ZF 25 de ani. Brexit: de la şoc şi ameninţare pentru Uniunea Europeană la un precedent neatrăgător pentru statele membre ale blocului. Către reapropiere după divorţ?

Pe 23 iunie 2016, Marea Britanie decidea printr-un referendum să părăsească Uniunea Europeană, trimiţând unde de şoc la nivelul întregului continent. Brexitul a avut loc pe 31 ianuarie 2020.

Cei care au votat pentru ieşirea din UE şi-au bazat susţinerea pentru Brexit pe o varietate de factori, printre care criza datoriilor de pe continent, imigraţia, terorismul şi impactul perceput drept negativ al birocraţiei Bruxelles-ului asupra economiei britanice.

Marea Britanie nu privea cu ochi buni proiectele UE, despre care tabăra celor care au susţinut exit-ul simţeau că ameninţă suveranitatea ţării. Ţara a rămas în afara uniunii monetare a UE, precum şi în afara spaţiului Schengen.

Unele instituţii de stat au susţinut argumentele economice ale taberei celor care s-au opus Brexitului: guvernatorul Băncii Angliei Mark Carney a declarat că Brexitul este „cel mai mare risc intern la adresa stabilităţii financiare“ în martie 2016, iar în luna următoare Trezoreria a anticipat daune de durată pentru economie.

În Europa, mulţi au considerat Brexitul la vremea respectivă drept un semnal de alarmă pentru bloc.

Norbert Rottgen, membru al Uniunii Creştin-Democrate conduse de cancelarul german Angela Merkel, a catalogat ieşirea Marii Britanii din UE drept „cea mai mare catastrofă din istoria integrării europene“. Brexitul este un „semnal de alarmă“ pentru UE, declara la rândul ei Merkel. Europa trebuie să reacţioneze printr-o îmbunătăţire a performanţelor, devenind „atractivă, inovativă, un loc bun pentru cercetare şi educaţie. UE trebuie să continue să se reformeze, a afirmat cancelarul german.

Pentru istoricul german Paul Nolte, Brexitul a reprezentat un şoc pentru Europa. Plecarea unui stat membru atât de mare este un act fără precedent, dramatic pentru UE. Şi totuşi, Brexitul ar putea fi un „semnal de alarmă pentru Europa“, declara acesta pentru Deutsche Welle la vremea respectivă.

Cu un membru atât de mare întorcând spatele uniunii, a părut atunci posibil ca şi alte ţări să urmeze o cale similară. Însă când Marea Britanie a fost aruncată în haos economic şi politic în urma deciziei sale, Brexitul a ajuns să pară un precedent neatrăgător. Liderii europeni s-au temut de o posibilă accelerare a mişcărilor eurosceptice în propriile ţări, însă acest lucru nu s-a materializat în întregime.

Un studiu publicat la începutul acestui an, citat de The Guardian, arată că susţinerea pentru ieşirea din UE a slăbit semnificativ la nivelul blocului de la momentul Brexitului.

Frexit, Nexit sau Dexit nu au avut loc. Când Brexitul a început să semene din ce în ce mai puţin cu ce promiseseră susţinătorii acestuia, partidele naţionaliste şi politicienii au părut descurajaţi de la a urma politici anti-UE şi de exit, concentrându-se în schimb asupra politicilor pentru reforme UE din interior.

Dovezile privitoare la impactul negativ al Brexitului asupra economiei britanice s-au tot adunat de-a lungul anilor. Noile controale la graniţe şi restricţiile privind imigraţia au perturbat comerţul şi oferta de forţă de muncă. PIB-ul ţării a încetinit la aproximativ 1,7% în 2018 de la 2,2% în 2016 şi 2,4% în 2017 în condiţiile unui declin accentuat al investiţiilor companiilor. FMI a anticipat că economia britanică va avansa cu 1,3% în 2019 şi cu 1,4% în 2020. În schimb, creşterea a fost de 1,6% în 2019, dar -11% în 2020. PIB-ul şi-a revenit, atingând 7,6% în 2021, înainte de a încetini la 4,1% în 2022.

Deşi deprecierea lirei sterline după Brexit a ajutat exportatorii ţării, scumpirea importurilor a fost transferată către consumatori, cu un impact semnificativ asupra ratei anuale a inflaţiei.

Ca şi în cazul altor ţări, există numeroşi factori în spatele problemelor economice ale Marii Britanii, însă există aproape un consens în rândul economiştilor că Brexitul a accentuat aceste probleme.

Mai multe sectoare ale economiei britanice suferă de penurii severe de forţă de muncă. Şi alte ţări au probleme similare, însă acestea sunt deosebit de acute în Marea Britanie. Fermele britanice nu se mai bazează pe muncitori români sau polonezi, ci pe o forţă de muncă strict controlată din Asia centrală. În pofida promisiunilor făcute de Brexiteri, numărul imigranţilor nu a scăzut, ci dimpotrivă de fapt, notează Le Monde.

Politic, problema Brexitului pare clară în Marea Britanie, majoritatea britanicilor considerând că ieşirea din UE a fost un eşec.

Chiar în această lună, sute de britanici s-au strâns în centrul Londrei cerând ca Marea Britanie să se realăture blocului, potrivit France24.com.

În ultima vreme, relaţiile dintre Marea Britanie şi Europa sunt tot mai apropiate. Premierul Rishi Sunak a schimbat fundamental natura relaţiilor post-Brexit, notează Politico.

Acesta şi preşedintele francez Emmanuel Macron au anunţat un pachet de 478 milioane de lire sterline pentru a descuraja trecerea migranţilor prin Canalul Mânecii. Marea Britanie a semnat de asemenea un memorandum de înţelegere cu Bruxelles-ul privind cooperarea la nivel de reglementare în sectorul serviciilor financiare, iar în această lună s-a realăturat programelor Horizon şi Copernicus ale UE.

Urmează un acord de cooperare între guvernul britanic şi agenţia de protecţie a graniţelor UE Frontex.

Sunak va întâmpina obstacole majore pentru a rămâne în funcţie în cadrul alegerilor generale aşteptate anul viitor. Însă opozantul său, Keir Starmer, a arătat clar că şi el doreşte o cooperare mai strânsă cu Europa dacă va ajunge la putere.