Ponderea de doar 40% a exporturilor în PIB, care înseamnă întârziere în dezvoltare şi salarii mici, se dovedeşte acum o protecţie pentru economia românească: declinul veniturilor bugetare este mult sub declinul exporturilor.
„Avantajul“ de a fi o economie insuficient modernizată şi mult mai puţin legată de exterior decât cele din Europa de Vest sau chiar faţă de Ungaria, Polonia, Cehia se vede acum pentru România: deşi exporturile au scăzut dramatic, cu 19% pe primele cinci luni, veniturile la buget se ţin bine, fiind pe minus cu doar 3% în aceeaşi perioadă.
Datele de export pe aprilie şi mai sunt şocante. Scădere de 50% în aprilie 2020 faţă de aceeaşi lună din 2019, iar în mai o scădere de „doar“ 40%. Motorul economic al lumii s-a oprit pur şi simplu, iar România nu putea face excepţie. Lanţurile internaţionale de valoare unde sunt integraţi marii exportatori precum Automobile Dacia, Ford, Star Assembly Sebeş (Daimler) sau Sidex Galaţi şi-au încetinit sau chiar oprit funcţionarea, cu consecinţe serioase pe tot globul.
Pe primele cinci luni, scăderea exporturilor totale este de 19%, pe fondul scăderii exporturilor de mijloace de transport cu 22% sau a produselor manufacturate cu 26%. Există însă şi sectoare unde exportul a crescut pe primele cinci luni: alimente şi animale vii, care au crescut cu 14% pe primele cinci luni, până la 2 mld. euro şi cel de băuturi şi tutun, care a crescut cu 40%, până la 600 mil. euro. Aici a contat cererea externă mai mare de alimente şi materii prime alimentare, în condiţiile panicii consumatorilor. Aceste sectoare sunt însă deocamdată prea mici pentru a compensa căderea exporturilor de auto sau alte produse manufacturate.
Căderea exporturilor va antrena în lanţ toată economia pe o pantă negativă. Dar aici intervine gradul de antrenare. Este un fapt cunoscut că cei mai mari exportatori români au de fapt o „amprentă“ mai redusă decât se crede. Dacia şi Ford au mulţi furnizori locali, dar Daimler la Sebeş (cutii de viteză) sau Flextronics la Timişoara (componente pentru calculatoare), companii în top 10 exportatori, sunt practic „insularizate“ faţă de restul economiei, adică folosesc 90% materie primă şi materiale din import şi întorc la export echipamente şi produse care urmează să se integreze în alte ţări în produsul final.
Ca urmare, impactul acestor „insule“ de export în economie este mai mic decât se estimează, aşa încât şi impactul asupra veniturilor bugetare este la rândul sau mai redus.
Scăderea încasărilor la bugetul general consolidat a fost de doar 3% pe primele cinci luni ale anului, de la venituri totale de 124 miliarde de lei în 2019 la 119 miliarde de lei în 2020, arată datele de la Ministerul de Finanţe. În alte economii, unde ponderea exporturilor în PIB este peste 70%-80%, oprirea lanţurilor internaţionale de valoare are un impact mult mai mare asupra PIB-ului şi deci asupra veniturilor bugetare.
Ungaria sau Cehia de exemplu au exporturi de 80% din PIB, iar Olanda de 90% din PIB.
România a avut exporturi de 86 miliarde de euro în 2019, la un PIB de 220 miliarde de euro, deci o pondere de aproape 40%.
Densitatea exporturilor, adică exportul per capita, este de patru ori mai mare în Ungaria decât în România, iar în Germania, care a fost decenii primul exportator al lumii fiind depăşită de curând de China, exportul per capita este de 10 ori mai mare decât în România.
Pe de altă parte, doar creşterea ponderii exporturilor în PIB şi a exportului per capita va aşeza România în viitor în rândul ţărilor dezvoltate, cu un venit per capita aproape de media Uniunea Europeană, faţă de ultimele locuri în prezent.
Însă ruperea lanţurilor internaţionale de valoare îndreaptă reflectorul acum spre exporturile „reale“, adică acele exporturi făcute de firmele cu capital privat românesc, care caută singure pieţe externe, neavându-le asigurate, ca în cazul investitorilor străini. Deocamdată însă, ponderea exporturilor firmelor cu capital privat românesc în total este de doar 25%, chiar în scădere faţă de 30% în 2014.
