ZF 25 de ani. Radu Timiş, fondatorul Cris-Tim, un grup cu afaceri de peste 200 mil. euro: Am avut pe masă oferte de vânzare de nerefuzat. Dar ce să facem cu un cont în bancă?

Cristina şi Radu Timiş au pus bazele Cris-Tim  în urmă cu 31 de ani, începând cu un mic magazin alimentar şi trecând ulterior la producţie, asta după ce nu s-au dat batuţi având în vedere că pierduseră deja două pariuri de business. Astăzi, grupul are afaceri de peste 200 de milioane de euro anual şi este activ în producţia de mezeluri, lactate, ready-meal, vinuri, dar şi în turism. În plus, Cristina şi Radu Timiş şi-au implicat şi copiii în business, iar fiul cel mare Radu Timiş Jr. este CEO  al grupului.

„Am avut pe masă oferte de vânzare de nerefuzat. Dar ce să facem cu un cont în bancă? Care mai e frumuseţea vieţii?! Compania asta este viaţa noastră, copiii sunt ca o prelungire a ta, ei fac lucrurile chiar mai bine decât tine. Sfatul meu pe care-l dau nu doar copiilor mei, ei îl ştiu deja, este nu renunţa niciodată. Copiii mei ne-au văzut capacitatea extraordinară de a ne ridica şi de a o lua de la capăt, indiferent de situaţie/criză“, a spus Radu Timiş, care adaugă că din fiecare greşeală este o oportunitate de învăţare, iar după ce preiei ce e important mergi mai departe. Conform datelor ZF, inclusiv gigantul Smithfield a bătut la uşa Cris-Tim în vederea unui parteneriat. Însă, astăzi Cris-Tim continuă să fie una dintre cele mai mari afaceri de familie din România. Pe segmentul de mezeluri grupul are în portofoliu brandurile Cris-Tim, Salam Săsesc, Matache Măcelaru, Obrăjori, iar pe segmentul de lactate cu brandul Cris-Tim. În vinuri, grupul are brandul Casa Timiş, aşa cum se numeşte şi conacul din Chiţorani renovat şi dat în circuitul turistic de către familia Timiş.

„Ca lecţie de antreprenoriat (pentru copii - n.red.) - să aibă încredere în ei, să aibă curaj. O spun adesea, noi facem un pas şi Dumnezeu îi face pe următorii nouă. Nu ai voie să renunţi, dacă simţi că nu mai poţi, nu mai vrei, mai aşteaptă cinci minute“, a continuat Radu Timiş. În urmă cu 25 de ani, când apărea prima ediţie a Ziarului Financiar, Cris-Tim se lupta să devină lider, poziţie pe care se află acum, după cum spune antreprenorul.

„S-a plecat de la zero într-o industrie care era aproape terminată, dar care în 25 de ani a devenit supercompetitivă şi în care am devenit lideri, când afacerea avea 11 ani. şi am rămas acolo. Să te menţii este cel mai greu, pot spune asta retrospectiv, comparând greul începutului cu provocările permanente şi crizele prin care am trecut din momentul în care am devenit lideri încoace“, a mai povestit Radu Timiş, care alături de familia sa deţine un grup cu circa 2.500 de angajaţi. Cât despre evenimentele care au marcat România în ultimii 25 de ani, antreprenorul vorbeşte despre aderarea la Uniunea Europeană şi NATO, dar şi despre cât de evident a fost avansul economic şi social odată cu acestea.

„Pentru afaceri, a venit cu avantajul accesului la alte pieţe, însă problema majoră era să fii pregătit pentru asta la nivel de know-how, mentaliate, tehnologie. Eram în dezavantaj total faţă de companiile multinaţionale, unele cu istoric de sute de ani şi cu prezenţă la nivel mondial“. Odată cu aderarea la UE, Radu Timiş şi-a dat seama  că pentru cel care nu îşi pune la punct businessul la timp, şansele de supravieţuire vor fi foarte mici, deoarece odată cu acest moment, regulile se vor schimba şi vom intra în competiţie directă cu jucătorii mondiali. „În 2004 am luat decizia de a face schimbări în modul de organizare al businessului, am adus manageri de la multinaţionale prezente local“. Pe de altă parte, Radu Timiş spune că este nevoie de predictibilitate, o legislaţie stabilă, aşa cum spun de altfel majoritatea antreprenorilor.

„Totodată, politicul trebuie să conştientizeze că un investitor român, o companiei românească devenită strategică pe plan local, regional sau naţional merită acelaşi tratament ca şi o companie străină care vine să investească în România. Şi atunci trebuie să beneficieze de aceleaşi stimulente ca investitorii străini, dacă face investiţii similare, dacă are un număr de angajaţi, impact economic şi social similare“.

Pe de altă parte, el consideră că odată cu mâncarea exportată livrăm peste hotare valoare, muncă, înţelepciune românească, brand românesc.

„Mediul politic trebuie să asigure un standard de viaţă pentru că oamenii nu mai pleacă neapărat din cauza banilor. Nivelul de trai, educaţia, sistemul sanitar, stabilitatea şi siguranţa populaţiei sunt piloni importanţi pe care românii îi vor lua în considerare. Avem nevoie de un sistem de educaţie adaptat la nevoile de azi, de un sistem de sănătate de încredere“, a mai spus fondatorul Cris-Tim care consideră că toate acestea conduc la o economie infinit mai performantă şi îi vor convinge pe români să rămână în ţară pentru a aduce local valoare adăugată.

Cine alege produsele Cris-Tim se aşază, practic, cu mine la masă, alături de familia mea. Am spus asta mereu. Le vom oferi consumatorilor noştri întotdeauna tot ce este mai bun. Asta este esenţa muncii noastre la Cris-Tim din 1992 încoace.

 

• Povestea Cris-Tim prin ochii lui Radu Timiş la 31 de ani de când a fondat afacerea

În perioada de început, fiecare an a însemnat ceva de la zero - în 1992, primul chioşc, în 1993 al doilea chioşc, în 1994 prima fabrică (cea din Pajura), în 1996 prima carmangerie. În 1996, am avut viziunea că în cinci ani vom fi numărul 1. Nu mă bazam pe nimic, părea o nebunie pentru că existau încă gigantul Comtim şi marile combinate de procesare. Nu am fost  nr. 1 în 5 ani, ci în 7 ani, adică în 2003), eram atunci la nivelul unei producţii de 600 de tone în 300 mp. A urmat deschiderea în Bucureştii Noi a primei fabrici moderne de mezeluri, cu o capacitate de 25 de tone. Atunci am făcut şi primul credit -  cam

2,7 milioane de mărci germane pentru a utila fabrica. Mă gândeam doar când voi da banii înapoi. A apărut prima oportunitate de care vorbeam - proiectul legislativ pentru zonele defavorizate. Aşa că în 1998-1999 am plecat spre zone defavorizate (Filipeştii de Pădure), adică am plecat după oportunităţi.

Apoi în 2002, am lansat salamul săsesc. A fost acel gen de şut în fund galactic, care te propulsează în vârf, am devenit liderii de piaţă în 2003 şi am rămas acolo de atunci. A început competiţia permanentă şi dorinţa de a ne menţine numărul 1.

 

• Care a fost cel mai dificil moment pentru businessul Cris-Tim?

Succesul au fost de fapt succesiune de mici succese, am luat-o de la zero, aşa că nu puteam face paşi foarte mari. Am plecat de fapt de  la -700 de dolari, primii bani cu care am pornit, am crescut, am şi pierdut apoi iar am urcat.  După primele trei luni de la deschiderea primului chioşc, am fost pe plus.

Am trecut prin momente cu margini de 50% la mezeluri, în primii ani după 1990, dar şi momente când afacerea nu a mai avut nici o profitabilitate şi eram pe pierderi - anii crizei financiare din 2007-2008.

Cel mai dificil a fost în contextul crizei financiare din 2007-2008. în februarie 2009, am revenit la conducerea executivă a companiei, după ce am schimbat două garnituri de manageri. Nu s-au pliat pe viziunea, ideile, atitudinea, ritmul si stilul companiei CrisTim. Am revenit atunci în business 100%, am început să coordonez cam tot - producţie, logistică, vânzări, achiziţii, ca la începuturi, când eram one man show.

Mai întâi de toate, a trebuit să însănătoşesc afacerea, care în primul an de criză înregistra deja pierderi de peste jumătate de milion de euro. Am restructurat şi eficientizat, astfel că în doi ani am reuşit să creştem productivitatea per angajat de patru ori şi am revenit pe profit. Am dublat măsurile de optimizare cu noi linii de business, dar nu în sensul unei diversificări eterogene, ci al unei complementarităţi. Eram într-o paradigmă economică nouă, în care rege nu păreau să mai fie nici „cash-ul“, nici profitul, ci antreprenorul care reuşea cu înţelepciune să scadă costurile.

Nu au lipsit nici mutări contra curentului, cum a fost lansarea Green Label, produse cu valoare adăugată mare, dar sănătoase, deşi, piaţa sensibilă la preţ cerea produse ieftine, deci cu valoare adăugată mică.

La T0 habar nu aveam ce înseamnă succes. Succesul a fost pentru noi de fapt un tunel, prin care nu vedeam decât înainte, mai departe şi mai departe... însă cel mai mare succes rămâne  familia mea.

 

• Povestea antreprenorului din spatele Cris-Tim in câteva propoziţii

Cine alege produsele Cris-Tim se aşază, practic, cu mine la masă, alături de familia mea. Am spus asta mereu. Le vom oferi consumatorilor noştri întotdeauna tot ce este mai bun. Asta este esenţa muncii noastre la CrisTim din 1992 încoace.

Nu am gândit niciodata pe termen scurt acest business, asa că le-am luat pe toate cum au venit şi am încercat să ieşim cu bine din provocări, ţinându-ne de vis şi de viziunea ataşată muncii noastre - un business pentru 100 de ani.

Înainte de CrisTim am pierdut de două ori totul...a treia oară era deja vorba de  supravieţuire, nu de a face business. Nu aveam slujbe nici eu, nici soţia, nu aveam, nimic al nostru. Dar cu cât a fost mai greu, cu atât şi evoluţia a fost mai rapidă. Axioma nu este aceea că trebuie să-ţi fie foarte greu ca să-ţi fie foarte bine, dar acesta a fost, iată, drumul nostru.

Am avut un vis, nu am renunţat, iar în teren, am mers pe o strategie a oportunităţilor, pas cu pas. Visul a fost să le dăm oamenilor o mâncare cât mai bună. Iar dacă la începutul afacerii „mai bună“ a însemnat mai gustoasă, mai calitativă, în ultimii ani, de la lansarea Etichetei curate (2007), mai bun a însemnat mai sănătos, adică fără aditivi şi fără conservanţi.

Să ai un vis este esenţial. De la vis îţi setezi viziunea şi, cu cât visul este mai mare şi în linie cu universul, cu cât răspunzi la nevoile omului, cu atât devine realizabil. CrisTim este astăzi unul dintre cele mai valoroase branduri româneşti alături de Dacia sau BCR. Face 31 de ani anul acesta, este un adult tânăr, plin de forţă, de vise legate de ceea ce are în faţă.