ZF 24

Opinie FT: Viitorul aparţine stângii, nu dreptei. „Fără un singur activ sigur şi o adevărată uniune bancară, zona euro va fi în continuare predispusă crizelor financiare.”

Emmanuel Macron, preşedintele Franţei

Emmanuel Macron, preşedintele Franţei

Autor: Catalina Apostoiu

26.02.2019, 19:30 605

Deocamdată, cei de dreapta au succes, dar ascensiunea lor este autolimitantă, scrie Wolgfang Munchau, editorialist la Financial Times.

Fostul premier italian Matteo Renzi se pregăteşte să-şi constituie propria mişcare politică de centru, cu multe asemănări cu La Republique en Marche a lui Emmanuel Macron. În Marea Britanie, un nou grup de centru stârneşte de asemenea entuziasm, deşi din motive diferite. Pro-europenii liberali nu renunţă cu siguranţă uşor. Dar perspectivele nu par bune pentru mulţi dintre aceştia.

Democraţia liberală este în declin şi nu fără motiv. Regimurile liberale s-au dovedit incapabile să rezolve problemele care au decurs direct din politici liberale ca reducerile de taxe, consolidarea fiscală şi dereglementarea; instabilitatea financiară persistentă şi consecinţele sale economice; o nesiguranţă în creştere în rândul celor cu venituri mai mici, agravată de schimbările tehnologice şi politicile deschise imigraţiei; şi eşecurile de coordonare a politicilor.

În momentul izbucnirii crizei financiare, guvernele din Europa Continentală nu au preluat controlul deplin asupra sistemelor lor bancare, nu au luat măsuri suficient de dure cu privire la bonusuri sau impus taxe asupra tranzacţiilor financiare. Nu au majorat taxele pe venit şi corporate pentru a contrabalansa reducerile cheltuielilor din sectorul public. Nu au înăsprit politicile privitoare la imigraţie.

Datele economice obiş­nuite nu reflectă modul în care vieţile celor cu venituri mai mici s-au schimbat în ulti­mele două decenii. Stag­narea venitu­rilor reale dispo­nibile contează, dar în egală măsură contează şi siguranţa diminuată a locului de muncă şi accesul redus la pieţele de credit şi credite ipotecare.

„Mă aştept ca respingerea liberalismului să se producă în etape”, scrie editorialistul FT. „Suntem în prima etapă, cea a antiimigraţiei trumpiene. Imigraţia implică beneficii eco­nomice nete, mai ales pe termen lung. Dar aceasta implică şi perdanţi, atât reali, cât şi imaginari. Decizia cancelarului Angela Merkel de deschidere a graniţelor Germaniei în faţa a 1 milion de refugiaţi în 2015 a fost justificată din perspectivă etică, şi sunt sigur că va aduce beneficii pe termen lung. Decizia s-a soldat însă cu o criză pentru că Merkel nu şi-a pregătit ţara politic”, scrie Munchau.

Euro a fost la rândul său o construcţie liberală de vremuri bune. Odată ce a lovit criza, politicienii au luat minimul de măsuri pentru a-i asigura supravieţuirea, dar nu au soluţionat problemele de bază. „Fără un singur activ sigur şi o adevărată uniune bancară, zona euro va fi în continuare predispusă crizelor financiare”, avertizează editorialistul FT.

Democraţia liberală a avut succes în a dărâma barierele comerciale, a proteja drepturile omului şi a genera societăţi deschise. Şi totuşi, incapacitatea de a controla consecinţele sociale şi economice ale unor astfel de politici au făcut ca regimurile liberale să fie inerent instabile.

Deocamdată, dreapta prosperă pe baza opoziţiei faţă de imigraţie. Dar ascensiunea acesteia este autolimitantă din două motive, scrie Munchau.

Mai întâi, politicile de dreapta nu au succes nici pe baza propriilor termeni înguşti. În al doilea rând, problema imigraţiei va fi în scurt timp devansată ca importanţă de alte probleme.

Mediul politic favorizează stânga radicală în detrimentul dreptei radicale. Dreapta nu este interesată de sărăcie şi respinge problema schimbărilor climatic. Poate că unii populişti de dreapta vorbesc limba claselor muncitoare, dar probabilitatea ca stânga să producă rezultate este mai mare, scrie editorialistul FT.

Cea mai tare politică a stângii va fi taxa de 70% propusă de Alexandria Ocasio-Cortez, devenită recent membră a Congresului american. Nu cifra contează, ci determinarea de a inversa o tendinţă de 30 de ani către diminuarea taxării veniturilor şi profiturilor foarte mari.

O astfel de politică s-ar solda cu daune colaterale cu siguranţă. Dar din perspectiva stângii radicale, daunele colaterale reprezintă o promisiune, nu o ameninţare.

Am păşit într-o eră care va favoriza radicalismul în detrimentul moderaţiei şi stânga în detrimentul dreptei. Aceasta nu va fi era lui Donald Trump, scrie Munchau.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO