ZF Agropower. Laurenţiu Mihăilă, fermier şi consultant pentru accesarea fondurilor europene: Plantaţiile de alun şi nuc prind teren în România. Afinul, pe hârtie, e mai profitabil decât alunul

♦ „Mergem într-o direcţie bună, dar sper să se mai lucreze la procedurile pentru accesarea fondurilor europene, pentru că implementarea unui proiect durează mai mult”.

După culturile de afin, mur şi zmeur, cele de alun şi nuc sunt de mare interes pentru investitorii în plantaţii de arbuşti fructiferi din România, susţine Laurenţiu Mihăilă, fermier care deţine o cultură de afin în judeţul Braşov şi consultant pentru accesarea fondurilor europene. Interesul manifestat este o urmare a faptului că în ultimii ani cererea europeană şi globală pentru nuci şi alune a fost în creştere, mai ales din partea producătorilor mari din industria alimentară.

„Plantaţiile de alun şi nuc prind teren în România. Dacă afinul, pe hârtie, este mai profitabil decât alunul, alunul, în realitate, nu necesită forţă de muncă multă (ceea ce înseamnă cheltuieli mai mici cu personalul – n.red.), se culege mecanizat, cu 2-3 oameni într-o plantaţie de 10 hectare, pe când la afine pentru aceeaşi suprafaţă ai nevoie de 200-300 de culegători”, a spus Laurenţiu Mihăilă, administrator al Laurenţiu Mihăilă II, în cadrul emisiunii ZF Agropower, susţinută de Banca Transilvania.

În 2020, a fost accesată o sumă de aproape 19 milioane de lei pentru culturi de afin, arată datele Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR). De altfel, Mihăilă menţionează că la ultima sesiune cu sprijin nerambursabilie din fonduri euro de depuneri de proiecte a fost o cerere foarte mare. „Sper să se suplimenteze fondurile, pentru că interesul este mare, clima ne ajută destul de mult. Şi trebuie să fructificăm oportunitatea.”

Antreprenorul afirmă că nişa fructelor de pădure s-a dezvoltat rapid în România, pentru că în urmă cu 6-7 ani apăreau primii pariori pe acest sector, iar acum sunt câteva sute, care cultivă o suprafaţă de circa 2.000 de hectare.

„Mergem într-o direcţie bună, dar sper să se mai lucreze la procedurile pentru accesarea fondurilor europene, pentru că implementarea unui proiect durează mai mult. E o diferenţă foarte mare acum faţă de când am început, în urmă cu 6 anu. Atunci am simţit pe propria piele că nu am ce să fac cu fructele, ca nu am unde să vând, dar de 2-3 ani clienţii cei mari îmi cer o cantitate substanţială de fructe”, menţionează Mihăilă.

De asemenea, el spune că dacă producătorii începeau cu culturi experimentale, de până într-un hectar, acum încep cu suprafeţe de 2-3 hectare şi „nici nu le recomand să facă pe suprafeţe sub 5 hectare pentru a fi rentabili”.

Laurenţiu Mihăilă afirmă că în Ţara Făgăraşului sunt foarte multe plantaţii de afin, pentru că la noi se dezvoltă foarte bine cultura de afin datorită PH-ului bun al solului şi astfel în continuare se fac investiţii în sector. „O plantaţie de afin e profitabilă, dar profitul nu vine imediat. În următorii ani, cererea de consum o să crească la nivel local şi mondial”, menţionează el.

De asemenea, antreprenorul spune că prin următorul program de accesare a fondurilor europene pentru investiţii, proprietarii de culturi de arbuşti fructiferi îşi doresc să acceseze bani pentru a face şi procesare sau pentru a depozita şi ambala fructele.