ZF 25 de ani. De la Brexit la Grexit: cum a depăşit Grecia „tentaţia“ de a părăsi Uniunea Europeană, în euforia retragerii Marii Britanii din această structură?

♦ După Brexit au apărut norii unui potenţial Grexit, adică eventuala ieşire a Greciei din Uniunea Europeană ♦ Curând după votul din 2016 a apărut şi termenul „Frexit“, introdus în limbajul de criză de Marine Le Pen, preşedintele Frontului Naţional la acea vreme, un partid politic xenofob şi anti-UE din Franţa.

„Grexit“, „Frexit“ şi alte derivate similare au devenit cuvintele momentului în vara anului 2016 după ce britanicii au dat tonul indepe­ndenţei faţă de Uniunea Europeană şi au votat majoritar pentru a ieşi din această structură. „Brexit“ a fost intitulată această mişcare, iar ulterior şi alte state au început să pună în discuţie o strategie similară.

După Brexit au apărut astfel norii unui potenţial Grexit, adică eventuala ieşire a Greciei din Uniunea Europeană, care, în cele din urmă, nu a avut loc. Pentru bancherii europeni, ieşirea Greciei din zona euro nu ar fi fost un eveniment cu un impact la fel de mare precum cel al ieşirii Marii Britanii, considerată o componentă mult mai importantă în ecosistemul european.

Grecia era o economie mică, periferică, din zona euro. Marea Britanie, care nu făcea parte din zona euro, era însă una dintre cele mai mari economii europene şi un important centru financiar al lumii. Grexitul ar fi adus pentru greci o suferinţă similară cu cei cinci ani anteriori de criză şi de austeritate, potrivit oficialilor europeni.

Ajutorul de 204 miliarde de euro acordat Greciei din 2010 de către partenerii săi din zona euro a ajutat la prevenirea spargerii zonei euro prin Grexit şi la consolidarea stabilităţii financiare a ţării. Fostul ministru german de finanţe Wolfgang Schauble, considerat arhitectul austerităţii din ţările din zona euro afectate de criză, a declarat la un moment dat, în cadrul unui interviu acordat Financial Times, că Grecia ar fi trebuit să ia o pauză de zece ani de la bloc, el recunoscând că a lansat ideea unui Grexit temporar cu Giorgios Papaconstantinou, ministru grec de finanţe în perioada 2009-2011.

Pe 23 iunie 2016, Marea Britanie decidea printr-un referendum să părăsească Uniunea Europeană, trimiţând unde de şoc la nivelul întregului continent. Brexitul s-a parafat oficial pe 31 ianuarie 2020. Cei care au votat pentru ieşirea din UE şi-au bazat susţinerea pentru Brexit pe o varietate de factori, printre care criza datoriilor de pe continent, imigraţia, terorismul şi impactul perceput drept negativ al birocraţiei Bruxelles-ului asupra economiei britanice.

Curând după votul din 2016 a apărut şi termenul „Frexit“, introdus în limbajul de criză de Marine Le Pen, preşedintele Frontului Naţional la acea vreme, un partid politic xenofob şi antiUE din Franţa. Ea a fost, de altfel, singura care a cerut ca Franţa să iasă din zona euro, mizând pe exasperarea produsă de criza grecească şi pe succesul referendumului propus de Cameron pentru ieşirea Marii Britanii din UE.