Destrămarea fostei USL nu înseamnă că ceea ce trebuia/trebuie făcut în materie de politici economice sau sociale nu mai este de actualitate, ci doar că aceste sarcini vor fi în coordonarea altcuiva. Liviu Voinea la Finanţe sau Constantin Niţă la Economie nu vor avea mai puţine bătăi de cap decât Daniel Chiţoiu sau Andrei Gerea. Nevoia de reforme structurale nu va fi mai puţin stringentă mâine decât astăzi, obligaţia de menţinere în frâu a deficitului bugetar, de eliminare a pierderilor din companiile de stat sau de majorare a veniturilor la buget - toate acestea vor fi un refren care va strica fiecare dimineaţă de lucru a unui ministru responsabil cu zona economică, din prima şi până în ultima zi a mandatului său.
Lucrurile sunt mai complicate pe zona ministerelor finanţelor şi economiei pentru că aici se va aduna bună parte din presiunea guvernării, mai ales a unei guvernări ce va avea nevoie de mulţi bani. La Economie trebuie eliminate pierderile impresionante ale societăţilor de stat, trebuie continuate privatizările şi listările pentru că acordul cu FMI continuă, dar chiar şi în absenţa acestuia cale de mijloc nu prea există.
Pe zona gestionată de Ministerul Finanţelor, de felul în care este rezolvată problema colectărilor la buget depind şi alte proiecte guvernamentale, cum ar fi intenţia de reducere a contribuţiilor sociale. Consolidarea fiscală, atenţia sporită la calitatea cheltuielilor nu sunt necesităţi care dispar. Aşa cum mediul economic va avea permanent nevoie de predictabilitate, mediul politic va fi permanent presat să găsească echilibrul între necesităţile statului şi cele ale mediului privat.
În fond, după cum spune Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), mediul de afaceri vrea stabilitate politică, dar companiile din România nu vor face mai puţine şaibe dacă există probleme la nivelul Guvernului. Trebuie spus însă că, dacă incertitudinea politică s-ar prelungi, există un risc de depreciere pentru leu şi chiar de creştere a costului împrumuturilor, chiar dacă specialiştii nu sunt temători deocamdată şi, după cum arată o analiză a Erste Bank, există o probabilitate ridicată pentru o tranziţie fără probleme către următorul guvern.
Însă alte analize pendulează, iar analiştii ING avertizau ieri că, odată cu schimbarea configuraţiei guvernamentale a crescut şi riscul ruperii acordului cu FMI, ceea ce, în actuala conjunctură economică mondială, ar putea fi riscant. Însă, indiferent de ce spun analizele, problemele care au fost amânate în guvernarea USL sau promisiunile făcute rămân în sarcina guvernului viitor. La Ministerul Economiei – cu sau fără un acord cu FMI - rămâne imensa problemă a Oltchim, rămâne situaţia dificilă siderurgiei, costul în creştere al energiei care pune în dificultate întreaga industrie.
De asemenea, problema companiilor din energie ce ar urma să fie listate rămâne în atenţie. Iată că justiţia a decis reintrarea Hidroelectrica în insolvenţă, ceea ce face greu de crezut că termenul listării, luna iunie, va mai putea fi respectat. În cazul complexului Oltenia evaluarea rezervelor de cărbune va dura cel puţin până la jumătatea anului, astfel că termenul convenit cu FMI privind listarea nu va fi nici el respectat, după cum a admis directorul general al companiei Laurenţiu Ciurel.
Pe lângă aceste problem punctuale, rămâne însă şi sarcina cu bătaie lungă de alcătuire a unui program de reindustrializare a României, în condiţiile în care la nivelul Uniunii Europene se discută despre creşterea ponderii industriei în PIB-ul UE de la 16% în prezent la 20% în 2020. AOAR cere de ani de zile o astfel de dezbatere, ea începuse la nivelul Ministerului Economiei în timpul lui Varujan Vosganian, dar lucrurile trenează, timp în care, după cum se plâng oamenii de afaceri, România exportă fier vechi şi importă oţel-beton sau face prelucrare primară a petrolului şi importă garnituri de cauciuc.
La nivelul Ministerului Finanţelor rămân, de asemenea, obligaţiile de zi cu zi şi promisiunile.
Problema menţinerii în frâu a deficitului bugetar, mai ales că suntem într-un an electoral, trebuie să fie continuu în atenţia Finanţelor În al doilea rând, prioritară este colectarea veniturilor la buget de care depinde şi respectarea promisiunii de reducere cu 5% a contribuţiilor sociale la angajator. Anul trecut veniturile statului au scăzut ca pondere în PIB la 32%.
Ce trebuie să urmărească Ministerul Economiei
Listarea unui pachet din acţiunile Electrica care are ca termen finalul lunii mai 2014.
Listarea a 15% din Complexul Energetic Oltenia. Directorul general al companiei Laurenţiu Ciurel spune că ieşirea pe bursă ar putea avea loc după termenul stabilit cu FMI, luna iunie, întrucât evaluarea rezervelor de cărbune va dura cel puţin până la jumătatea anului.
Listarea a 10% din Hidroelectrica care avea ca termen luna iunie. Însă justiţia a decis reintrarea companiei în insolvenţă, ceea ce pune sub semnul întrebării respectarea termenelor.
Vânzarea Cupru Min în condiţiile în care privatizarea companiei a eşuat anul trecut, cele două entităţi interesate Trafigura (Singapore) şi Yildirim (Turcia) nemaidepunând oferte.
Privatizarea Oltchim – o problemă complicată din punct de vedere economic şi social.
Alcătuirea unui program de reindustrializare a României, în condiţiile în care la nivelul Uniunii Europene se discută despre creşterea ponderii industriei în PIB-ul UE de la 16% în prezent la 20% în 2020.
Ce trebuie să urmărească Ministerul Finanţelor
Creşterea încasărilor la bugetul de stat în condiţiile în care veniturile s-au prăbuşit în 2013, ca pondere în PIB, la 32% de la 32,9% în 2012.
Finalizarea procesului de reorganizare a ANAF, în situaţia în care evaziunea fiscală şi încasările slabe dau mari bătăi de cap guvernului, care nu se mai ajunge cu banii.
Ţinerea deficitelor sub control (dacă se poate fără a sacrifica investiţiile).
Finalizarea rescrierii Codului fiscal.
Reducerea CAS cu 5% este o măsură ce fusese promisă mediului de afaceri, dar care a rămas în suspensie după ruperea USL.
Lista miniştrilor interimari
Premierul Victor Ponta a stabilit ce miniştri vor ocupa interimar posturile ministeriale părăsite de PNL până când Parlamentul va vota un nou guvern: Dan Şova – Transporturi; Nicu Bănicioiu - Sănătate; Robert Cazanciuc - Relaţia cu Parlamentul; Rovana Plumb - Ape; Doina Pană - Muncă; Mihnea Costoiu - Cultură; Titus Corlăţean - Românii de pretutindeni. Garbriel Oprea ocupa deja interimatul la Interne.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
