Profeţia s-a împlinit. Un an şi ceva mai târziu, cei mai sceptici dintre noi, care am bombănit în timpul alegerilor prezidenţiale din 2014 că exercităm un anti-vot, votând o carcasă goală şi manevrabilă, doar ca să scăpăm de un ticălos, simţim gustul amar al enervantului „v-am zis noi”. După ce a ratat aproape toate momentele importante de a vorbi, Klaus Iohannis îl ratează şi pe cel de a tăcea. Ca preşedinte al României, Iohannis a intervenit brutal şi total discriminatoriu într-o dispută legală care nu are absolut nicio legătură cu menirea funcţiei sale. Cei care chiar au pus suflet în toamna lui 2014, când strigau „Klaus, Klaus, scapă-ne de Mickey Mouse”, privesc acum a pagubă, precum românul care şi-a luat superior o maşină din Germania, cu kilometri puţini la bord, iar acum s-a trezit brusc că i-au crăpat injectoarele. Calitatea germană de la Cotroceni a dovedit încă o dată, pentru cine nu se prinsese, că are kilometrajul dat peste cap, pe lungul autobahn al jegului din subteranele politicii româneşti.
