ZF Deschiderea de astăzi la Bursă. Dan Segal, investitor: Bursa de Valori Bucureşti, mai ieftină decât alte pieţe. Am în portofoliu peste 60 de companii, printre care DN Agrar, TTS şi Bento. Randament mediu de 19% pe deţinerile din portofoliu în 2023.

♦ Din 2019, are un randament anualizat de 32%.

Investitor din 2003 la Bursa de Valori Bucureşti, cu SIF-uri şi Romcarbon (ROCE) ca prime investiţii, Dan Segal are acum peste 60 de acţiuni în portofoliu, printre care DN Agrar (DN), iHunt (HUNT), Transport Trade Services (TTS) şi Macofil Târgu Jiu (MACO), marea majoritate fiind prezente pe piaţa AeRO, alese pe fondul eva­luărilor scăzute.

Client al TradeVille, investitorul locuieşte acum în Elveţia, unde lucrează drept consultant financiar, şi investeşte majoritar la BVB, dar are plasamente şi pe alte pieţe de capital, precum Statele Unite, Japonia şi Singapore.

„Unul dintre avantajele bursei româneşti constă în faptul că este mai ieftină decât alte burse, fiind oportunităţi interesante şi mai puţin exploatate decât pe alte pieţe. De asemenea, concurenţa pe genul de acţiuni care mă interesează este mai mică“, spune Dan Segal, invitat la ZF Deschiderea de Astăzi din 6 aprilie.

Alte deţineri din portofoliu sunt Magazin Universal Maramureş (MAMA), Prospecţiuni Bucureşti (PRSN), Sigstrat Sighetu Marmaţiei (SIGS), Sipex (SPX), Turbomecanica (TBM) şi 2B Intelligent Soft (BENTO). De la începutul anului, Dan Segal are un randament mediu de 19%, însă notează că evoluţia pe termen lung este mult mai relevantă pentru traseul său investiţional. În cei aproape 20 de ani pe bursa românească, are un randament anualizat de 22%. Media anuală din 2019 încoace ajunge la 32%.

„Dezavantajul principal al BVB este dat de reglementarea aplicată extrem de lax de către ASF, deci există risc la aproape orice acţiune. Pot apărea probleme, iar ASF-ul intervine de multe ori târziu sau deloc. Am destul de multă experienţă, iar un incident este destul să distrugă încrederea unei generaţii de investitori. Ar trebui să impună mult mai serios respectarea legii şi să aibă competenţele şi voinţă să o facă. De multe ori am senzaţia că ori nu urmăreşte îndeaproape piaţa, ori este foarte lax în reglementare.“

Dan Segal este consultant în strategie, organizare şi project management în cadrul propriei sale companii şi alocă una-două ore pe zi investiţiilor în perioadele încărcate. Când nu se ocupă de proiectele companiei, se concentrează full-time asupra activităţii investiţionale.

 

Ce a mai declarat în timpul emisiunii:

Sunt investitor pe burse din 1997, când am început pe pieţele străine, iar pe bursa românească am intrat în 2003, ceea ce mă face unul dintre cei mai vechi investitori din retailul românesc. Am cumpărat puţin în fiecare zi, în fiecare lună. SIF-urile au fost prima mea investiţie, cumpărând sistematic timp de un an. După un an şi jumătate, dat fiind că performanţa era uluitor de bună, am decis să mă uit mai atent la bursă românească. Prima acţiune individuală pe care am cumpărat-o a fost Romcarbon, care este şi acum una dintre deţinerile mele cele mai importante.

De pe piaţa principală am câteva deţineri; în general nu am blue-chips, sunt pe acţiuni mai mici.

DN Agrar a fost unul dintre puţine plasamente private de acum un an şi jumătate la un preţ decent. Majoritatea plasamentelor venea la nişte multiplii faraminoşi, deci nu erau prea interesante pentru value investing. Domeniul de activitate al DN Agrar se dezvoltă şi se va dezvolta în continuare, fiind o firmă bine condusă care are un istoric şi planuri de creştere în continuare. Onestitatea managementul este unul dintre cele mai mari probleme pe care le întâlnim pe AeRO, însă până acum nu am găsit niciun motiv să am dubii în această privinţă. Am ales-o însă în primul rând pentru că este ieftină şi în funcţie de bugetul estimat.

Acţiunea ar trebui să crească până când se apropie de valoarea intrinsecă pe care eu o consider corectă. Există şi motive de trading, deci există denaturări ale pieţei pe termen scurt care mă fac să cumpăr acţiuni. în general, nu este modul meu de a investi, dar dacă văd oportunităţi, încerc să profit de ele. în plus, există acţiuni care depăşesc în portofoliu procentul cu care mă simt confortabil şi atunci încep să vând chiar dacă am încredere în continuare în acţiune. Rar am trecut de 10% pe un emitent.