Codul Fiscal aduce o relaxare fiscală, dar în acelaşi timp Codul de Procedură penală înăspreşte procedurile fiscale de administrare a veniturilor statului, a spus Niculae Done, partener Senior, Servicii de Asistenţă Fiscală, KPMG in Romania, la conferinţa Relaxare fiscală, litigii şi amnistie in 2016. Cu ce preţ?.
”Codul Fiscal îţi dă, Codul de Procedură Fiscală îţi ea. Am constatat că pe perioada desfăşurării inspecţiei există tendinţa de a o transforma în investigaţie financiară şi de acolo e un pas mic până la investigaţie penală.”
Sunt sigur că asistaţi la derulări de inspecţii fiscale. Odată consemnată începerea controlului, perioada de prescripţie să suspendă. Termenele practic se extind. Sunt controale începute acum 1-2 ani, iar perioada e încă în termen de prescripţie. E doar o începere scriptică, nu faptică a controlului.
Carta Contribuabilului, de la ANAF, conţine drepturile şi obligaţiile. E bine să facem uz de ele.
Alte declaraţii ale lui Niculae Done:
Inspecţiile fiscale. Sunt controale încrucişate, cu clienţii şi furnizorii. Nu doar operaţiunea cu clientul si furnizorul direct. Obiectivele organului fiscal sunt tranzacţiile, punctele, etapele pe tot lanţul economic. Este o europenizare a obiectului tranzacţiei fiscale. Cine a intrat primul în tranzacţie şi cine e ultimul, tot lanţul economic.
Schimbul de informaţii. Tratatele privind evitarea dublei impuneri conţin date despre schimbul de informaţii.
Suspendarea inspecţiei fiscale prelungeşte iar perioada de prescriţie. Trebuie înţelese motivele ei pentru că există tendinţa de a se solicita note explicative, întrebări despre tranzacţii.
Sunt analizate fluxuri financiare, de ce, de unde, cu ce scop, de ce suportă compania dobânzi, de ce foloseşte un cash pooling.
Atenţie la măsurile asigurătorii. Ele pot fi atacate.
Atenţie la penalităţile de nedeclarare, nu sunt de intârziere la plată.
Atenţie la data începerii prescripţiei, e de la 1 iulie anul următor.
S-a schimbat dramatic obiectul inspecţiei fiscale. Contabilitatea reprezintă obiect al inspecţiei. Sunt două sisteme reglementete la noi, cel bazat pe IFRS şi cel bazat pe regulile contabile româneşti. Dar sunt companii care folosesc translatări de informaţii dintr-un sistem contabil străin în cel românesc. Avem cazuri în care compania a folosit tratamentele contabile ca bază pentru tratamente fiscale şi are probleme serioase. De exemplu la bonusurile pentru stimularea vânzărilor.
Manualul de politici contabile trebuie să descrie toate tranzacţiile şi operaţiunile din contabilitate. Au fost cazuri în care inspectorii au cerut manualul şi apoi au cerut registrul-jurnal şi acolo tratamentul era total altul.
In timpul inspecţiei, inspectorii incearcă să vadă întreaga imagine a tranzacţiei, dar când iau hotărâri văd operaţiunea doar pe jumătate. De exemplu, dacă văd o cheltuială şi spun că trebuia o reducere de venituri, ei se vor opri la a trata cheltuiala ca nedeductibilă.
Cel mai greu e să munceşti cu mintea omului. Dar există şi instituţii şi oameni în ANAF care inteleg să aplice legea aşa cum e ea. Nu în avantajul statului sau al contribuabilului.
