ZF IT Generation. Raluca Alexandru, membră a WIT Angels Club: Am un buget anual de investiţii în start-up-uri tech care variază între 10.000 şi 50.000 de euro. Mă interesează start-up-urile care pot scala la nivel global

♦ Printre investiţiile sale de succes de până acum s-a numărat businessul Lemnoptix din Elveţia, care a fost vândut gigantului american Intel.

Raluca Alexandru, mem­bră a clubului de business angels WIT (Women Invest in Tech), cu o experienţă de circa 20 de ani pe zona de private investment/private banking în SUA şi Elveţia, alocă în general în fiecare an un buget cuprins între 10.000 de euro şi 50.000 de euro pentru investiţii în start-up-uri de tehnologie, cel mai important criteriu pe care trebuie să îl îndeplinească acestea pentru a primi finanţarea fiind să aibă soluţii/produse scalabile la nivel global. Printre investiţiile sale de succes în proiecte tech s-a numărat şi Lemnoptix - business din Elveţia care a fost vândut gigantului american Intel.

„Investesc de foarte mulţi ani. Tehnologia pentru mine a fost iniţial ca o curiozitate. Nu am background teh­nic, de IT, de matematică, dar m-a atras foarte mult domeniul pe tematica inter­net, tematica industrii noi. Eu am şapte surori mai mari ca mine, în zona Iaşi, Vaslui, iar din ele patru au studiat infor­matica pe vremea când com­puterele erau cât un dulap de haine şi veneau acasă cu nişte cartele perforate şi noi manufacturam din ele felicitări de 8 martie. Am avut oportu­nitatea să fiu expusă la antreprenoriat de la vârste relativ fragede, având în vedere că sunt un produs al comunismului - aveam 14 ani când a picat comunismul şi a început capitalismul. Şi prin faptul că am studiat în America în ultimii 20 de ani, sunt plecată din România şi am fost expusă la tot felul de incubatoare, start-up-uri, investitori, creatori, universităţi, a ajuns să mă atragă enorm tematica de tehnologie“, a povestit Raluca Alexandru în cadrul emisiunii ZF IT Generation.

Actualmente vicepreşedinte executiv în cadrul Boreal Capital Management din Elveţia, ea a lucrat în trecut şi pentru bănci de renume ca Goldman Sachs din SUA şi HSBC Elveţia, investiţiile în start-up-uri tech venind ca o completare a portofoliului său personal.

„Cred că primele investiţi le-am făcut în propriile mele idei de business şi pe atunci eram în România. Ulterior am început să investesc capital activ, mai mult <<sweat equity>>, să spun aşa, în diferiţi prieteni. Am început să investesc capital muncit de mine, probabil acum 17 ani în Chicago. WIT este o aventură de la începuturile concepţiei sale, însă, în paralel, eu investesc şi în alte grupuri de aici din Elveţia. Deci locuiesc în Elveţia de 16 ani şi sunt mai mult sau mai puţin afiliată cu diferite cluburi investiţionale, mare majoritate pe tech sau mai nou medtech sau alte tipologii de tech. Investesc în start-up-uri tech pe lângă jobul meu de zi cu zi, unde investesc de fapt în piaţa de capital. Acolo este competenţa mea. Deci, pentru mine, investiţia în start-up este o adiţie a unui portofoliu.“

Raluca Alexandru a investit în mai multe start-up-uri tech de-a lungul ultimilor circa 17 ani, atât în proiecte din SUA, cât şi din Elveţia, unul dintre cele mai importante criterii pentru decizia de investiţie fiind dimensiunea pieţei căreia i se adresează.

„Eu nu mă axez doar pe piaţa din România. Pentru mine e important să înţeleg piaţa în care activează. Pe lângă echipă, pentru mine piaţa contează mult mai mult. Deci idei foarte inovatoare, care la o scară relativ mică se pot aplica într-o geografie, ştiu şi eu, doar piaţa România sau edutech, de exemplu, nu sunt în spectrul meu de atenţie“, a punctat ea.

Deşi în general Raluca Alexandru are un buget cuprins între 10.000 euro şi 50.000 de euro pe an pentru investiţii în start-up-uri de tehnologie, sunt însă şi ani în care nu investeşte în astfel de proiecte pentru că nu găseşte acele idei de business care să o convingă să le finanţeze.

„Pentru mine alocarea de risc este următoarea: eu produc din altfel de activităţi surplus, iar o parte din surplus mi-l bugetez pentru risc. Şi dacă o alocare din acest risc reuşeşte să-mi furnizeze focul creativ pentru multe alte riscuri de-a lungul anilor, sunt foarte încântată. Înseamnă că făclia inovaţiei se continuă. E ca la olimpiadă. Am bani să mă investesc şi în alte idei. Investiţiile în start-up-uri balează de la 10.000 la maxim 50.000 de euro, dar sunt ani în care există o sărăcie de idei, să zic aşa, în care eu realoc capitalul.“

Deşi puţine dintre start-up-urile tech reuşesc să devină de succes, Raluca Alexandru a avut oportunitatea de a fi investitor într-un start-up din Elveţia care s-a vândut către gigantul american Intel.

“Am intrat în start-up şi am ieşit un an şi jumătate mai târziu vânzând la Intel un business din Elveţia de aici de la Lausanne, despre care nu aveam absolut nicio idee - Lemnoptix se cheama business-ul. Pur şi simplu am ascultat investitorii mai asezonanţi cu privire la ce folosinţe tehnice vedeau ei în acel patent că poate fi <<rolled out>>. Iar Intel era unul din potenţialii cumpărători de pe listă, pentru că tot timpul când faci investiţii te gândeşti <<de ce o fac?>>, <<care sunt potenţialele variante de exit?>>. Adică trebuie să te gândeşti, ok, ce faci cu ea? Faci un bine, e clar, investeşti în ceva în care crezi sau vrei să afli mai multe. Dar, până la urmă trebuie să te gândeşti şi care este ieşirea. De multe ori, la nivelul acesta de seed sau pre-funding, pre-seed, ieşirea e un pic naturală pentru că puţine start-up-uri supravieţuiesc”, a menţionat ea.

“În medie, trebuie să iei în calcul aşa: din 10-8 business-uri în care investeşti, dacă într-unul din business-uri faci multiplii, de exemplu, de 5 ori banii, în două din business-uri îţi recuperezi banii, adică tanda pe manda, cum se zice pe româneşte, şi în şapte ai cam pierdut din diferite motive. Deci cam asta este statistica. Nu este numai statistica mea personală. Eu sunt investitor pasiv. Deschid uşile, de exemplu stau şi în bord şi sunt şi investitor în firme aici în Elveţia, unde le ajut să-şi dezvolte şi să-şi scaleze modelul de business, pentru că se întâmplă că este o juxtapunere pe competenţele mele din industria de asset management sau din industria mea. Dar altfel sunt investitor pasiv”, a completat membra WIT Angels Club.

 

Ce a mai declarat Raluca Alexandru în cadrul emisiunii:

# Avantajul grupului WIT este că o fondatoare e în San Francisco şi are un acces la un „deal flow” şi un „informational flow” interesant care vine de pe partea de Bay Area, alta este în Paris, care acoperă destul de activ Franţa, unde în ultimii cinci ani se investeşte la nivel guvernamental destul de mult top-down în tot felul de fonduri.

# Noi am vrea să vedem enorm de multe idei creative de la fondatoare de start-up-uri din România. Eu ştiu că există efervescenţă şi că oamenii visează - eu tot din România am visat să fac ceva, deci există multe planuri, dar aş vrea să văd că şi la nivel de universităţi, aceste instituţii de inovaţie, îşi asumă rolul pe care trebuie să-l aibă în ecosistem. Să sprijine şi catedrele de doctorate, catedrele care sunt specializate pe creaţie, pe tehnic, ş.a.m.d.