ZF/Scandia Food. Cum creştem industria alimentară românească. O imagine a zootehniei româneşti: sectorul care poate hrăni România merge în jos. Efectivele de animale scad, iar importurile de carne cresc. Cum îl salvăm?

♦ ZF a început o nouă campanie editorială susţinută de Scandia Food prin care îşi doreşte să prezinte businessurile din industria alimentară, situaţia unităţilor de producţie, dar şi nivelul exporturilor şi importurilor de produse agroalimentare.

Peste 3,6 milioane de por­cine, mai bine de 1,8 mili­oane de bovine şi 77 mili­oane de păsări - sunt cifre care nu spun multe, dar alcătuiesc o parte din tabloul zooteh­niei româneşti, tablou care la prima vedere arată bine. Însă, raportând la anii anteriori, vedem că o parte din sectoarele de creştere a animalelor în special, merg în jos, fermierii punând această scădere pe lipsa susţinerii şi viziunii din partea statului, pe inte­resul scăzut al românilor pentru pro­du­se româneşti, dar şi pe pesta porci­nă care stă de şase ani în România şi încă face „victime“. În toată acestă perioadă, românii consumă şi consu­mă produse din import, astfel că ba­lanţa comercială se apleacă mai mult către categoria produselor de peste hotare.

Dacă ne uităm la sectorul de por­cine vedem că efectivele de animale au ajuns la 3,6 milioane, în scădere cu peste 50% faţă de 2006, cel mai bun an pentru sector, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică (INS) analizate de ZF. Pesta porcină a tăiat practic peste un milion de ca­pete de porcine, doar dacă analizăm statisticile. În toată această perioadă, vedem că importurile de carne de porc au ajuns la un maxim istoric de pes­te 600 de milioane de euro, la care se adaugă importuri de porcine vii de 95 de milioane de euro în 2021 (ulti­mele date statistice). Practic, Româ­nia nu există pe harta europeană a pro­ducţiei de carne de porc şi a creş­terii porcinelor având în vedere nive­lul importurilor versus exporturi to­tale de 3 milioane de euro. Un alt sec­tor care pierde teren este cel al creş­terii bovinelor, astfel că România mai are 1,8 milioane de capete de junici,  bovine de carne sau de lapte, faţă de 2,9 milioane în 2003 de exemplu. Dacă în ceea ce priveşte bovinele de carne situaţia s-a îmbunătăţit în ultimul deceniu, dat faptul că consu­mul de carne de vită a fost pe o pantă ascendentă, nu acelaşi lucru s-a în­tâm­plat în sectorul vacilor de lapte.

„Este clar, zootehnia e un sector foarte greu şi cu profituri foarte mici, cu venituri foarte mici, dar dacă tinerii nu vor înţelege să intre în zootehnie, să intre în agricultură, ne vom trezi că vom fi slugi pe terenurile noastre. Deci vor veni alţii şi ne vor angaja să facem agricultură. Practic, tot acolo vom ajunge, tot cineva va trebui să facă munca din agricultură“, conside­ră Mihai Horvar, fermier din judeţul Cluj, care are 100 de bovine, dintre care 45 de vaci de lapte. Ferma Mira­bela, pe care Mihai Horvat o deţine, face parte din Cooperativa Someş Arieş, care preia lapte de la mai mulţi fermieri din zonă şi îl vinde mai departe către mai mulţi procesarori. El consideră că „trebuie să fim mai naţionalişti şi să tragem la căruţa asta numită România tot poporul“. Astfel, fermierii şi producătorii din sectorul de lapte şi carne înseamnă românii să aleagă mai multe produse româneşti pentru a susţine producţia locală. Pe de altă parte, mulţi fermieri dau vina pe conducerea Ministerului Agricul­tu­rii pentru starea zootehniei.

„Dacă analizăm toate mandatele lui Petre Daea la Ministerul Agricul­turii, de la intrarea în mandat în urmă cu patru ani, găsim soluţia pentru sal­varea zootehniei. Eu cred că nu a vrut să facă lucruri în sectorul de zooteh­nie. În momentul în care s-a propus să se dea o anumită sumă pentru fer­mele de vaci sau pe cap de animal, el a zis „da, o dăm pentru anul 2022, dar o dăm până la 1 decembrie 2023. Păi până atunci nu mai rămane o vacă. Sunt atâtea şcoli în ţară care nu mai au lapte la copii“, crede Dimitrie Muscă, proprietar al Combinatului Agroindustrial (CAI) Curtici din judeţul Arad. CAI Curtici este unul dintre principalii jucători din sectorul creşterii porcilor şi a vacilor de lapte, având 50.000 de capete de porci în trei complexuri de creştere şi 3.000 de ca­pete de bovine.

El consideră că la Mi­nisterul Mediului nu s-au luat măsuri pentru eradicarea pestei porcine, a­run­când problema în grădina ANSVSA.

„Păstrăm porcul mistreţ, s-a eradicat porcul din complexe şi de populaţie, dar importăm carne de porc. Ungurii sunt pregătiţi să ne exporte şi un milion de porci anul acesta. Uitaţi ce am ajuns, am ajuns să mai producem 10-12% din carnea de porc necesară pentru consum“, crede Dimitrie Muscă.

Pe de altă parte, şi în sectorul bovinelor se observă o diminuare a efectivelor, deşi în sectorul bovinelor de carne s-a văzut o creştere datorită dezvoltării segmentului de carne de calitate. Dumitru Grigorean, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Bovine pentru Carne din România (ACBCR),Êspune că fermierii care au investit în sectorul vacilor de carne sunt în majoritate crescătorii de vaci de lapte care au renunţat la acest domeniu şi au investit în ferme de vaci de carne datorită subvenţiilor mai mari în urmă cu mai mulţi ani. Însă, situaţia s-a schimbat în urmă cu câţiva ani, odată cu pandemia, scăzând consumul de carne de calitate. În plus, costurile de producţie au scăzut, iar subvenţiile primite nu sunt suficiente.

„O implicare din partea statului este singura care poate opri declinul. Din păcate asistăm la declaraţii din ce în ce mai multe, dar nimic concret. Pentru vacile de carne nu am primit sprijin şi nici speranţe că vom primi. Din cei 900 de membri ai asociaţiei cred că 70-80% ar renunţa la ferme mâine, dar nu se poate renunţa aşa uşor. Dar se sacrifică din ce în ce mai multe animale, vorbim de ferme întregi care se desfiinţează. Noi am vrea să ne descurcăm, să avem un preţ bun şi să ne descurcăm fără sprijinul statului, ceea ce nu se poate“, consideră Dumitru Grigorean. El spune că cheltuielile sunt mai mari decât veniturile şi fermierii nu-şi mai permit să lucreze pe pierdere, iar cei care reuşesc aduc bani din alte părţi. „De la actuala conducere a ministerului nu mai avem nicio soluţie, au fost cam cinci ani pierduţi pentru agricultura românească“. Fermele din asociaţie vând tăuraşii pentru îngrăşătorii, cam 70-80% pleacă la îngrăşătorii din alte ţări europene sau chiar în afara Uniunii. „La noi nu este pus la punct sectorul de îngrăşare, tot din cauza lipsei de sprijin“.

Pe de altă parte, sunt sectoare care cresc aşa cum este cel al bovinelor şi caprinelor, dar România exportă animale vii şi nu carne, ceea ce scade valoarea adăugată a sectorului. Iar dacă ne uităm la sectorul creşterii păsărilor, vedem că acest domeniu a rămas constant în ultimii ani, însă în acest domeniu este nevoie de investiţii de material genetic pentru incubatoare. „Se cumpără cam 40% din puii care ajung în hale pentru procesul de creştere“, spunea recent un executiv din domeniu. Iar aceste cifre se văd în importuri, România aducând de peste hotare păsării vii de peste 50 de milioane de euro, conform INS.