Schimbarea sistemului de tranzacţionare a acţiunilor de pe bursă prin trecerea de la conturi individuale (un cont separat pentru fiecare client al unei firme de brokeraj) la conturi globale (un cont comun pentru mai mulţi clienţi ai unei firme de brokeraj) a făcut mai dificilă verificarea deţinerilor de acţiuni.
Practic, un investitor se poate adresa doar brokerului său care-i furnizează extrase de cont cu ce acţiuni are în portofoliu, dar nu poate verifica dacă brokerul îi spune sau nu adevărul. Firmele de brokeraj sunt controlate strict de către Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), dar chiar şi aşa pot apărea situaţii în care clienţii sunt înşelaţi, cum a fost cel de la agenţia din Deva a Broker Cluj, unde şefa agenţiei a luat banii mai multor clienţi în 2008 şi i-a minţit că deţin acţiuni, sau cel al brokerului fugar Cristian Sima, care a dispărut în octombrie 2012 după ce mai mulţi clienţi ai săi au vrut să-şi recupereze banii şi nu au putut. Până în 2012, înainte de introducerea conturilor globale de tranzacţionare, investitorii puteau verifica la Depozitarul Central dacă extrasul de cont cu deţinerile de acţiuni emis de broker corespunde cu realitatea din portofoliu. Din 2012, însă, odată cu extinderea conturilor globale la toate acţiunile de la bursa din Bucureşti, Depozitarul Central nu mai poate vedea ce persoană deţine acţiunile sau ce persoană le tranzacţionează pentru că tranzacţiile pe bursă se fac dintr-un cont global colectiv ce reuneşte mai mulţi clienţi de la o singură casă de brokeraj.
„Când se tranzacţiona prin conturi individuale, Depozitarul Central putea vedea că, de exemplu, Ionescu deţine 10 acţiuni şi Popescu deţine alte 10 acţiuni. Acum prin conturi globale, la finalul zilei se face doar reconcilierea dintre Depozitarul Central şi broker, adică se verifică dacă totalul de 20 de acţiuni raportate de broker în contul global sunt în cont. Nu mai ştim cine şi câte acţiuni deţine. Singurele evenimente când se primeşte structura acţionariatului de la companii este atunci când se organizează adunările generale ale acţionarilor“, a spus Adriana Tănăsoiu, directorul general al Depozitarului Central.
În România sunt înregistraţi circa 9 milioane de deţinători de acţiuni, conform datelor de la Depozitarul Central, instituţia care se ocupă cu păstrarea în siguranţă a acţiunilor investitorilor în companiile locale listate la bursă.
Majoritatea sunt însă investitori inactivi, aşa-zişi „cuponari“, care au devenit acţionari în urma celor două programe de privatizare în masă din anii ‘90 şi nu au tranzacţionat niciodată pe bursă. Aceştia au acţiunile „parcate“ la Depozitarul Central, iar acţiunile respective nu pot fi vândute decât după ce deţinătorul lor solicită transferul lor la o firmă de brokeraj. Un deţinător de acţiuni poate cere un extras de cont la Depozitarul Central, pe baza cărţii de identitate, prin care vede dacă acţiunile există sau nu în contul lui.
Există însă circa 83.000 de români care au conturi de investiţii deschise la firme de brokeraj, prin care vând sau cumpără acţiuni, potrivit statisticilor Fondului de Compensare a Investitorilor (FCI). Dintre aceştia, însă, mai puţin de 10.000 sunt investitori activi, care tranzacţionează în mod frecvent pe bursă şi îşi urmăresc cu atenţie conturile. Restul şi-au deschis conturi în perioada de boom a bursei (2005-2007) şi au cumpărat acţiuni, după care bursa a scăzut, iar mulţi au lăsat acţiunile „la păstrare“, sperând că preţurile îşi vor reveni şi îşi vor putea recupera banii. Aceste acţiuni sunt ţinute de firmele de brokeraj.
Pentru a verifica dacă acţiunile sunt în contul de tranzacţionare şi dacă extrasul de cont cu deţinerile de acţiuni emis de broker este corect, un investitor se poate adresa Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF). Dacă investitorul are suspiciuni că brokerul nu raportează corect deţinerile poate depune o reclamaţie la ASF, iar autoritatea face un control la sediul brokerilor şi verifică dacă acţiunile sunt sau nu în cont.
„Odată cu trecerea la conturi globale responsabilitatea revine brokerilor. Şi pe pieţele externe este la fel: societatea de brokeraj sau banca-custode este responsabilă pentru ceea ce se întâmplă în contul clientului. De aceea investitorii trebuie să fie bine informaţi şi să aleagă în cunoştinţă de cauză brokerul sau banca cu care lucrează şi în care au încredere“, a mai spus Adriana Tănăsoiu.
Furturile de acţiuni erau destul de frecvente în anii ‘90, când nu exista un singur registru al acţionarilor, ci mai multe, astfel că nimeni nu ştia cu exactitate unde anume sunt ţinute acţiunile sale.
După ce registrele acţionarilor au fost unite şi s-a creat o singură instituţie, Depozitarul Central, riscurile ca acţiunile unui investitor să fie „furate“ au scăzut, iar astfel de cazuri au devenit mult mai rare. Totuşi, ele nu au dispărut în totalitate.
În mai 2009, procurorii au arestat mai multe persoane dintr-o reţea infracţională care a sustras date cu caracter personal de la Depozitarul Central, cu complicitatea unor foşti angajaţi ai instituţiei, pe baza cărora au furat acţiuni de la circa 300 de persoane, pe care le-a vândut apoi pe bursă încasând banii. Reţeaua folosea acte de identitate false.
Cazul Anei Maria Mihăescu, şefa misiunii IFC din România, căreia i-au fost furate acţiuni în valoare de 900.000 de lei doar pe baza unei cărţi de identitate false, demonstrează că în continuare securitatea datelor personale este extrem de redusă şi că oricine dispune de informaţii şi de un act de identitate fals poate cere extrase de cont de la Depozitarul Central, poate vinde acţiuni pe bursă şi poate realiza operaţiuni bancare.
Chiar dacă astfel de cazuri sunt rare şi se întâlnesc şi pe pieţe mai dezvoltate, este important ca autorităţile să ia atitudine şi să creeze pârghii prin care investitorii să fie mai bine protejaţi.
Există două posibilităţi de depozitare a acţiunilor
Depozitarea acţiunilor în secţiunea I-a la Depozitarul Central: pentru cuponari, dar şi pentru investitorii care lucrează cu un broker, dar nu vor să vândă acţiunile. În această secţiune, investitorul se poate adresa Depozitarului Central pentru un extras de cont. Dacă vrea să fie sigur că nimeni nu are acces la acţiunile sale, investitorul poate cere Depozitarului să îi blocheze acţiunile. Pentru a vinde acţiunile, investitorul trebuie să ceară deblocarea acţiunilor.
Pentru a vinde acţiunile, investitorul trebuie să le mute din secţiunea I-a în secţiunea a II-a, denumită şi a brokerilor. Dacă le mută în secţiunea a II-a, acţiunile sunt mutate automat în conturi globale şi nu poate cere extras de cont cu deţinerile decât de la broker.
În ambele cazuri, acţiunile investitorului stau în păstrarea Depozitarului Central, doar că numai în prima secţiune investitorul poate cere de la Depozitar situaţia detaliată a contului.
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 23.09.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels