ZF Investiţi în România! Iani Chihaia, Asociaţia Naţională a Fabricanţilor de Nutreţuri Combinate: Există o oportunitate pentru avicultura românească în condiţiile în care Ucraina şi Polonia nu mai pot livra

Avicultura românească este în faţa unei oportunităţi de creştere la nivel regional, întrucât Ucraina şi Polonia, doi dintre jucătorii activi din regiune, nu mai pot livra în acest moment pentru a satisface cererea de carne de pasăre în contextul în care prima trece prin război, iar a doua se confruntă cu gripa aviară, a explicat dr. ing. Iani Chihaia, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Fabricanţilor de Nutreţuri Combinate din România (ANFNC), în emisiunea ZF Investiţi în România!, realizată în parteneriat cu CEC Bank. 

 „Putem discuta de o uşoară creştere la carnea de pasăre pentru că în piaţă există cerere în condiţiile în care Ucraina nu mai poate livra, Polonia nu mai poate livra – din cauza gripei aviare – deci există o oportunitate pentru avicultura românească şi, implicit, pentru industria de nutreţuri combinate“. 

Dr. ing. Iani Chihaia este un specialist în nutriţie animală cu o activitate de peste 25 de ani în domeniul fabricării hranei pentru animale şi zootehnie. A avut colaborări în domeniu şi participări în calitate de speaker la conferinţe internaţionale din zeci de ţări, printre care SUA, Rusia, Japonia şi China, iar în România a contribuit, printre altele, la o serie de proiecte de investiţii în fabrici de nutreţuri combinate. 

El conduce ANFNC, singura organizaţie de profil în acest moment, care adună peste 65% din producţia de nutreţuri combinate fabricate în sistem intensiv industrial. Pentru a înţelege importanţa acestei industrii, trebuie înţeles faptul că la nivelul anului 2021 nutreţurile combinate reprezentau 71% din costurile pentru producţia puiului de carne, respectiv circa 56% din costurile pentru porc. 

„La ora actuală producţia de nutreţuri combinate în sistem industrial din România se ridică la 3 milioane de tone pe an, în funcţie de an. În context subregional în Europa de Est ne situăm undeva pe locul 2, după Ungaria, cu 2,5-3 milioane de tone pe an“. 

Materiile prime pe care le utilizează industria de nutreţuri combinate sunt, în principal: porumb, grâu în funcţie de an, orz, mazăre, şrot de soia, şrot de foarea-soarelui, fosfaţi şi aditivi furajeri. Deşi cerealele au o rată de includere de 60-70%, reprezintă doar 30% din costul cu producţia de nutreţuri combinate. Cel mai mare cost, de circa 45%, vine dinspre şrotul de soia. 

„Oportunitatea vine şi din faptul că totuşi avem acces la cereale, indiferent cât de multă cerere va fi, avem cerealele aici şi nu depinde decât de noi să asigurăm zootehnia cu stocul de cereale de care este nevoie. Pentru că România şi Bulgaria au oportunităţi, sunt ţări cu suprafeţe agricole mari şi această zonă are un mare potenţial în contextul în care Ucraina va lipsi pentru o perioadă, din păcate, din circuitul agricol. Noi avem cereale, avem porturi, putem importa, putem exporta, putem găsi un echilibru. Avem fabrici pentru procesarea oleaginoaselor, trebuie crescută producţia de şroturi, avem tot ce ne trebuie“. 

Trebuie menţionat că invitatul a atras atenţia asupra elementelor precum fosfaţii, care vin din import, precum şi asupra aditivilor furajeri, întrucât producţia acestora este localizată în principal în Asia „şi sunt dificultăţi mari în aprovizionare, plus ce se întâmplă acum în Marea Neagră, congestiile din portul Constanţa – pentru că a fost preluat traficul din portul Odessa – şi pericolul pe care îl prezintă la ora actuală situaţia de război la Marea Neagră“. 

Creşterile de costuri cu care se confruntă fabricanţii de nutreţuri combinate vin atât din creşterea costurilor cu materiile prime, cât şi din creşterea costurilor cu energia. Totodată, impactul asupra costurilor poate veni şi din componenta de transport. Ulterior, preţul cărnii este influenţat de preţul nutreţurilor combinate, însă acesta nu este singurul factor, aşa cum a subliniat invitatul. 

„Pot fi foarte eficient, pot avea un nutreţ combinat eficient, dar dacă am ca şi producător, ca şi ţară, probleme care ţin de siguranţa alimentară, de diferite boli transmisibile, cum ar fi salmonella, s-ar putea ca producţia mea să se blocheze şi să mă ruinez. S-ar putea ca atunci când doresc să export să mă confrunt cu situaţii de restricţii pe anumite pieţe sau este posibil ca dintr-o anumită zonă să nu mai pot exporta pentru că am gripa aviară, cum este acum Polonia, Italia“. 

Mai mult, printre factorii care influenţează preţul cărnii se mai numără cererea, vremea, factorii macroeconomici sau fluctuaţiile monetare. În ceea ce priveşte producţia de nutreţuri combinate, Chihaia face apel la oprirea risipei, în contextul în care în România se consumă alte 3 milioane de tone de nutreţ în sistem „gospodăresc“, ceea ce contravine unei politici de eficientizare a resurselor. 

„Foarte puţină lume discută despre risipă. Noi în România consumăm alte 3 milioane de tone de nutreţ combinat în sistem gospodăresc sau semi-intensiv. El este gospodăresc, pur şi simplă este o risipă şi asta cred că a văzut-o oricine în viaţa lui, cum se aruncă boabe cu poala la animale. În loc să folosim în mod eficient resursele pe care le avem, ne permitem să le rispim în acest fel. În sensul acesta nu ştiu ce este de făcut, să vă spun drept, nu ştiu dacă există o soluţie, dar cred că trebuie să punem stop risipei“. 

Printre soluţiile propuse de ANFNC pentru contextul dat, invitatul spune că în domeniul agricol trebuie să existe siguranţa că atât fermierii cât şi producătorii de nutreţuri combinate au acces la combustibil şi la piesele de schimb necesare pentru utilaje. 

„Deci motorină la preţuri bune, preţuri pentru agricultură, să se găsească posiblităţi de sprijin financiar pentru această treabă. De asemenea, sprijin financiar pentru îngrăşăminte, crearea unor stocuri strategice – aşa cum fac vecinii noştri bulgari şi unguri – pentru zootehnie, în mod special“. 

Referitor la industria de nutreţuri combinate, companiile de profil ar avea nevoie de reducerea costurilor, reducerea risipei şi de superprofesionalizare în domeniu. 

„În rest, trebuie să avem curaj pentru că sunt oportunităţi, e păcat de ceea ce se întâmplă în vecinătatea noastră, dar în mod cert sunt oportunităţi pentru zona Mării Negre şi în principal pentru România. România poate fi o locomotivă pentru întreaga agricultură şi zootehnie a zonei“.