ZF 24

Ministerul Marilor Întrebări

Ministerul Marilor Întrebări

Autor: Iulian Anghel

12.01.2014, 15:40 1669

De ce societăţile democratice sunt bogate, iar cele dictatoriale sau cu o democraţie îndoielnică sunt sărace?

De ce societăţile în care justiţia nu este influenţată, sau nu într-atât încât să nu mai însemne nimic, sunt mai aşezate decât cele în care dreptatea este împărţită după gustul şefului de trib?

De ce România este atât de prost văzută peste graniţele ei, deşi are o neasemuită varietate de peisaje – “oraşe, ape, munţi, plante, animale…total”?

De ce oamenii fug de aici cu miile şi zecile de mii, cu legiunile, dacă trăiesc în “Grădina Maicii Domnului?”

De ce oamenii de aici au privirea mai înnegurată decât în alte părţi?

De ce librăriile şi sălile de lectură ale bibliotecilor publice din sunt aproape goale, iar crâşmele pline?

De ce trebuie să contribui la fondul clasei?

De ce trebuie să dau şpagă la doctor?

De ce oamenii de aici sunt mai bolnavi decât în alte părţi şi trăiesc mai puţin?

De ce oamenii ajung la bătrâneţe să cerşească pe stradă, iar celor din azil li se fură mâncarea?

De ce fac cinci ore cu trenul de la Bucureşti la Tecuci, pe o distanţă de nici 300 de kilometri?

 De ce ce pun eu şi alţii întrebări precum: de ce nu s-a întâlnit Victor Ponta cu Victoria Nuland - când astfel de întrebări nu ar trebui să existe?

Dar oare sunt bune întrebările de mai sus?

Nu am greşit?

Nu cumva nu am răspunsuri bune pentru că nici nu pun întrebări bune?

Poate ar trebui să mă întreb, dimpotrivă: cum îşi permite Victoria Nuland să ceară socoteală despre ce se întâmplă aici, nu a auzit ea de nemestecul în treburile interne ale statelor?

Cum îşi permite Germania să se opună aderării României la Schengen când securizarea graniţelor a fost făcută o un consorţiu german?

Cum poate fi cancelarul german, o femeie din Est, atât de insensibilă la suferinţele şi frustrările foştilor tovarăşi de lagăr comunist?

Cum uită societatea din vest ceea ce e ştiut din Secolul Luminilor, anume că toţi oamenii sunt egali nu doar în trup, ci şi în spirit?

Cum îşi permit francezii să uite că suntem cu toţii de gintă latină?

Cum îşi permit colonialiştii britanici să spună că îi invadăm, de vreme ce suntem singurul popor din lume care nu a invadat pe nimeni?

 

Au trecut 25 de ani de la Revoluţie. Unii dintre copii născuţi în acel an au şi ei copii acum. Cei care au fost la baricade sunt acum la pensie, probabil. Sau pe alte meleaguri unde nu e nici întristare nici suferinţă.

Dar noi cu toţii  cei de aici – bătrâni şi tineri - băltim. Nu ştim ce este cu noi – cei mai mulţi dintre noi - suntem trişti că alţii nu ne văd aşa cum vrem, şi pe bună dreptate suntem supăraţi. Când nu ne pasă de asta nu avem bani decât de o plimbare în Cişmigiu.

Ne este teama.

Nu avem un proiect de ţară pentru că avem tot felul de departamente si ministere degeaba, dar nu şi un minister al marilor întrebări.

Integrarea în UE a fost o şansă uriaşă pe care am fructificat-o, din fericire.

Dar mai departe?

Noi ce vrem?

Noi spre ce ne îndreptăm?

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO