La finalul anului trecut, în economie erau 5,6 milioane de contracte de muncă active, pentru care angajatorii plăteau taxele şi contribuţiile sociale „la zi“, aferente unui număr de salariaţi de 5 milioane de persoane (având în vedere că un salariat poate avea unu sau mai multe contracte de muncă). Prin comparaţie cu perioada similară din 2012, statisticile Inspecţiei Muncii arată că a existat o stagnare a pieţei muncii anul trecut: numărul de salariaţi a crescut cu mai puţin de 33.000 de persoane, în timp ce numărul de contracte de muncă s-a majorat cu doar 73.000.
Evoluţia numărului de contracte de muncă în funcţie de clasificarea acestora după timpul de lucru (cu normă întreagă, de opt ore pe zi, sau cu normă parţială, care trebuie să fie de cel puţin două ore pe zi) arată o situaţie îngrijorătoare: peste 940.000 de contracte de muncă sunt cu timp parţial de lucru, iar 70.000 dintre acestea au fost contractele „noi“, încheiate în 2013. Situaţia are câteva explicaţii, spun analiştii: fie o parte din contractele de muncă cu normă întreagă s-au transformat în contracte cu timp parţial de lucru (pentru ca angajatorii să evite plata taxelor şi contribuţiilor sociale la stat), fie noile angajări făcute de companii au fost făcute direct cu contracte cu durată parţială de lucru. De asemenea, este posibil ca unii angajaţi să îşi fi luat un al doilea job şi să aibă un al doilea contract, în regim part time.
„Pe mine mă îngrozeşte ce se întâmplă în acest moment. Peste tot, unde se poate, eşti întrebat dacă vrei să cumperi produsul cu sau fără factură. În materie de contracte de muncă, este o practică des întâlnită în rândul companiilor, mai ales pentru cele din domeniul producţiei, să plătească angajaţii cu normă întreagă pe contracte de tip part time. Ştiu exemplul unei firme de catering care şi-a trecut toţi angajaţii pe contracte de 6 ore pe zi şi al unui lanţ de saloane de coafură unde angajatele nu doar că au contracte part time de 4 ore, dar sunt plătite şi la nivelul salariului minim pe economie, iar restul banilor îi primesc cash“, a explicat un expert din cadrul unei firme care oferă servicii contabile pentru companiile de pe plan local. În opinia sa, o companie, mai ales dacă e mică, „nu supravieţuieşte“ dacă îşi plăteşte toate taxele şi impozitele la stat, de aceea apelează, pe cât posibil, la tot felul de modalităţi de a evita plata taxelor.
Inspectorii de muncă nu pot sancţiona munca la gri
La un salariu mediu net de 1.600 de lei pe lună (aceasta fiind valoarea salariului mediu net pe economie în octombrie 2013, potrivit INS), costul total al angajatorului pentru un salariat se ridică la 2.890 de lei pe lună (incluzând salariul net al angajatului, dar şi impozitele şi contribuţiile sociale aferente angajatului şi angajatorului). Dacă un angajat cu salariul mediu pe economie acceptă să i se înjumătăţească norma de lucru şi să primească, legal, un salariu mediu net de 800 de lei pe lună (iar restul de 800 de lei să îi fie livraţi sub formă de cash), costul total al angajatorului s-ar reduce la 2.189 de lei pe lună. Practic, angajatorul ar economisi aproape un sfert din costul total pe care îl are în fiecare lună cu un angajat.
„Ceea ce numim muncă la gri şi care este un fenomen destul de răspândit la noi nu o reprezintă practica angajărilor pe perioadă determinată sau a celor cu timp parţial de lucru, ci faptul că se plătesc salarii minime pe contractul de muncă, iar restul se acordă sub formă de cash angajaţilor. Din păcate, inspectorii de muncă nu pot sancţiona angajatorii aflaţi în această situaţie, de aceea rezolvarea trebuie să vină tot din raportarea făcută de angajaţi“, a explicat Sorina Donisa, country manager al companiei cu activităţi în domeniul recrutării şi al închirierii de muncă temporară APT.
1,5 milioane de salariaţi lucrează la negru
În 2012, aproape 1,5 milioane de români lucrau fără forme legale, iar amploarea fenomenului „muncii la negru“ a ajuns să coste statul peste 4,1 miliarde de euro pe an, aceasta fiind suma pierdută în lipsa colectării de impozit pe venit şi contribuţii sociale pentru munca nedeclarată, potrivit unor estimări realizate de experţii Consiliului Fiscal.
Deşi angajatorii beneficiază de o legislaţie a muncii care le permite o flexibilitate mai mare din mai 2011 (când s-a adoptat noul Cod al muncii) încoace, iar inspectorii de muncă au puteri mai mari (pot sancţiona cu pedeapsa cu închisoarea administratorii firmelor care au mai mult de 5 angajaţi la negru), fenomenul muncii la negru sau la gri nu s-a redus semnificativ. Nivelul mare de taxare pe salariu (ca să primească un angajat 1.600 de lei net pe lună, statul trebuie să încaseze peste 180% din valoarea acestei sume din impozite şi contribuţii), dar şi creşterea salariului minim pe economie (de la 700 la 800 de lei brut în 2013 şi de la 800 la 900 de lei brut pe lună până la finele lui 2014) determină angajatorii care vor să evite plata taxelor să apeleze la practici ilegale pentru a-şi menţine afacerile pe linia de plutire.
Totuşi, cei care intră în câmpul muncii primesc de cele mai multe ori propunerea de a semna contracte pe o perioadă de câteva luni, care în cazurile fericite se mai prelungeşte.
„Majoritatea clienţilor noştri sunt companii multinaţionale care apelează la muncă temporară, având o perioadă clară pentru care vor să închirieze angajaţi. Majoritatea contractelor pe care le semnăm încep de la o perioadă de şase luni, dar se prelungesc majoritatea pentru o perioadă de 12 luni“, a mai spus Sorina Donisa de la APT.
Cum stăm în raport cu alţii
Cu o rată de 16% contracte cu timp de lucru parţial din totalul contractelor de muncă din economie, România se află totuşi sub media europeană, având în vedere că 19,9% din angajaţii statelor UE aveau contracte cu timp parţial de muncă în 2012.
Germania, cea care a inventat acest regim de muncă în Europa, are o rată de 26% de angajaţi cu timp parţial de lucru, iar Polonia una de doar 7,8%, potrivit Eurostat.
Franţa are o rată de 18%, iar Italia 17%.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 10.01.2014
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
