Consumul, exporturile şi investiţiile sunt cele trei „locomotive“ care ar trebui să alimenteze creşterea economică a României. Şi, un detaliu important: este nevoie de echilibru între cei trei piloni de creştere. De ce? Deoarece dependenţa de o singură „locomotivă“ poate duce la dezechilibre care sunt foarte greu de gestionat.
Acestea au fost ingredientele-cheie ale mesajului şefei FMI la Bucureşti, Christine Lagarde.
Ceva inedit? Înainte de izbucnirea crizei economice mondiale actuale, timp de zeci de ani, FMI avea ca mesaj principal austeritatea. Acum, FMI a ajuns să vorbească despre consum şi despre creşterea economică, însă care, din păcate, se lasă aşteptată în Europa. În toată istoria relaţiilor României cu FMI programele cereau în primul rând privatizarea şi restructurarea companiilor de stat cu pierderi. Apoi, vorbeau de deficite bugetare. Şi nu insistau pe creşterea economică. Acum s-a schimbat, oarecum, abordarea...
România nu a reuşit până acum să aibă o creştere economică echilibrată, ci a avut o creştere bazată preponderent pe un singur pilon: înainte de criză consumul, acum exporturile. În timp ce investiţiile au rămas pionul sacrificat...
După izbucnirea crizei s-au lansat o serie de discuţii legate de schimbarea modelului de creştere economică, având în vedere că supraîncălzirea economiei în anii care au precedat criza s-a datorat în principal consumului excesiv, realizat pe datorie. Una dintre concluzii a fost necesitatea reluării creşterii economice pe baze sănătoase, care să nu mai creeze dezechilibre externe. România rămâne dependentă de capitalurile străine pentru finanţarea economiei.
Pentru a face faţă crizei, România a devenit în 2009 unul dintre cei mai mari clienţi ai FMI din UE. Şi a experimentat doi ani de ajustări dramatice, concretizate în disponibilizări, tăierea salariilor bugetarilor şi majorarea TVA. Măsurile au lovit în consum şi criza a intrat în prelungiri.
Rezultatul după patru ani de acord cu FMI: România este „macrostabilizată“, dar „letargică“. Au fost doi ani de cădere liberă, în 2009 şi 2010, apoi a venit 2011 cu un avans al PIB de 2,2%, pentru ca anul trecut economia să crească cu doar 0,7%.
Realitatea economică nu a contenit să ia prin surprindere atât instituţiile financiare internaţionale, cât şi autorităţile române, estimările optimiste privind creşterea economică fiind corectate din mers de mai multe ori pe an. Iar creşterea fragilă a economiei a rămas în top pe lista dezamăgirilor FMI. Economia a revenit pe plus, dar întrebarea este când vor simţi românii „ieşirea din criză“, când cifrele seci şi reci ale economiei din statistici vor fi resimţite de oameni în buzunare, în îmbunătăţirea nivelului de trai.
O ţară ca România are nevoie de ritmuri de creştere economică de cel puţin 3-4% pe an pentru a reduce decalajele structurale şi a converge către nivelul de trai din zona euro, după cum au estimat chiar reprezentanţii FMI.
După patru ani de acord cu FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială, redresarea economiei este lentă, privatizările au fost tergiversate, termenele stabilite pentru selecţia managerilor privaţi au fost mult decalate, iar reformele structurale sunt întârziate.
După conferinţa de presă susţinută săptămâna trecută de şefa FMI, la BNR, am avut ocazia să stau faţă în faţă cu Christine Lagarde şi discuţia despre România, despre creşterea economică, a continuat.
FMI s-a remarcat pe parcursul celor două acorduri printr-o anumită flexibilitate în negocierile cu autorităţile române, susţinând în mod constant acordarea de derogări pentru neîndeplinirea ţintelor.
De ce a avut FMI o atitudine mai puţin intransigentă pe parcursul ultimelor două acorduri comparativ cu programele care s-au derulat în perioada care a precedat această criză financiară şi economică mondială, de ce nu a grăbit FMI reformele?
Şefa FMI a răspuns că România a făcut „eforturi majore“ în ultimii patru ani, în special în sfera consolidării fiscale, şi s-au făcut reforme importante, iar sectorul financiar a fost atent monitorizat şi a rămas solid. Au fost reforme structurale aplicate în sectorul energetic - electricitate şi gaze, distribuţia energiei - în curs de implementare, şi s-au început reformele în domeniul privatizării, dar mai sunt „cu siguranţă multe lucruri de făcut“. Un alt domeniu în care sunt necesare investiţii, şi pe care şefa FMI l-a adus în discuţie, este cel al resurselor de energie.
Economia României este stabilizată macro (deficitul bugetar şi deficitul de cont curent s-au ajustat, inflaţia este în scădere...). De ce, totuşi, redresarea este lentă?
Un element important este mediul internaţional, spune şefa FMI. Lagarde consideră că pentru o ţară care a ajuns la nivelul de dezvoltare al României, să aibă parteneri puternici, în creştere, este evident important. Un alt element important sunt fondurile europene, în special pentru infrastructură, care ar trebui să fie utilizate integral. Şefa FMI a amintit că fondurile UE care n-au fost folosite la potenţial maxim ar trebui utilizate pentru a avea mai multe autostrăzi, o infrastructură mai bună, care să asigure un cadru prielnic pentru investiţii în România. Aceste elemente şi investiţiile în energie ar susţine creşterea pieţei interne.
România are nevoie de măsuri de încurajare a creşterii PIB, în special de investiţii publice cu valoare adăugată mare. Analiştii au tot spus că investiţiile, în special în infrastructură, au fost neglijate, ceea ce a lovit direct în capacitatea de redresare a economiei. Iar România are şi o problemă legată de eficienţa cheltuirii banului public.
Relansarea economiei necesită „capitalizare“ la care să participe atât băncile, cât şi statul şi antreprenorii, iar „cercul vicios“ creat între stat, bănci şi clienţi nu este eliminat din cauza lipsei de încredere a băncilor faţă de clienţi, susţin oficialii băncii centrale. Guvernatorul BNR a declarat recent că România trebuie să pună accentul în următorii 10-20 de ani pe macrostabilitate şi pe resursele interne, fiind de preferat o creştere economică de 4% pe termen mai lung, „dacă atât poate economia“, decât un avans de 7% pe o perioadă de câţiva ani.
În primul trimestru din acest an economia a crescut cu 2,2%, peste aşteptări, dar avansul PIB s-a datorat exportului net, în timp ce consumul a revenit în teritoriul negativ, iar investiţiile (formarea brută de capital fix) au scăzut pentru al doilea trimestru consecutiv. În ultimii ani care au precedat criza financiară mondială România a avut o creştere economică bazată preponderent pe “pilonul consum” - consum realizat pe intrari masive de capital si pe datorie. Un astfel de model nu mai este o soluţie “viabilă” având în vedere şi faptul că investitorii au devenit sceptici să mai finanţeze ţări care trăiesc pe datorie.
Noul acord cu FMI, de tip preventiv, va fi unul de reforme structurale şi de consolidare macroeconomică, urmărind în principal disciplina politicilor, precum şi privatizarea şi restructurarea unor companii de stat, după cum a anunţat şefa FMI.
Despre aderarea la zona euro, Lagarde a spus că ar aduce beneficii multiple, dar se pierde instrumentul de politică monetară, aşa că procesul nu trebuie grăbit. “Cel mai bine este să te consolidezi, să ai o creştere sustenabilă, un set solid de reforme structurale înainte de a adera la zona euro, decât să te grăbeşti, să accelerezi procesul de aderare, iar apoi să te regăseşti vulnerabil şi slăbit în faţa şocurilor externe.
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 26.07.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
