are, de altfel, o semnificatie mult mai profunda decat simplul schimb de experienta intre traditiile gastronomice ale lumii. Summit-ul spaniol e parte a unui impresionant (ba chiar de invidiat) demers cultural. Principiul e simplu: felul de a manca e o parte foarte veche si adanc inradacinata in noi a devenirii culturale, iar cei care inteleg asta la timp si actioneaza in consecinta isi fabrica astfel un instrument de raspandire a propriei culturi, mult mai eficient decat orice propaganda.
Am fost in Spania in urma cu 14 ani, dar nu-mi amintesc sa se fi vorbit pe atunci despre Spania ca despre o stea de prima marime a universului gastronomic mondial. Se manca foarte bine, generos si gustos, toata lumea era de acord ca mancarea e grozava, insa o gastronomie in sensul complex, cu conotatii stiintifice si artistice, pe care l-a capatat azi termenul, Spania nu avea. Iata ca acum o are. Insa lucrul nu s-a intamplat de la sine. La o privire mai atenta, aici se vede un efort sustinut si coerent de a crea aceasta situatie, de a aseza Spania pe harta gastronomica a lumii. Nu numai asimiland creator culturile culinare ale altor tari, ci mai ales raspandindu-si propria influenta, facandu-si cunoscute produsele, resursele, aromele, gusturile, traditiile... Exemplu elocvent: de putina vreme, se desfasoara un program de pregatire in gastronomia spaniola. 15 tineri aspiranti la statutul de chef, veniti din diferite tari, nici unul mai in varsta de 30 de ani, fac un stagiu de 14 luni urmand un curs organizat de Institutul Spaniol de Comert Exterior. Gatesc, dar nu numai. In primul rand, calatoresc. Fac cunostinta cu Spania, cu imensele ei resurse, descoperind cu uimire ce mult are de oferit. Intalnesc producatori de specialitati traditionale, incearca produse specifice, urmaresc drumurile vinului, ale uleiului de masline si ale fructelor, ale mezelurilor si ale branzeturilor, surprinsi de bogatia care li se dezvaluie. Iar o data stagiul terminat, vor duce cu ei, oriunde ii vor purta drumurile carierei lor, influenta Spaniei. Subtil si eficient. E un alt mod de a face istorie. Pentru ca, pana la urma, ce e istoria, daca nu o lunga poveste despre jocul schimbator al influentelor, de la o cultura la alta?
Madrid, ianuarie 2008
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
