ZF/Scandia Food Cum creştem industria alimentară românească. Fabricile de alimente investesc în roboţi în lipsa forţei de muncă. „Discrepanţa din companiile mari şi cele mici se va accentua pe măsură ce costul cu forţa de muncă va creşte“

♦ ZF derulează o campanie editorială susţinută de Scandia Food prin care îşi doreşte să prezinte businessurile din industria alimentară, situaţia unităţilor de producţie, dar şi nivelul exporturilor şi importurilor de produse agroalimentare.

Tot mai multe companii au inclus „automatizarea“ şi „investiţiile în noi tehnologii de producţie“ în agenda anuală de investiţii, mai ales în contextul în care bătălia pentru forţa de muncă atinge an de an cote din ce în ce mai mari, deşi multe companii aleg să apeleze şi la angajaţi din afara ţării. Cu toate acestea, producătorii de alimente aleg o soluţie pe termen lung pentru a face faţă penuriei de forţă de muncă şi aleg să investească în roboţi care să înlocuiască munca fizică a oamenilor, iar angajaţii să-i pregătească în a opera noile tehnologii.

„Prin investiţii cons­tante am reuşit ca în acest moment să avem procesul de pro­ducţie auto­ma­tizat în proporţie de peste 90%. Când mă refer la pro­cesul de pro­ducţie, includ toţi paşii începând de la recepţie materii pri­me, preparare ingre­diente şi producţia propriu-zisă. Automatizarea pas cu pas a făcut posibilă triplarea capacităţii de pro­ducţie în ultimii ani, păs­trând ace­laşi număr de angajaţi im­pli­caţi în acest  proces“, a spus Eliodor Aposto­lescu, proprietarul com­paniei Phoenix Y din Prahova, produ­cătorul pufuleţilor Gusto. El adaugă că îmbunătăţiri mari se mai pot face pe partea de ambalare secundară (ambalarea pungilor în cutiile de transport), capitol la care compania lucrează deja şi unde direcţionează deja investiţii importante. „Un exemplu relevant este automatizarea completă a preparării ingredientelor şi conectarea prin transport automat cu cele 70 de linii de producţie“. De altfel, tot mai multe companii investesc în automatizarea ambalării, aşa cum este şi cazul fabricii Star Foods din

Popeşti-Leodeni, care deja pe liniile noi de producţie are câţiva roboţi care pun pungile de snackuri în cutii, le sigilează şi le etichetează, angajaţii doar introducând comenzile pe care roboţii trebuie să le îndeplinească şi supervizând misiunea.

„Avem un proiect de 12 milioane de euro începând cu anul 2024, cu finalizare în  doi ani. Proiectul constă în ambalarea robotizată în cutii şi noi linii de fabricaţie“, spuneau recent şi reprezentanţii Croco, unul dintre cei mai mari producători de biscuiţi.

Eliodor Apostolescu spune că teoretic orice proces repetitiv poate fi automatizat în proporţie de peste 95%, dar problema reală o reprezintă costul de implementare a acestor automatizări. Eliodor Apolesto­lescu, de profesie inginer, la fel ca partenerul său din companie Cătălin Nour, spune că în funcţie de tehnologia de producţie şi de volumul producţiei se poate realiza o automatizare de peste 90% , dar nu este valabil pentru  toate domeniile de activitate din industria alimentară.

„Costul ridicat al automatizărilor poate fi amortizat şi este foarte rentabil în cazul capacităţilor mari de producţie şi nu poate fi suportat de companiile de mici dimensiuni ale căror venituri nu pot acoperi aceste dezvoltări. Concluzia este că discrepanţa din companiile mari şi cele mici se va accentua pe măsură ce costul cu forţa de muncă va creşte şi vor dispărea multe produse de nişă care nu vor mai putea concura cu produse din aceeaşi categorie produse pe linii complet automatizate“, a completat antreprenorul, care a creat o companie care astăzi exportă în 40 de ţări.

De altfel, Peter de Boer, membru CA şi IR manager al DN Agrar, una dintre cele mai mari ferme de vaci din România, spunea că sectorul agricol reprezintă aproximativ 4%-5% din PIB, dar presupune 20%-25% din forţa de muncă disponibilă, când în Franţa sectorul agricol este de asemenea la circa 4%-5% din PIB, dar angajează 5% din forţa de muncă. El spunea că acest lucru este legat de digitalizare şi automatizare, iar în cazul fermelor mici investiţia în roboţi este mai rentabilă deocamdată decât în cazul fermelor mari din cauza costurilor foarte mari cu noile tehnologii. Însă, el spunea că şansa acestui sector în România este dată de investiţiile în noi tehnologii mai ales în contextul în care România importă an de an tot mai mult lapte.

De altfel, Societatea Agricolă Spicom, o fermă din judeţul Covasna care livra laptele către un procesator mare din zonă, a investit 4 milioane de euro într-o fabrică de brânzeturi maturate deschisă anul trecut şI „complet automatizată“. Brandul Arkäse, realizat cu lapte din ferma proprie, este listat atât în magazine de pe piaţa locală, cât şi în reţeaua Aldi în Ungaria.

„Investiţiile noastre recente au fost concentrate în zona automatizării şi standardizării proceselor tehnologice. Aceste decizii ne-au impus să recrutăm specialişti calificaţi pentru a gestiona aceste tehnologii avansate“, a spus Alexandru Chiric, director general al Transilvania Nuts. Compania procesează anual peste 5.000 de tone de nuci şI are în portofoliu branduri precum Nutribon şi Yoli. Astfel, automatizarea fabricilor duce şi la o creştere mai mare pe piaţa muncii a cererii pentru specialişti, ceea ce aduce cu sine şi o majorare a salariilor. În luna august a acestui an (ultimele date disponibile) salariul mediu net în industria alimentară era de 4.531 de lei, faţă de 3.933 de lei în aceeaşi lună din 2022, arată datele de la INS. Cu toate că salariile în sector au mai crescut, industria alimentară rămâne unul dintre industriile unde angajaţii au printre cele mai mici salarii din economie.

Producţia locală de alimente, care reuneşte peste 12.000 de firme cu mai bine de 151.000 de angajaţi, duce în continuare lipsă de angajaţi deşi din iunie 2022 a beneficiat de creşterea salariului minim garantat care a condus mai departe la majorări importante de salarii. Odată cu acest salariu minim garantat a intrat în vigoare şi o serie de beneficii, inclusiv scutirea de la plata CASS, scutirea la impozitele pe venit pentru veniturile din salarii, dar a fost stabilit şi un salariu minim de 3.000 de lei lunar. Iar odată cu eliminarea acestor scutiri va începe o nouă bătălie a companiilor pentru forţă de muncă şi o mare provocare pentru firmele care nu şi-au făcut un plan pentru a susţine din „buzunarul“ propriu aceste creşteri de taxe.