ZF Agropower 2021. La fructe de pădure, concurenţa pentru fonduri europene este ca la universităţi în vremurile bune: 10 pe loc

♦ În perioada ianuarie – noiembrie 2020, România a exportat fructe de pădure în valoare de 25 mil. euro şi importurile totale din aceeaşi perioadă au fost de 36 de mil. euro l La nivelul ţării sunt peste 2.000 de hectare cultivate cu fructe de pădure şi câteva sute de producători

♦ Cererea de fructe de pădure pe piaţa românească creşte anual cu minimum 10%.

Cererea pentru înfiinţarea unor culturi de afin, mur sau zmeur este mai mare de la an la an, direct proporţională cu ce­rerea pentru fructe de pădure din piaţa românească, care înregistrează o creş­tere de minimum 10% anual. Astfel, con­curenţa pentru accesarea fondurilor euro­­pene este ca la universităţi în vremurile bu­ne, de 10 pe loc, a fost una dintre concluziile ediţiei din 26 aprilie a emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania.

„Finanţările europene nerambursabile sunt un ajutor foarte mare, procentul fiind între 70-90% din valoarea investiţiei. (...) La ultima sesiune de depunere de proiecte a fost o cerere foarte mare, bani nu au fost suficienţi, a fost ca la universitate: 10 pe loc. Sper să fie suplimentate fondurile pentru acest sector, pentru că interesul este mare, clima ne ajută mult şi trebuie să fructificăm oportunitatea”, a spus Laurenţiu Mihăilă, administrator al Laurenţiu Mihăilă II.

Acesta este consultant în accesarea fondurilor europene şi speră ca procedurile să fie modificate, pentru că implementarea unui proiect durează prea mult. De ase­menea, el are propria cultură de afin în ju­deţul Braşov şi susţine că în Ţara Făgă­raşului sunt foarte multe plantaţii de afin, pentru că se dezvoltă foarte bine da­torită solului fertil. „Fără un PH bun al solu­lui, plan­tele nu se dezvoltă şi nu sunt productive.”

La nivelul ţării sunt peste 2.000 de hectare cultivate cu fructe de pădure, câteva sute de producători şi o producţie anuală estimată între 23.000 şi 30.000 de tone de fructe de pădure, potrivit reprezentanţilor companiilor de profil.  Pe lângă fructele din plantaţiile proprii, Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, care administrează 3,13 milioane hectare păduri aflate în proprietatea publică a statului român, adică aproximativ 48% din totalul pădurilor la nivel naţional, culege şi vinde anual peste 3.000 tone de fructe de pădure din flora spontană, potrivit datelor publicate pe site-ul companiei la finalul anului 2020. „Este important să construim propriul brand, să insistăm pe piaţa locală, să vindem aici, să ne dezvolăm aici. Acum 3 ani, 100% din producţia noastră mergea la export, dar de doi ani încoace cel puţin 50% din producţie o vindem intern. Piaţa ro­mânească creşte anual cu peste 10%”, spune Ionuţ Anisia, chief of operations în cadrul companiei Elite Berry.

De altfel, Mihai Gomoiu, preşedinte al co­operativei agricole Delicious Berry, din judeţul Maramureş, care cultivă peste 40 de hectare cu afin, subliniază că piaţa fructe de pă­dure este în creştere, dar în viitorul pe ter­men scurt şi mediu o mare parte din producţie va fi exportată şi nu dată pe piaţa in­ter­­nă: „Ne îndreptăm în direcţia bună, pentru că s-au înfiinţat multe plantaţii şi tre­buie să vedem cum facem să ne unim for­ţele. Mi-aş dori să vedem cât mai multe fructe de-ale noastre şi pe piaţa românească. Mă doare când văd ce fructe frumoase tri­mi­­tem la export şi când merg în magazine ve­dem ce fructe găsim în ţară“.

El s-a întors din străinătate după mai bine de două decenii, pentru că a văzut potenţial să-şi facă propriul business în România. Ulterior, a înfiinţat o cooperativă şi acum are în plan să treacă la procesare, cu ajutorul unor fonduri europene, după ce a câştigat un proiect de finanţare în 2020.

„Anul acesta începem construcţia pentru o linie de sortare – ambalare şi un depozit şi sperăm să fie gata la sfârşitul anului. În cooperativă ne dorim să ajungem la 150-200 de hectare cultivate anul viitor şi în continuare vrem să ne extindem, să ajungem la 300-400 de hectare. Contează foarte mult cantitatea de fructe, pentru că altfel discuţi când te duci pe plan extern să prezinţi oferta”, a spus Mihai Gomoiu, preşedinte, Cooperativa agricolă Delicious Berry.

 

 

Mihai Gomoiu,

preşedinte, cooperativa agricolă Delicious Berry

► Toată lumea vrea să se adune, sună frumos şi tentant, însă problemele apar când ne adunăm şi trebuie să vedem fiecare ce aport aduce, în ce direcţie visează să meargă, căci altfel e uşor să înfiinţezi o cooperativă, dar trebuie să vezi cum desfăşori activitatea companiei în sine ca la finalul zilei toată lumea să fie mulţumită. 

► În medie, la un hectar de afine sunt produse 12-15 tone de fructe. Investiţia iniţială în afin este de 25.000 de euro/ hectar.

► Piaţa fructelor de pădure este în creştere şi va fi în creştere în continuare, iar o mare parte din producţie va fi xportată, pentru că s-au înfiinţat multe plantaţii în ultimii 2-3 ani şi acum intră pe rod.

 

Ionuţ Anisia,

chief of operations, Elite Berry

► Pentru afin, Duke este cel mai bun soi timpuriu, dar Hannahís Choise este productiv şi creşte foarte repede, Bluecrop, de asemenea, este productiv, însă de mijlocul sezonului, şi preţul de vânzare al fructelor este mic, pentru că intrăm în concurenţă cu polonezii care produc foarte mult. Pentru Elliot este cerere foarte mare, este productiv, dar puţin problematic căci e acrişor şi recoltarea se face la sfârşitul sezonului. Au mai apărut soiuri noi la afin, din America, mai productive, mai gustoase, dar mai scumpe, preţul fiind de 3,7 euro/răsad.

► La nivelul ţării sunt peste 2.000 de hectare cultivate cu fructe de pădure şi câteva sute de producători, pentru că sunt multe plantaţii mici.

► Acum 3 ani, 100% din producţia noastră mergea la export, dar de doi ani încoace cel puţin 50% din producţie o vindem intern. Piaţa românească creşte anual cu peste 10%.

 

 

Laurenţiu Mihăilă,

administrator, Laurenţiu Mihăilă II

► În Ţara Făgăraşului sunt foarte multe plantaţii de afin, pentru că la noi se dezvoltă foarte bine cultura de afin. Fără un PH bun al solului, plantele nu se dezvoltă şi nu sunt productive.

► Plntaţiile de alun şi nuc prind teren. Dacă afinul, pe hârtie, e mai profitabil decât alunul, alunul nu necesită forţă de muncă multă, se culege mecanizat, cu 2-3 oameni într-o plantaţie de 10 hectare, pe când la afin, pentru aceeaşi suprafaţă, ai nevoie de 200-300 de culegători.

► O plantaţie de afin e profitabilă, dar profitul nu vine imediat. În următorii ani, cererea de consum o să crească la nivel local şi mondial.