Invitatul special al Galei ZF de pe 26 noiembrie: Jacek Rostowski, ministrul de finanţe care a făcut ca economia poloneză să rămână nealterată de criză şi să se vorbească despre „miracolul economic“ polonez

Ziarul Financiar şi-a propus să mobilizeze antreprenorii, econo­miştii, specialiştii în fiscalitate şi bancherii pentru a ajuta la refacerea încrederii în economia românească şi la elaborarea unui plan prin care România să ajungă mai repede din urmă economiile occidentale. Iar încrederea, spune Rostowski, în instituţiile statului şi în politicile acestuia este cheia succesului economiei poloneze cea mai mare din Europa de Est. Rostowski a fost curtat de mai toate marile publicaţii economice de limbă engleză, care i-au preluat comentariile şi i-au căutat interviurile, atrase probabil şi de exprimarea „limpede“ în limba engleză a acestuia – economistul a studiat şi s-a format profesional la Londra.

„Secretul“ succesului Poloniei

Performanţa Poloniei are la bază instituţiile puternice, o structură economică rezistentă şi implementarea unor politici economice bine proiectate în timpul crizei, scria în 2010 ministrul Rostowski într-un articol publicat de The Wall Street Journal. El era pe atunci de mai puţin de trei ani ministrul de finanţe al Poloniei, post în care a stat în total şase ani, până în 2013, cel mai lung termen din istoria postcomunistă a ţării.

„Niveluri ridicate de încredere în guvern au făcut ca declaraţiile politicienilor despre puterea economiei şi despre sistemul financiar să fie crezute. Această încredere s-a bazat, în parte, pe succesul instituţiilor poloneze şi al economiei în ultimii 20 de ani, timp în care această ţară a avut cel mai ridicat nivel de creştere susţinută din regiune“, a explicat Rostowski pentru WSJ.

De asemenea, nivelul redus al datoriilor în capital a ajutat Polonia, aşa cum a fost şi cazul altor ţări vecine, dar nu şi al membrilor mai vechi ai UE din Europa de Vest, să evite fali­mentul băncilor mari. În plus, Polonia a beneficiat de deprecierea semnificativă a zlotului în timpul crizei, dar acesta nu a fost un factor decisiv. Pentru că Polonia are o economie mare, dar la care exporturile au o participaţie redusă, de aproximativ 40%, rezistenţa nu se putea baza doar pe exporturi. De altfel, Suedia şi Cehia, economii care au trecut prin deprecieri asemănătoare şi în care exporturile au pondere mai mare, au suferit recesiuni severe.

Un rol important în succesul ţării l-au jucat însă întreprinderile mici şi mijlocii, gestionate de proprietar. Forţa de muncă poloneză are una dintre cele mai mari ponderi de antreprenori din Europa, iar aceştia au dat dovadă de mare rezistenţă, dar şi de flexibilitate, în faţa crizei. Guvernul a ajutat prin îmbunătăţirea rapidă a absorbţiei fondurilor UE, sprijinind astfel cererea şi investiţiile. Dar şi alte state au beneficiat de fonduri europene.

Ceea ce face Polonia să iasă în faţă sunt politicile economice pe care le-a urmat. Când majoritatea ţărilor au iniţiat programe de stimulare, la începutul crizei, Polonia a decis să nu facă astfel, deşi şi-ar fi permis. Din contră, guvernul a tăiat cheltuielile când criza era mai intensă, în decembrie 2008 – ianuarie 2009, cu echivalentul a 1% din PIB, şi a luat în iulie 2009 mă­suri adiţionale de majorare a veniturilor echi­va­lente cu 0,8% din PIB. Scopul a fost recâşti­garea încrederii investitorilor în vremuri în care Europa de Est era o regiune considerată ca fiind pre­dispusă la crize. Această lipsă de încre­dere a dus la deprecierea accentuată a mone­delor est-euro­pene, iar deprecierea repre­zenta singurul pericol serios la adresa stabilităţii sistemului bancar. În martie 2009, înainte ca linia de credit deschisă de FMI pentru Polonia să se epuizeze, gu­vernul a lansat un program de vânzare de euro din fonduri UE în condiţiile în care zlotul puternic depreciat a permis convertirea fon­durilor la un curs deosebit de avantajos. Un efect secundar pozitiv al vânzărilor a fost că zlotul a început să se aprecieze.

O „greşeală enormă“

În timpul crizei, Polonia a continuat procesul de dereglementare, privatizând o parte din companiile deţinute de stat, simplificând codul fiscal şi reducând taxele şi birocraţia. Spre exemplu, legea antreprenoriatului a redus drastic numărul de verificări la care pot fi supuse afacerile şi taxele pe venit au fost diminuate substanţial, în unele cazuri de la 30% la 18%. În plus, Polonia a finalizat reforma pensiilor, ceea ce a dus la majorarea vârstei de pensionare şi la reducerea datoriilor. În 2009, guvernul a făcut mult mai uşor pentru proprietarii de terenuri să-şi reintre în drepturi, chiar dacă aceasta ar fi însemnat evacuarea chiriaşilor. O lege similară a fost un element-cheie în reformele lui Margaret Thatcher. Speranţa Varşoviei era că astfel va face mai mobilă forţa de muncă şi va încuraja sectorul imobiliar.

După trecerea crizei mondiale şi după domolirea turbulenţelor din zona euro, când ţările europene erau cuprinse de febra reducerii deficitului bugetar, Rostowski declara că guvernul polonez va face eforturi pentru a îndrepta „greşeala enormă“ pe care o reprezintă sistemul privat de pensii al ţării, introdus în 1999 şi responsabil de o mare parte a datoriei statului. În februarie anul acesta Polonia îşi redusese deja datoriile cu echivalentul a aproape 9% din PIB, la sub 50% din PIB, transferând în contul statului şi anulând obligaţiuni suverane şi bonuri de trezorerie deţinute anterior de fondurile private de pensii.

Guvernul a atacat în ultimii ani fondurile private de pensii, care primesc o parte din salarii şi o investesc pe pieţele de capital. Sistemul nu a reuşit să obţină ceea ce a promis, adică pensii mai mari, iar cedarea către acesta în 1999 a unei părţi din impozitele pe salarii a creat dezechilibre financiare în sistemul de protecţie socială administrat de stat. Deficitul a fost acoperit de guvern cu bani împrumutaţi de pe pieţe.

Unul dintre cei mai apreciaţi politicieni din Europa

Jacek Rostowski a primit numeroase premii pentru activitatea sa în guvernul polonez, printre altele de la revista The Banker şi Euromoney Institutional Investor. Prestigioasa publicaţie britanică The Financial Times l-a desemnat în 2010 al doilea cel mai performant ministru de finanţe din UE . În 2011 şi 2012 polonezul obţinând locul trei în acest clasament.

Biografie şi carieră academică

Rostowski s-a născut la Londra în 1951 într-o familie poloneză aflată în exil, tatăl său fiind în timpul celui de-al Doilea Război Mondial secretarul personal al lui Tomasz Arciszewski, premierul guvernului polonez din exil.

Rostowski a urmat studii universitare la University College London şi London School of Economics şi studii postuniversitare tot la Londra. El a predat la Kingston University din Londra.

În perioada 1995-2000 şi apoi în 2005-2006 a fost şeful Catedrei de economie a Universităţii Europei Centrale din Budapesta.

Implicarea în politică

La începutul anilor ’80, Rostowski a participat alături de soţia sa la un grup de susţinere de la Londra a sindicatului Solidaritatea din Polonia, o importantă mişcare anticomunistă.

Între 1989 şi 1991, când a avut loc transformarea majoră a economiei poloneze după căderea comunismului, Rostowski a fost consilier al Vicepremierului Poloniei şi al Ministrului de Finanţe Leszek Balcerowicz.

La începutul anilor ’90 a consiliat Federaţia Rusă în politici macroeconomice.

În perioada 1997-2000 a fost Preşedintele Consiliului pentru Politici Macroeconomice din cadrul Ministerului Polonez de Finanţe.

Din 2202 până în 2004 Rostowski a fost Consilier Economic al Băncii Naţionale a Poloniei.

Rostowski a fost ministru de finanţe al Poloniei în cabinetul premierului Donald Tusk din noiembrie 2007 până în noiembrie 2013. Daniela Stoican