Fermierii români, care au avut la nivel de economie încasări de 150 de milioane de euro din rapiţă, se arată prudenţi în privinţa unei supraexpuneri pentru însămânţările noii recolte ca urmare a lipsei de precipitaţii ce ar urma să limiteze productivitatea.
Lucrările pentru noua producţie de rapiţă încep în mai puţin de o lună, iar condiţiile iniţiale determină potenţialul productiv al culturii.
Rapiţa riscă să îşi piardă şi statutul de cultură profitabilă dacă Uniunea Europeană va decide la începutul lunii septembrie să limiteze concentraţia de biocombustibili la 5% din total până în 2020 după ce anterior era propusă o creştere graduală până la 10% în acelaşi interval.
În cazul unui aviz negativ, preţul rapiţei ar urma să îşi piardă principalul „susţinător“, ceea ce înseamnă marje mai mici pentru fermieri. În România o tonă de rapiţă se tranzacţionează în prezent pentru aproximativ 300 euro, cu 30% sub cotaţia de anul trecut.
„Ploile din iulie au lăsat o rezervă de apă în sol şi lucrările pot fi făcute, dar este o lipsă de apă în stratul de 1-7 centimetri, acolo unde ajung seminţele de rapiţă. Dacă nu plouă până la sfârşitul lunii viitoare vor fi probleme“, afirmă Ştefan Poienaru, directorul general al grupului Agrofam, o afacere de 25 mil. euro cu 16.000 de hectare în Balta Ialomiţei.
Un start favorabil al rapiţei în toamnă înseamnă un plus al culturii pentru perioada de iarnă, atunci când producţia este supusă altor riscuri, printre care se numără cel de îngheţ.
Pentru fermieri rapiţa este o cultură de oportunitate şi un adevărat centru de profit, iar cotaţiile ridicate i-au împins pe agricultori să se expună din ce în ce mai mult pe această categorie.
Anterior producătorii au vorbit şi despre profituri de 1.000 de euro/hectar, ceea ce înseamnă o marjă de aproape 40%, dublă faţă de cea de la grâu.
4% din terenul arabil, acoperit cu rapiţă
În ultimii cinci ani suprafaţa medie însămânţată cu rapiţă a fost de 360.000 de hectare, adică 4% din totalul suprafeţei arabile.
În acelaşi timp producţia totală medie a fost de 0,6 milioane de tone, potrivit datelor Ministerului Agriculturii.
Pe de altă parte, sezonul trecut fermierii au avut unul dintre cei mai slabi ani din istorie la rapiţă, ei pierzând cea mai mare parte a recoltei ca urmare a condiţiilor meteo nefavorabile.
Totuşi, în ciclul actual de producţie rapiţa a reuşit să umble hambarele şi silozurile cu 525.000 de tone, de 3,4 ori peste recolta precedentă.
„Fermierii sunt reticenţi momentan din cauza vremii, pentru că se lucrează greu terenul. Piaţa se află în aşteptare şi cred că decizia se va lua pe parcurs. Rapiţa nu este o cultură uşoară şi este supusă riscurilor. Este bine însă să pui şi rapiţă, dar nu ca o cultură de bază“, explică Ştefan Gheorghiţă, directorul general al Caussade Semences, producător de seminţe certificate cu afaceri de 28 milioane de euro la nivel de grup.
Direcţia preţurilor, dată de o decizie de la Bruxelles
Marjele de profit generate de rapiţă au fost până acum susţinute de consumul acestei materii prime agricole pe liniile procesatorilor de biodiesel din Uniunea Europeană.
Începând cu această toamnă, comenzile făcute de fabricile de „combustibil-verde“ ar putea să fie mult mai mici în condiţiile în care Parlamentul European va lua o decizie la începutul lunii septembrie în privinţa limitării consumului de biocombustibili la 5% la nivelul blocului comunitar. Anterior, era prevăzută o creştere graduală ce ar fi urmat să ajungă la 10% în 2020.
O mişcare de această natură va avea un impact direct asupra preţurilor seminţelor oleaginoase (rapiţă, floarea-soarelui) în condiţiile în care creşterea cotaţiilor a fost susţinută până acum de vânzările către astfel de procesatori.
Dezbaterea pe această temă rămâne în continuare aprinsă având în vedere că parlamentarii argumentează că materiile prime agricole direcţionate către industria energetică au dus la creşterea preţurilor alimentelor, iar în acelaşi timp procesatorii de biocombustibili şi organizaţiile de fermieri susţin contrariul.
„La bioetanol trebuia să crească concentraţia la 6% şi tot se amână şi cred că va rămâne tot la 5%, cum este acum“, spune Marin Moraru, directorul general al grupului Marex din Brăila, cu afaceri de 110 milioane de euro anul trecut din agricultură şi industria alimentară, care deţine şi o fabrică de bioetanol.
În urmă cu două luni, Diester Industries, un joint venture între Bunge şi Sofiproteol, şi cel mai mare producător de biodiesel din UE, a decis să închidă două fabrici în Franţa ca măsură preventivă în eventualitatea unor veşti proaste de la UE.
România avea în 2012 o capacitate de producţie instalată pentru biodiesel de 277.000 de tone, de 18 ori mai mică decât cea a Germaniei, liderul din UE, potrivit European Biodiesel Board.
Pe fondul vremii bune, România parcurge unul dintre cele mai bune sezoane agricole din ultimii zece ani cu o recoltă totală de cereale estimată la 17,5 milioane de tone ceea ce înseamnă afaceri de 15-17 miliarde de euro. Pe baza recoltelor mari, guvernul speră obţină o creştere economică de 2,5-3%.
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 20.08.2013.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
