Am apreciat in mod deosebit, deschiderea la dialog privind regandirea programului de guvernarea a domnului profesor Cristian Socol.
Cred ca o discutie constructiva trebuie sa fie orientata in primul rand asupra a ceea ce e de facut de acum inainte.
De aceea ma voi abtine - pe cit posibil- in a fi critic si a vorbi despre raul deja facut, intelegand ca, asa cum precizeaza domnul profesor Socol, partidul de guvernare si-a asumat riscul politic de aplicare a propriei viziuni.
Sunt de acord si am exprimat aceasta opinie inca inainte de aparitia programului de guvernare, ca actualul model de crestere economica romaneasca „de tip low cost si low value added“ nu mai poate functiona.
Domnul profesor Socol mentioneaza insa numai o parte a ecuatiei, necesitatea de iesire din“statutul de economie low cost“ fara a mentiona ca aceasta nu este posibil decit prin crearea surselor pentru plata unor salarii mai mari intr-o economie orientata catre producere de valoare adaugata crescuta.
Deci conditia prealabila a inlaturarii modelului „low cost“ este iesirea din statutul de economie „low value added“.
Cred ca acest lucru nu e posibil atunci cand tai alocarile bugetare pentru investitii si modernizare si te duci numai spre rezolvarea partii usoare a ecuatiei: crestereea salariilor (nebazata pe niciun fel de criterii de productivitate, competente etc).
Motivarea ideologica a acestei abordari pare sa fie bazata pe credinta ca „exploatarea muncii“ este atat de mare in economia romaneasca incat sursa pentru inlaturarea „low-cost-ului“ este in „a lua de la bogati si a da saracilor“.
Respingerea de catre societate a tuturor initiativelor guvernamentale de modificare a legislatiei fiscale exprima faptul ca acest rationament este gresit si ca de fapt: „de unde nu e, nu ai ce da“. O economie „low value added“ , in care aproape 50% din firmele existente au capitaluri negative, nu poate suporta cresteri exorbitante ale costurilor, respectiv iesirea din statutul low cost.
Exista consens in societatea romaneasca asupra faptului ca salariile trebuiesc crescute. Credinta ca sursa cresterii o poate constitui numai schimbarea modului cum se repartizeaza valoarea nou create intre munca si capital tocmai a fost infirmata prin incercarea de aplicare a terapiei de soc de care vorbeste domnul profesor Socol.
P.S. Zero impozit pe venit pentru salarii mai mici de 2.000 lei poate fi in acest context o prioritate, cu mentiunea ca, ne place sau nu, aplicarea ei va impinge in sus toate salariile sau va necesita reducerea impozitarii pe munca in plan mult mai general.
Ceea ce nu numai ca nu ar fi rau deloc, dar este chiar necesar.
Opiniile din prezentul articol nu angajeaza in niciun fel institutiile cu care este asociat autorul.
Florin Pogonaru este Presedinte AOAR
