Investiţi în România!, proiect ZF şi CEC Bank. Adrian Cocan, manager, Lăptăria cu Caimac: Pregătim o investiţie de 9 mil. euro într-un sistem de recuperare a ambalajelor şi ne vom finanţa parţial prin obligaţiuni

Emisiunea de obligaţiuni de 3 milioane de euro pe care Lăptăria cu Caimac o pregătea pentru finalul lunii mai a fost amânată pentru finalul anului.

Producătorul de lactate Lăptăria cu Caimac pregă­teşte o investiţie de 9 mili­oa­ne de euro prin care construieşte un sistem de recuperare şi refolosire a ambalajelor, a explicat Adrian Cocan, manager la Lăptăria cu Caimac, în cadrul emisiunii Investiţi în România!, organizată de ZF în parteneriat cu CEC Bank.

„Ne dorim ca anul viitor sau la începutul anului 2022 să pornim investiţia pentru un sistem de recuperare şi refolosire a ambalajelor. Este foarte important şi foarte cerut de consumatorii noştri. Din păcate, este un proiect unic în România la nivel de consumatori. Vrem să punem automate în oraşele în care distribuim produsele“, a declarat Adrian Cocan, în timpul emisiunii.

Investiţia ar urma să fie strcuturată în două etape, iar finanţarea acesteia se bazează parţial pe finanţare bancară şi parţial pe o emisiune de obligaţiuni pe care producătorul o avea în plan încă din decembrie 2019 pentru prima parte a anunlui 2020.

„Săptămâna trecută trebuia să se desfăşoare emisiunea de obligaţiuni, însă planurile făcute în decembrie s-au schimbat, întrucât piaţa a fost volatilă, iar consultantul de listare ne-a sfătuit să mai aşteptăm. Noi ne-am dori să o demarăm anul acesta, însă depinde foarte tare de ce se întâmplă pe pieţe. Nu ne grăbim, vrem să scoatem o emisiune de obligaţiuni de 3 milioane de euro şi aşteptăm momentul potrivit“, a spus Cocan.

La finalul anului 2019, producătorul de lactate a confirmat pentru ZF că se pregăteşte de o potenţială listare pe bursă. Reprezentanţii companiei spun acum că listarea ar aduce la tranzac­ţionare 30% din acţiunile companiei.

„În 2022-2023 am vrea să ne listăm la bursă şi să facem un debt reduction printr-o listare parţială, printr-un float de 30%“, a detaliat managerul com­paniei.

Fondată în 2018, Lăptăria cu Caimac a ajuns astăzi la 180 de angajaţi şi vânzări de peste 4,1 milioane euro în 2019, într-o piaţă a lactatelor de circa 1 miliard de euro. Până acum, investi­ţiile companiei în România s-au ridicat la 8 milioane euro, potrivit informaţiilor oferite de invitat.

Pentru anul acesta, compania are în derulare investiţii de 5 milioane de euro pentru un depozit de frig şi o staţie de biogaz, cu autorul căreia compania vrea să utilizeze bălegarul pentru a-l transforma în energie pentru alimentarea fabricii.

Deşi nu a trimis oameni în şomaj tehnic pe timpul stării de urgenţă, compania s-a confruntat cu probleme de logistică, întrucât ambalajele sunt importate, iar unele termene de livrare au fost întârziate chiar şi cu 10 zile.

„Zece zile de întârziere ne-au costat cel puţin 500.000 lei. Întârzierile duc la marfă nelivrată şi au costuri financiare“, a menţionat Cocan.

Cu produsele prezente în circa 1.600 de magazine, Lăptăria cu Caimac se pregăteşte să iasă la export în Germania şi Marea Britanie încă din luna februarie, dar planurile au fost întârziate de criză.

„Cred că este un moment foarte bun pentru România să iasă la export cu produse alimentare, întrucât România produce mâncare mult peste necesarul intern şi vedem că peste tot în lume au fost probleme cu producţia alimentară. De la seceta din regiune, până la inundaţiile din Europa de Vest şi până la inundaţiile şi seceta din SUA, producţia alimentară a fost afectată drastic. Noi pregătim încă din februarie exportul către Marea Britanie şi Germania, dar cred că cel mai devreme vom ieşi în noiembrie“, a spus el.

 

Care sunt principalele probleme cu care se confruntă Lăptăria cu Caimac

♦ Lipsa infrastructurii educaţionale este cea mai mare provocare pentru noi pentru că în afară de oamenii care muncesc cu mâna avem nevoie şi de oameni care muncesc cu capul, şi-anume tehnicieni şi ingineri. Dacă am avea de muncă, am putea atrage într-o lună încă 200-300 de oameni, dar majoritatea ar fi necalificaţi.

♦ Finanţarea bancară nu este suficient de performantă comparativ cu condiţiile pe care le au colegii din Vest. Terenurile se finanţează pe 20-30 de ani în Germania sau Olanda, iar în România majoritatea băncilor finanţează pe 10 ani, ceea ce pune presiune pe cash-flow şi pe obligaţiile anuale de plată. Mai mult, din cauza riscului de ţară, costurile de finanţare sunt mai mari. Tot din motive obiective, multe bănci nu finanţează în România planuri de afaceri, ci garanţii.

♦ Lipsa infrastructurii rutiere. Noi nu facem drumuri pentru camioane ca să se poată construi fabrici sau pentru ca fermierii să îşi poată transporta marfa. Nu avem autostrăzi şi e greu pentru un furnizor să facă drumuri Cluj-Bucureşti. Cumpărăm din Cluj şi durează drumul de parcă ar veni din Germania. Sau invers, marfa noastră ajunge la Turda sau la Cluj după o zi întreagă.