ZF 24

Întrebări esenţiale despre gazele de şist: ce sunt, cum se extrag, ce chimicale sunt folosite, ce resurse are România şi câtă nevoie are de gazele neconvenţionale?

AFP/Mediafax Foto

AFP/Mediafax Foto

Autor: Roxana Petrescu

17.10.2013, 21:19 11492

1. Ce sunt gazele de şist?

Gazele de şist sunt tot gaze obişnuite, dar sunt blocate în şisturi argiloase şi care sunt mai greu de exploatat faţă de gazele convenţionale. O altă diferenţă faţă de gazele normale, care sunt disponibile într-un mod mai concentrat, este faptul că de obicei gazele de şist sunt difuze, adică se întind pe o suprafaţă de teren mai mare. Din această cauză trebuie forate şi analizate numeroase puţuri pentru a determina potenţialul de gaze de şist, potrivit site-ului de informare www.infogazedesist.eu lansat de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM). Pentru că sunt mai greu de exploatat, metodele utilizate diferă faţă de cele utilizate în cazul gazului convenţional şi implică fracturarea hidraulică şi forajul orizontal.

 

2. Ce este fracturarea hidraulică?

Pentru extragerea gazelor nconvenţionale se efectuează foraje verticale care intersectează şisturile la adâncimi cuprinse între 2.000 şi 4.000 de metri. Odată ajuns la adâncimea la care este dispus stratul de şisturi, care poate avea şi 200 de metri grosime, forajul este executat orizontal pe lungimea acestuia pe distanţe cuprinse între 1.000 şi 2.500 de metri.

Mai departe, pe porţiunea verticală sau orizontală se perforează sonda prin explozibili. Deoarece fisurile prezente în mod normal în şisturi nu sunt suficiente pentru debite comerciale, se creează unele artificiale, aceasta fiind metoda de fracturare hidraulică.

Prin această metodă se injectează apă la presiuni foarte mari. Această apă este însă plină de chimicale.

Potrivit unor informaţii furnizate de Chevron, singura companie care a declarat oficial că vrea să extragă gazele de şist din România, pentru fiecare sondă făcută cu această procedură se injectează în pământ, la adâncimi care pot ajunge la 4 kilometri, echivalentul unui bazin olimpic de apă cu nisip şi o serie de compuşi chimici pentru a străpunge straturile geologice şi elibera gazele.

Mai departe, toată această „soluţie“ iese la suprafaţă şi este depozitată pe o arie de dimensiunea a două terenuri de fotbal, urmând a fi tratată.

 

3. Ce conţine soluţia care se injectează în sonde?

Substanţa injectată pentru a rupe şisturile şi pentru a elibera gazele este formată 99,5% din apă şi nisip. Restul sunt compuşi chimici printre care se numără acizi, care în mod normal sunt folosiţi la curăţarea piscinelor, gluataraldehidă, care este un dezinfectant, săruri borat, care se folosesc în detergenţii de rufe, distilat petrolier care printre altele este folosit în laxative, etilen glocol, care intră în compoziţia antigelului, sau izopropanol, care se foloseşte la detergenţii de geamuri sau la vopseaua de păr.

Ca notă de subsol însă, pe acelaşi site, www.infogazedeşist.eu, se precizează că datele prezentate sunt doar o compoziţie aproximativă, compuşii specifici putând varia în funcţie de calitatea sursei de apă şi de caracteristicile specifice ale formaţiunii ţintite.

Reprezentanţii Chevron spuneau recent că terenurile pe care ies la suprafţă toate aceste substanţe vor putea fi folosite pentru agricultură de exemplu, dar experienţa SUA, patria gazelor de şist, spune altă poveste.

Potrivit unui reportaj publicat de Business Magazin, problemele adevărate apar după ce puţul este forat, iar gazele încep să iasă la suprafaţă. Apa injectată iese înapoi poluată. Este strânsă în iazuri, care în prealabil sunt izolate împotriva scurgerilor, aflate lângă puţuri. În unele cazuri, izolaţiile ori nu sunt făcute cum trebuie, ori cedează, iar astfel izvoarele, devin, la rândul lor poluate.

„Dar din ele beau apă oameni şi animale. O familie care ne-a lăsat să intrăm pe proprietatea ei să vedem cum arată un astfel de iaz, aflat în apropiere, pe terenul unui vecin, este descurajată. „Ne-am făcut toţi analize şi ni s-au descoperit în sânge tot felul de substanţe, precum benzenul. Aveam cai, dar a trebuit să-i vindem pentru că s-au îmbolnăvit. Ne-am mutat aici acum trei ani, dar vrem să ne mutăm. Problema e că nimeni nu vrea să mai cumpere acum.“ Potrivit reprezentanţilor Clean Water Action, o organizaţie americană dedicată protecţiei mediului, există o secretomanie legată de chimicalele injectate de companiile de gaze în pământ, unele dintre ele nefiind cunoscute publicului. „Companiile nu sunt obligate să spună ce bagă în pământ. Aproape că ne-au redus doctorii la tăcere“, mai spun oamenii.

Dacă doctorii le cer companiilor să spună ce chimicale folosesc (ca să ştie cum să trateze bolnavii - n.red.), companiile îi obligă să semneze că nu vor spune nimic, nici măcar pacienţilor. Au fost companii care duceau apa poluată la o staţie de epurare, care însă o arunca în râu. S-au oprit după ce au fost daţi în judecată“, se arată în reportajul publicat de Business Magazin la finalul lunii mai.

 

4. Unde se explorează gazele de şist în România?

În 2011 americanii de la Chevron au obţinut concesiunea EV-2 Bârlad care acoperă 600.000 de hectare în nord-estul României. Perimetrul este situat în apropierea graniţei cu Republica Moldova, la 260 de kilometri de Bucureşti, şi se întinde pe suprafaţa judeţeleor Vaslui, Galaţi şi Bacău. Suprafaţa de teren are în principal o destinaţie agricolă, dar sunt şi numeroase zone cu păduri dese.

Chevron a luat acest perimetru de la compania Regal Petroleum, firmă care a fost deţinută de omul de afaceri Frank Timiş, părintele proiectului Roşia Montană. Prin programele asumate şi avizate de ANRM, Chevron România Exploration and Production SRL s-a angajat să realizeze 400 de kilometri de prospecţiune seismică 2D şi săparea a trei sonde cu adâncimi de 3.000, 3.800 şi 4.000 de metri.

Săparea sondelor de explorare Popeni-1, Siliştea-1 şi Păltiniş-1 de către Chevron Romania Exploration and Production SRL se va face în localităţile Găgeşti, Pungeşti şi Baceşti din judeţul Vaslui.

În 2010, Chevron câştigă şi trei perimetre la malul mării, Adamclisi, Vama Veche şi Costineşti. Zona este foarte bogată în resurse hidro şi deţine o floră constând în aproximativ 1.900 de specii care reprezintă peste 50% din toate speciile de plante din România.

„Probabil că vă puneţi întrebarea «de ce Dobrogea?». Trebuie să facem apel la condiţiile geologice de generare a gazelor naturale din şisturi, care se întrunesc cu precădere în acest areal unde formaţiunile Siluriene, cu potenţial gazeifer sunt prezente la adâncimi de 3.000 - 4.000m. Nu este o discriminare, ci o înzestrare a naturii“, dă asigurări site-ul www.infogazedesist.ro, care mai precizează că Chevron s-a anagajat să nu facă lucrări în rezervaţiile naturale. Aceeaşi explicaţie cu „înzestrarea naturii“ este valabilă şi pentru perimetrul Chevron din Moldova.

 

5. Care sunt de fapt resursele?

În contextul în care până acum nu a fost finalizată nicio lucrare pentru explorarea gazelor de şist, estimările care au fost lansate până acum sunt pur orientative şi au fost înaintate de specialişti americani.

Astfel, ei estimează că în România s-ar găsi rezerve de gaze de şist de 1.444 de miliarde de metri cubi, ceea ce înseamnă că România ar putea să-şi asigura integral consumul pentru următorii 100 de ani, exclusiv din această resursă.

Cel mai mare potenţial l-ar avea Polonia, dar aici specialiştii americani par a se fi înşelat în contextul în care deja companii precum ExxonMobil au decis să renunţa la operaţiunile de explorare a gazelor de şist din cauza rezultatelor dezamăgitoare.

 

6. Cine a interzis gazele de şist?

În timp ce în România preocupările privind mediul au rămas doar la nivel declarativ, Bulgaria a interzis fracturarea hidraulică, Franţa şi Germania la fel.

Recent, Chevron a anunţat că va renunţa la planurile de a explora după gaze de şist în Lituania după ce noul guvern al statului baltic a adus legislaţiei petroliere câteva modificări incomode, precum un nivel mai ridicat al redevenţelor şi cerinţe noi de mediu.

Când se afla în opoziţie, actualul premier Victor Ponta era şi el împotriva gazelor de şist şi a proiectului Roşia Montană. Venit însă la putere, optica privind aceste proiecte i s-a schimbat la 180 de grade.

 

7. Care sunt etapele unui program de explorare, dezvoltare?

Durata fazei de explorare este cuprinsă între 3 şi 5 ani de zile, dar reprezentanţii Chevron au declarat că în cazul lor aceasta s-ar putea întinde pe circa 5 ani de zile.

În această fază se fac colectarea şi analiza datelor existente, proiectarea operaţiunilor petroliere în faza de explorare, prospecţiuni geologice, inclusiv prospecţiuni seismice, săparea şi investigarea sondelor verticale de explorare.

În faza de dezvoltare se fac forarea verticală, forarea orizontală şi fracturarea hidraulică. Ulterior se fac reciclarea sau eliminarea apelor uzate, construirea conductelor colectoare şi a utilităţilor.

„Trecerea la faza de exploatare este autorizată de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi se poate face numai după obţinerea acordului de mediu şi asigurarea condiţiilor de captare a petrolului, de evacuare a apelor reziduale“, se mai arată pe site-ul www.infogazedesist.eu.

În faza de exploatare se extrag resursele, iar la 4-5 ani de zile se reia procedura de fisurare hidraulică pentru creşterea factorului de recuperare şi reconfirmarea rezervelor suplimentare.

 

8. DA sau NU pentru gaze de şist?

Potrivit unui sondaj realizat în judeţele Vaslui şi Constanţa, peste 60% din cei intervievaţi susţin că sunt slab informaţi cu privire la ceea ce înseamnă resurse neconvenţionale - gaze de şist, la activităţile de explorare şi exploatare, avantaje şi dezavantaje. În ambele zone, s-a înregistrat un procent ridicat (peste 40%) al celor care cred că lucrările iniţiale sunt direct lucrări de exploatare. De asemenea, peste 50% din cei intervievaţi declară că  „nu ştiu“ care este durata etapei de explorare (între 3 şi 5 ani) în urma căreia se stabileşte dacă există zăcăminte de gaz în zonele respective.

Peste 65% din cei care au luat parte la sondaj spun că nu ştiu care sunt posibilele riscuri ale etapei de explorare, iar peste 50% declară că nu cunosc dezavantajele etapei de exploatare. Întrebaţi care sunt avantajele explorării/exploatării, peste 40% au declarat că „nu ştiu“.

Potrivit unui sondaj realizat pe pagina www.infogazedesist.eu, 70% din cei care au răspuns s-au declarat împortiva începerii explorării gazelor de şist. 

 

9. Are nevoie România de gaze de şist pentru independenţa energetică?

Potrivit draftului de Strategie Energetică pentru perioada 2011-2035, în acest moment România mai are rezerve de gaze naturale de 120 de miliarde de metri cubi (pe 10 ani). Consumul de gaze este însă în continuă scădere, în primul semestru al anului cererea fiind mai mică cu 8% comparativ cu perioada similară a anului trecut. România consumă anual circa 14 miliarde de metri cubi. Rezervele actuale ar mai ajunge, în absenţa unor descoperiri, pentru circa 12 ani la ritmul actual de extracţie.

Zona de mare adâncime a Mării Negre se profilează deja a fi un rezervor uriaş de gaze naturale, Petrom şi ExxonMobil, companiile care deja au forat prima sondă în perimetrul Neptun, anunţând deja că au identificat o acumulare de gaze naturale de 42-84 de miliarde de metri cubi. La un factor de recuperare de 70%, doar această pungă de gaze ar putea acoperi necesarul de consum al României pentru încă 4 ani de zile, dar oamenii din industrie spun că rezervele ar fi mult mai mari.

În SUA de exemplu revoluţia gazelor de şist a dus la o scădere a preţurilor de la 313 dolari pe mia de metri cubi în 2008 la 97 de dolari anul trecut. În România, de exemplu, la finalul primului semestru gazele din producţia internă care erau vândute către industrie plecau de la Petrom şi Romgaz la un preţ de 163 de dolari, în timp ce importurile ruseşti costau 427 de dolari pe mia de metri cubi.

România este însă în plin proces de liberalizare a preţului la gazele naturale, aşa că până la finalul anului viitor mia de metri cubi de gaze interne ar trebui să coste 382 de dolari pentru industrie. În contextul în care piaţa locală este forţată să se alinieze la nişte preţuri internaţionale, nici nu va beneficia de un avataj intern de preţ.

„Suntem într-o piaţă deschisă, concurenţială, nimeni nu poate dicta un preţ. Acestea sunt înţelegerile la nivelul UE pe care trebuie să le respectăm. Dacă apar cantităţi suplimentare de resurse pe piaţă, preţurile vor scădea“, a declarat Gheorghe Duţu, preşedintele ANRM,  în cadrul emisiunii ZF Live.

 

10. Cine forează sondele pentru Chevron?

Prospecţiuni, compania controlată de omul de afaceri Ovidiu Tender, a luat „radiografii“ în scoarţa terestră pentru Chevron în zona Bârlad acum doi ani de zile, iar în prezent face aceste poze în subteran pentru aceeaşi companie în regiunea Dobrogea, în localităţi precum Adamclisi, Costineşti şi Vama Veche. Compania utilizează dinamita sau maşini care trimit vibraţii în pământ.

Acestea se reîntorc ca un ecou când se lovesc de straturile de teren şi apoi sunt captate la suprafaţă de senzori pe care echipele Prospecţiuni îi împrăştie pe o arie mare de teren. Informaţiile captate de senzori sunt utilizate apoi pentru realizarea unei radiografii subterane.

Chevron se pregăteşte să realizeze trei foraje în zona Bârlad în căutarea de gaze de şist, dar deocamdată utilajele sunt blocate.

La finalul lunii iulie, Dafora, companie controlată de omul de afaceri Gheorghe Călburean, a semnat un contract de foraj cu Chevron pe o perioadă de patru ani de zile. Potrivit contractului, Dafora va executa servicii de foraj pe uscat în zona Bârlad, contractul începând în toamna acestui an. Nici reprezentanşii Dafora nu au precizat până la închiderea ediţiei dacă echipamentele blocate le aparţin. Roxana Petrescu

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 18.10.2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO